ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4123/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 36 din 4 martie

2003 a Tribunalului Teleorman, secția penală, a fost condamnat inculpatul I.F.

în baza art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 18 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., precum și

degradarea militară.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă, durata arestării preventive de la 13 ianuarie 2003, la 4 martie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că inculpatul I.F. și fratele său I.F.V., au

participat la o nuntă, unde au consumat băuturi alcoolice.

În jurul orelor 24,00, inculpatul

fiind în stare de ebrietate, s-a deplasat la propria locuință unde a avut un

conflict cu mama sa I.A., asupra căreia a exercitat acte de violență lovind-o

cu palma, pumnul și picioarele.

Observând că victima a ajuns în

stare de inconștiență, inculpatul a luat mai multe pături cu care a acoperit-o

și i-a așezat flori la cap.

În continuare, inculpatul și-a

schimbat obiectele de îmbrăcăminte și, în jurul orelor 2,00, a revenit la nuntă

spunându-i fratelui său să îl însoțească la domiciliu afirmând: „vino să o vezi

pe mama plină de sânge și cu flori la urechi”.

Martorul I.F.V. nu a dat importanță

afirmațiilor inculpatului, care se afla în stare de ebrietate.

Dimineață martorul a plecat spre

casă împreună cu numitul P.I.

La intrarea în curte a văzut victima

căzută având sânge coagulat în zona feței și pe cap flori rupte recent, fiind

alertați vecinii săi P.I. și D.I.

La locul agresiunii a fost găsită o

curea aparținând inculpatului, iar pe obiectele vestimentare ale acestuia au

fost observate pete de sânge.

Victima, aflată în comă, a fost

transportată la Spitalul Roșiori de Vede, apoi la Spitalul de Urgență București

cu diagnosticul „agresiune, traumatism cranio-cerebral mediu, traumatism

piramido-nazal, plagă contuză baza superioară, traumatism toracic cu fracturi C

5 și C 8 lateral drept.

Deși i s-au acordat îngrijiri

medicale, victima a decedat la 5 august 2002.

Potrivit raportului de necropsie,

moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se insuficienței

cardio-respiratorii acute, survenită în evoluția unui traumatism toracic cu

multiple fracturi costale în cadrul unui politraumatism (traumatism

cranio-cerebral cu hemoragie meningee) la un organism cu tare neexistente (diabet

zaharat, miocardo-scleroză, arterioscleroză coronariană, pancreatită cronică).

S-a apreciat că leziunile au putut fi produse prin loviri repetate cu corp dur,

și că între leziuni și cauza medicală a decesului există raport de cauzalitate

direct, condiționat de afecțiunile patologice preexistente.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost reținute în baza procesului verbal de constatare întocmit

de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat, a declarațiilor

martorilor I.F.V., C.T., D.I. și P.I., probe coroborate cu declarațiile

inculpatului, care a recunoscut omorul săvârșit.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 219 din 16 aprilie 2003 a admis apelul

declarat de partea civilă Spitalul Municipal Roșiori de Vede, care a fost extins

și cu privire la Spitalul Clinic de Urgență București, a desființat sentința

primei instanțe și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Totodată a respins apelul declarat

de inculpat împotriva aceleiași hotărâri.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, primind criticile părții civile și având în vedere

dispozițiile art. 373 C. proc. pen., a constatat că tribunalul a omis să se

pronunțe asupra cererilor celor două unități spitalicești, care s-au constituit

părți civile în cauză.

Referitor la critica apelantului

inculpat în sensul că pedeapsa a fost greșit individualizată și că este prea severă,

instanța a apreciat că sancțiunea este conformă cu pericolul social al faptei

și că nu există temeiuri de reducere a acesteia.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17 și 14 C. proc. pen., a susținut în principal că fapta trebuia

încadrată în dispozițiile art. 183 C. pen. și în subsidiar, că pedeapsa

aplicată este prea severă.

S-a solicitat admiterea recursului,

casarea ambelor hotărâri și rejudecarea cauzei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Probele administrate în cauză au

confirmat că inculpatul a aplicat multiple și intense lovituri victimei cu

palmele, pumnii și picioarele în zone vitale, cap, torace, abdomen,

provocându-i leziuni grave care au condus la deces.

Actul medico-legal aflat în dosar

explicând mecanismul morții, a concluzionat că între leziunile suferite de

victimă și deces există legătură directă de cauzalitate.

Deoarece agresiunea a fost săvârșită

de inculpat cu intenția directă de ucidere a mamei, iar acest rezultat s-a

produs, fapta, în mod corect a fost încadrată în dispozițiile art. 174 și art.

175 lit. c) C. pen., referitoare la omorul calificat.

Ca atare, neexistând praeterintenția

caracteristică infracțiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183

C. pen., nu sunt incidente aceste dispoziții, astfel că primul motiv de casare

este neîntemeiat.

de 18 ani închisoare aplicată inculpatului se constată că aceasta a fost just

individualizată, înspre minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit

art. 72 C. pen., pericolul social al infracțiunii, împrejurările săvârșirii ei

și persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a recunoscut și

regretat fapta.

Această pedeapsă este de natură a

asigura, potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

constrângerea făptuitorului și reintegrarea sa în comunitate.

Fiind respectate cerințele acestor

texte legale, nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei așa cum

s-a solicitat de inculpat.

În consecință și acest motiv de

casare este neîntemeiat.

Întrucât criticile formulate sunt

neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența

unor cazuri de casare, din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuielile judiciare către

stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

perioada arestării preventive de la 13 ianuarie 2003, la 1 octombrie 2003 și se

va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.F., împotriva deciziei penale nr. 219/ A din 16

aprilie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, perioada

arestării preventive a inculpatului de la 13 ianuarie 2003, la 1 octombrie

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.