ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3134/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 217 din 17

decembrie 2002, Tribunalul Teleorman a condamnat pe inculpatul R.M. la 22 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de

omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen.,

raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) din același cod.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen.,

s-a dispus degradarea militară a inculpatului.

Pentru a pronunța hotărârea,

instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Datorită comportamentului violent,

sancționat ca atare de mai multe ori de organele de poliție, inculpatul locuia

împreună cu tatăl său, în vârstă de 88 ani și bolnav netransportabil, în

aceeași curte cu concubina sa, fiica și soțul acesteia, în imobile separate.

Ca atare, el își îngrijea tatăl,

sens în care îi dădea să mănânce, îi spăla hainele și îi asigura, la nivelul

său de înțelegere, o minimă igienă corporală.

În acest context, în noaptea de 30

iunie 2002, aflat în stare de ebrietate, inculpatul reîntors acasă după ce-și

ajutase un cunoscut la niște treburi gospodărești, când a constatat că tatăl

său își satisfăcuse necesitățile fiziologice pe el, iritat, l-a admonestat și

l-a lovit cu pumnii și cu palmele peste ceafă și cap. Întrucât bătrânul era

culcat în pat, inculpatul i-a comprimat toracele cu genunchiul, după care s-a

întins lângă el.

În zori, concubina inculpatului a

observat starea de inconștiență în care se afla tatăl, a văzut că era lovit, a

sesizat poliția și mai mulți cunoscuți.

Spre prânz, ambulanța solicitată nu

a transportat victima la spital, întrucât rudele acesteia au refuzat pe motiv

că nu aveau mijloacele bănești necesare, refuzul lor fiind luat în scris.

Decesul lui R.P. a survenit în

dimineața zilei de 1 iulie 2002.

Raportul de constatare medico-legală

(necropsie) a reținut că moartea lui R.P. a fost violentă și s-a datorat

șocului traumatic survenit în evoluția unui politraumatism cu numeroase

fracturi costale, la o persoană în mizerie fiziologică și cu tare organice cronice.

S-a mai reținut că leziunile

constatate s-au putut produce prin acțiune cu mâinile, concomitent cu

comprimarea brutală a toracelui cu corp dur, în condițiile în care victima se

afla foarte probabil în decubit dorsal.

Împotriva sentinței, a declarat apel

inculpatul, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicată, considerată a

fi prea severă în raport de circumstanțele atenuante personale.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 175 din 27 martie 2003, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

Nemulțumit și de hotărârea

pronunțată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, cale de atac

motivată pe netemeinicia pedepsei aplicată.

Recursul declarat de inculpat este

fondat pentru următoarele considerente.

Pentru a se putea reține

infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută în art. 176 lit. a) C. pen.,

omor săvârșit prin cruzimi, este necesar să se constate că autorul a urmărit să

provoace victimei, prin cruzimi, o moarte lentă, folosind în acest scop

procedee menite să cauzeze victimei suferințe chinuitoare, prelungite.

Prin „cruzimi”, în sensul art. 176

lit. a) C. pen., se înțelege o acțiune violentă săvârșită într-un mod neomenos,

nemilos, cu ferocitate, care inspiră oroare, groază, atât victimei, cât și

persoanelor în a căror prezență se săvârșește ori care află pe alte căi despre

comiterea ei.

În cauză, activitatea infracțională

s-a desfășurat într-un interval de timp scurt, în care inculpatul, aflat în

stare de ebrietate, și-a lovit tatăl cu palmele și pumnii și i-a pus, peste

torace, genunchiul, comprimându-i astfel trupul de elementele constitutive ale

scheletului lemnos al patului în care victima era culcată.

În aceste condiții, suferințele

victimei au fost inevitabile și subsecvente acțiunii de ucidere săvârșită de

inculpat, iar nu provocate în vederea cauzării unor dureri deosebite,

prelungite în timp, care sunt de esența agravantei prevăzute de art. 176 lit.

a) C. pen.

Ca atare, în baza art. 334 C. proc.

pen., se va proceda la schimbarea încadrării juridice a faptei, din

infracțiunea de omor calificat și omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174

C. pen., raportat la art. 175 lit. c) și art. 176 lit. a) din același cod, în

infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art.

175 lit. c) din același cod.

În ce privește pedeapsa,

corespunzător noii încadrări juridice a faptei, și în acord cu criteriile

generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., se reține că fapta

săvârșită, în împrejurările menționate, prezintă grad ridicat de pericol social

în condițiile în care ea a fost îndreptată împotriva vieții, victimă fiind

tatăl inculpatului, de vârstă înaintată și cu tare organice accentuate,

inculpatul fiind sincer pe parcursul fazelor procesului penal.

Astfel, pedeapsa de 16 ani

închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., executabilă prin

privare de libertate, răspunde și scopului ei, așa cum prevede art. 52 C. pen.

Recursul declarat de inculpat fiind

fondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va fi admis.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.M. împotriva deciziei penale nr. 175/ A din 27 martie 2003 a

Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 217 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Teleorman cu privire la

încadrarea juridică a faptei.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de omor calificat și

deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c)

și art. 176 lit. a) C. pen., în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de

art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen. și în baza acestor din

urmă texte de lege condamnă pe inculpatul R.M. la 16 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 2 iulie 2002, la 1 iulie 2003.

Onorariul de avocat în sumă de

300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

iulie 2003.