ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2723/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 289 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, a fost condamnat inculpatul B.I., în baza art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatului, în baza art. 350 C. proc.

pen., iar din pedeapsa aplicată a fost dedusă conform art. 88 C. pen., perioada arestului preventiv cuprinsă între 24 august 2002 și 18 februarie 2002. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că în noaptea de 23 august 2002 după ce a consumat alcool și s-a întors acasă în stare de ebrietate a aplicat mai multe lovituri cu palmele și pumnii mamei sale, în vârstă de 69 ani, căreia prin compresiune i-a obturat căile respiratorii (pct. 3 din raportul de autopsie) activități ale inculpatului în urma cărora a survenit decesul victimei. Instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului potrivit căreia în cauză ar fi fost vorba de vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen.

și nu de infracțiunea de omor calificat, constatând că din probele administrate rezultă cu prisosință intenția inculpatului de a ucide. Împotriva sentinței penale a Tribunalului Sibiu inculpatul a declarat apel solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie schimbată încadrarea juridică a faptei și redusă pedeapsa ce i s-a aplicat având în vedere că a săvârșit fapta fiind provocat prin înjurăturile adresate de victimă și că se afla în stare de ebrietate în momentul săvârșirii acesteia. Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia penală nr. 51/ A din 18 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 289 din 18 decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu.

Nemulțumit și de această decizie, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând ambele motive invocate în apel, respectiv a cerut reaprecierea probelor și fie, să se schimbe încadrarea juridică în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și stabilirea pedepsei corespunzător, fie, să se reducă pedeapsa aplicată. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul administrat (acte și martori), instanța de recurs, constată că hotărârea atacată este legală și temeinică sub toate aspectele.

Evaluarea probelor cu acte și martori, s-a făcut corect și toate împrejurările concrete în care s-a comis lovirea deosebit de intensă și repetată, cu palmele și pumnii peste capul și corpul victimei de 69 ani (mama inculpatului), de către inculpatul aflat în stare de ebrietate, precum și obturarea în final a căilor respiratorii, activități de pe urma cărora a survenit decesul părții vătămate au fost judicios apreciate ca definind elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat. Toate activitățile infracționale menționate, în succesiunea lor, săvârșite de inculpat împotriva mamei sale, dovedesc fără dubiu intenția sa de a o ucide, atâta vreme cât din raportul de autopsie rezultă că moartea victimei, s-a datorat hemoragiei interne provocată de ruptura cordului și a aortei consecutive unui traumatism toracic determinat prin compresiune.

Același act medical constată mai mul că, au fost și leziuni produse prin compresiunea nasului, gurii și gâtului victimei, agresiuni care dovedesc din nou, intenția directă a inculpatului de a-și ucide mama. De asemenea, pe deplin justificat nu s-a reținut, starea de provocare, invocată la un moment dat de inculpatul recurent, deoarece pretinsele înjurături ce i-ar fi fost adresate de victimă, în raport și de starea de ebrietate în care s-a întors acasă, nu au fost de natură să-i producă acea puternică tulburare și emoție prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. De asemenea, starea de ebrietate, ca obicei, în care s-a aflat și pe care inculpatul o invocă în apărarea sa, în contextul tuturor datelor dosarului, nu poate constitui o circumstanță ușurătoare ci tocmai de agravare, potrivit art. 49 alin. (2) teza finală C. pen.

Evident este faptul că, la nivelul instrucției sale, a firii violente și pe fondul consumului de alcool și în raport de gravitatea deosebită a omorului comis, pedeapsa aplicată de 18 ani victimei, cuantum aflat în apropierea limitei minime prevăzută de textul de incriminare, nu poate fi apreciată ca excesivă și ca atare nu se impune a fi redusă. Concluzionând, atât încadrarea juridică a faptei comise, precum și cuantumul pedepsei aplicate, inculpatul recurent, s-au făcut corect și vor fi de natură să-l reintegreze în ordinea socială firească și în același timp, pot constitui și un mijloc de prevenție generală. Ca atare, recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 18 februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia. Deduce din durata pedepsei timpul arestării preventive de la 24 august 2002, la 6 iunie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 6 iunie 2003.