ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2723/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 289 din 18

decembrie 2002 a Tribunalului Sibiu, a fost condamnat inculpatul B.I., în baza

art. 174 alin. (1), raportat la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa

de 18 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului, în baza art. 350 C. proc. pen., iar din pedeapsa aplicată a fost

dedusă conform art. 88 C. pen., perioada arestului preventiv cuprinsă între 24

august 2002 și 18 februarie 2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut în esență că în noaptea de 23 august 2002 după ce a

consumat alcool și s-a întors acasă în stare de ebrietate a aplicat mai multe

lovituri cu palmele și pumnii mamei sale, în vârstă de 69 ani, căreia prin

compresiune i-a obturat căile respiratorii (pct. 3 din raportul de autopsie)

activități ale inculpatului în urma cărora a survenit decesul victimei.

Instanța de fond a înlăturat apărarea

inculpatului potrivit căreia în cauză ar fi fost vorba de vătămări cauzatoare

de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. și nu de infracțiunea de omor

calificat, constatând că din probele administrate rezultă cu prisosință

intenția inculpatului de a ucide.

Împotriva sentinței penale a

Tribunalului Sibiu inculpatul a declarat apel solicitând admiterea acestuia,

desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să

fie schimbată încadrarea juridică a faptei și redusă pedeapsa ce i s-a aplicat

având în vedere că a săvârșit fapta fiind provocat prin înjurăturile adresate

de victimă și că se afla în stare de ebrietate în momentul săvârșirii acesteia.

Curtea de Apel Alba Iulia prin

decizia penală nr. 51/ A din 18 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul B.I. împotriva sentinței penale nr. 289 din 18 decembrie

2002 a Tribunalului Sibiu.

Nemulțumit și de această decizie, în

termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând ambele motive invocate în

apel, respectiv a cerut reaprecierea probelor și fie, să se schimbe încadrarea

juridică în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen. și stabilirea pedepsei

corespunzător, fie, să se reducă pedeapsa aplicată.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul administrat

(acte și martori), instanța de recurs, constată că hotărârea atacată este

legală și temeinică sub toate aspectele.

Evaluarea probelor cu acte și

martori, s-a făcut corect și toate împrejurările concrete în care s-a comis

lovirea deosebit de intensă și repetată, cu palmele și pumnii peste capul și

corpul victimei de 69 ani (mama inculpatului), de către inculpatul aflat în

stare de ebrietate, precum și obturarea în final a căilor respiratorii,

activități de pe urma cărora a survenit decesul părții vătămate au fost

judicios apreciate ca definind elementele constitutive ale infracțiunii de omor

calificat. Toate activitățile infracționale menționate, în succesiunea lor,

săvârșite de inculpat împotriva mamei sale, dovedesc fără dubiu intenția sa de

a o ucide, atâta vreme cât din raportul de autopsie rezultă că moartea

victimei, s-a datorat hemoragiei interne provocată de ruptura cordului și a

aortei consecutive unui traumatism toracic determinat prin compresiune.

Același act medical constată mai mul

că, au fost și leziuni produse prin compresiunea nasului, gurii și gâtului

victimei, agresiuni care dovedesc din nou, intenția directă a inculpatului de

a-și ucide mama.

De asemenea, pe deplin justificat nu

s-a reținut, starea de provocare, invocată la un moment dat de inculpatul

recurent, deoarece pretinsele înjurături ce i-ar fi fost adresate de victimă,

în raport și de starea de ebrietate în care s-a întors acasă, nu au fost de

natură să-i producă acea puternică tulburare și emoție prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen.

De asemenea, starea de ebrietate, ca

obicei, în care s-a aflat și pe care inculpatul o invocă în apărarea sa, în

contextul tuturor datelor dosarului, nu poate constitui o circumstanță

ușurătoare ci tocmai de agravare, potrivit art. 49 alin. (2) teza finală C.

pen.

Evident este faptul că, la nivelul

instrucției sale, a firii violente și pe fondul consumului de alcool și în

raport de gravitatea deosebită a omorului comis, pedeapsa aplicată de 18 ani

victimei, cuantum aflat în apropierea limitei minime prevăzută de textul de

incriminare, nu poate fi apreciată ca excesivă și ca atare nu se impune a fi

redusă.

Concluzionând, atât încadrarea

juridică a faptei comise, precum și cuantumul pedepsei aplicate, inculpatul

recurent, s-au făcut corect și vor fi de natură să-l reintegreze în ordinea

socială firească și în același timp, pot constitui și un mijloc de prevenție

generală.

Ca atare, recursul declarat urmează

a fi respins, ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 51/ A din 18

februarie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din durata pedepsei timpul

arestării preventive de la 24 august 2002, la 6 iunie 2003.

Obligă pe recurent să plătească

statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

iunie 2003.