ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2051/2004

Asupra recursului penal de față,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 11 din 19

ianuarie 2004 a Tribunalului Harghita, Miercurea Ciuc, a fost condamnat

inculpatul P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art.

174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 16 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a menținut starea de arest, iar

potrivit art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă perioada executată,

începând cu 13 august 2003 la zi.

Au fost aplicate prevederile art. 71

și art. 64 C. pen.

Pentru a hotărî în acest sens,

instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

Între inculpat și fratele său,

victima P.M., existau neînțelegeri, persistând o stare tensionată și datorită

faptului că victima consuma exagerat băuturi alcoolice, sub influența cărora

era violent.

În seara de 8 august 2003 între cei

doi a avut loc o ceartă, victima fiind în stare de ebrietate.

Inculpatul a prins victima de păr, a

tras-o afară în curte și i-a aplicat mai multe lovituri. Loviturile au

continuat și după ce cei doi au ajuns în șură, unde inculpatul a lovit victima

cu pumnii și cu o furcă până ce acesta a căzut. Inculpatul a abandonat victima

și nu s-a interesat de starea acesteia, până în dimineața zilei de 12 august

2003, când a găsit-o moartă.

Împotriva sentinței, a declarat în

termen legal apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate.

Prin decizia penală nr. 26/ A din 13

februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală, s-a respins ca

fiind nefondat apelul declarat de inculpat.

S-a apreciat că, instanța de fond a

făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, în raport de modul concret

de comitere a faptei și atitudinea inculpatului.

Inculpatul a declarat, în termen,

recurs împotriva acestei decizii, susținând că pedeapsa a fost greșit

individualizată fiind prea aspră.

Curtea analizând decizia atacată

atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât și din oficiu sub toate

aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică,

recursul declarat fiind nefondat.

La individualizarea pedepsei

aplicate s-a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen.,

pericolul social concret ridicat al faptei comise determinată de împrejurarea

și modalitatea în care a fost săvârșită, precum și de urmările produse. S-a

ținut cont de atitudinea inculpatului înainte, dar și după săvârșirea faptei și

mai ales de pasivitatea lui față de victima, pe care a abandonat-o în starea

critică în care a adus-o, interesându-se de soarta acesteia după aproape 4

zile.

Având în vedere cele expuse mai sus,

curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul ca fiind nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I., împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 13

februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 august 2003, la 16 aprilie

2004.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16

aprilie 2004.