ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1341/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 pronunțată

la data de 25 septembrie 2002, în dosarul penal nr. 6497/2002, Tribunalul

Sibiu, a condamnat pe inculpatul B.L.G. pentru săvârșirea unei tentative la

infracțiunea de omor calificat prevăzută și pedepsită de art. 20 raportat la

art. 174 alin. (1) și (2) C. pen., combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) și

art. 175 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 7 ani și 10 luni închisoare și 2 ani

pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen.

Prevenția a fost dedusă de la data

arestării, respectiv 27 iunie 2002, la zi.

S-a dispus confiscarea cuțitului

corp delict și obligarea inculpatului la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel, s-a

reținut în fapt că, în ziua de 27 iunie 2002, inculpatul s-a întâlnit cu fosta

soție și cu fiica sa majoră B.A.L., în Mediaș. Cu acea ocazie le-a cerut suma

de 575.000 lei, încasată prin intermediul poștei drept pensie de întreținere

care, majoră fiind, nu i se mai cuvenea.

Supărat că a fost refuzat,

inculpatul, având un cuțit asupra sa, le-a alergat pe cele două, amenințându-le

că le va mutila. Ajunși în fața casei părții vătămate, martorii B.S.A. și

partea vătămată H.I., concubinul fostei soții a inculpatului și care se și

ocupa de creșterea copiilor acestuia, au încercat să aplaneze incidentul.

Inculpatul l-a înjunghiat pe H.I. în

antebrațul stâng și în hemitoracele stâng, producându-i acestuia o plagă

penetrantă cu hemopneumotorax masiv, așa cum rezultă din raportul medico-legal.

Actul medical a concluzionat în

sensul că lovirile repetate au pus viața victimei în primejdie.

Fapta comisă a fost încadrată

judicios de instanța de fond, în omor calificat, infracțiune pentru care i-a

aplicat o pedeapsă corespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

penală, prin decizia penală nr. 340 pronunțată la data de 3 decembrie 2002, în

dosarul penal nr. 5824/2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, inculpatul a declarat recurs considerând că hotărârile sunt nelegale și

netemeinice prin reținerea ca situație de fapt a unei grave erori

[

(art. 385

9

alin. (1) pct.

18 C. proc. pen.)], în realitate trebuind să se rețină starea de provocare

prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.

În oricare dintre situații, cu sau

fără reținerea stării de provocare, pedeapsa aplicată trebuia să fie mai redusă

(art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

A solicitat casarea hotărârii și

reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată și

sentința, în raport de criticile aduse, Curtea constată netemeinicia motivelor

invocate.

În sarcina inculpatului nu se poate

reține starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece,

inculpatul fără să fi fost provocat de cineva, a declanșat incidentul, care a

început cu un reproș, a continuat cu amenințări din partea sa în prima parte a

scandalului.

În următoarea fază, din fața

locuinței părții vătămate, inculpatul l-a înjunghiat pe acesta, care nu făcuse

altceva, decât ieșise să liniștească pe protagoniștii scenei periculoase.

Pedeapsa aplicată nu trebuie redusă,

este concluzia analizării tuturor împrejurărilor faptei și ale

caracteristicilor persoanei inculpatului.

Tată a cinci copii, rămași în

îngrijirea mamei, se revoltă pentru o sumă modică pe care minora devenită

majoră o încasase ca pensie de întreținere, ca și cum, într-o asemenea situație

tatăl nu mai are și alte obligații față de copii, în afara plății pensiei de

întreținere.

Chiar dacă ar fi fost îndreptățit la

recuperarea sumei, nimeni nu-și face singur dreptate, în special prin violență

și mai ales, prin violență aplicată ființei asupra vieții căreia, ar fi trebuit

să vegheze, fiica sa.

Nu numai că nu se impune reducerea

pedepsei, dar numai datorită principiului „non reformatio in pejus”, inculpatul

nu va primi o pedeapsă mai mare, cum i s-ar fi cuvenit.

Considerentele expuse demonstrează

aspectul nefondat al criticilor aduse, astfel încât, hotărârile fiind temeinice

și legale, recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce prevenția la zi.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.L.G. împotriva deciziei penale nr. 340/ A din 3

decembrie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 27 iunie 2002, la

18 martie 2003.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000

lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 martie 2003.