ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2051/2004

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 11 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Harghita, Miercurea Ciuc, a fost condamnat inculpatul P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a menținut starea de arest, iar potrivit art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă perioada executată, începând cu 13 august 2003 la zi. Au fost aplicate prevederile art. 71 și art. 64 C. pen. Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Între inculpat și fratele său, victima P.M., existau neînțelegeri, persistând o stare tensionată și datorită faptului că victima consuma exagerat băuturi alcoolice, sub influența cărora era violent.

În seara de 8 august 2003 între cei doi a avut loc o ceartă, victima fiind în stare de ebrietate. Inculpatul a prins victima de păr, a tras-o afară în curte și i-a aplicat mai multe lovituri. Loviturile au continuat și după ce cei doi au ajuns în șură, unde inculpatul a lovit victima cu pumnii și cu o furcă până ce acesta a căzut. Inculpatul a abandonat victima și nu s-a interesat de starea acesteia, până în dimineața zilei de 12 august 2003, când a găsit-o moartă. Împotriva sentinței, a declarat în termen legal apel inculpatul, care a solicitat reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 26/ A din 13 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția penală, s-a respins ca fiind nefondat apelul declarat de inculpat.

S-a apreciat că, instanța de fond a făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate, în raport de modul concret de comitere a faptei și atitudinea inculpatului. Inculpatul a declarat, în termen, recurs împotriva acestei decizii, susținând că pedeapsa a fost greșit individualizată fiind prea aspră. Curtea analizând decizia atacată atât prin prisma criticii formulate de inculpat, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, consideră că aceasta este legală și temeinică, recursul declarat fiind nefondat. La individualizarea pedepsei aplicate s-a avut în vedere, în conformitate cu dispozițiile art. 72 C. pen., pericolul social concret ridicat al faptei comise determinată de împrejurarea și modalitatea în care a fost săvârșită, precum și de urmările produse.

S-a ținut cont de atitudinea inculpatului înainte, dar și după săvârșirea faptei și mai ales de pasivitatea lui față de victima, pe care a abandonat-o în starea critică în care a adus-o, interesându-se de soarta acesteia după aproape 4 zile. Având în vedere cele expuse mai sus, curtea urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă recursul ca fiind nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I., împotriva deciziei penale nr. 26/ A din 13 februarie 2004 a Curții de Apel Târgu-Mureș. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 august 2003, la 16 aprilie 2004. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 aprilie 2004.