ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7202/2006

Deliberând asupra recursului de

față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul

Tribunalului Timiș la 18 decembrie 2003, reclamantele R.V. și R.M.O. au chemat

în judecată Statul Român prin Primăria municipiului Timișoara pentru anularea

Dispoziției nr. 2362 din 18 noiembrie 2003 prin care li s-a respins notificarea

de restituire în natură a imobilului situat în Timișoara.

Tribunalul Timiș, prin sentința

civilă nr. 348 din 18 martie 2004 a respins contestația ca nefondată.

Instanța a reținut că în mod corect

Primăria a respins notificarea deoarece imobilul a trecut în patrimoniul

statului cu plată ceea ce înseamnă că, în termenii art. 1.4 lit. B) din H.G.

nr. 498/2003, preluarea nu a fost abuzivă, dispozițiile legale menționate au

fost corect aplicate, trecerea imobilului în patrimoniul statului în maniera

arătată reprezentând o achiziție legală făcută contra plată, la cererea de

înstrăinare formulată de proprietar, care a avut inițiativa părăsirii țării.

Curtea de Apel Timișoara prin

decizia nr. 1427 din 17 iunie 2004, a admis apelul reclamanților, a schimbat în

tot sentința în sensul că s-a admis contestația și s-a dispus anularea

dispoziției nr. 2362 din 18 noiembrie 2003, s-a dispus restituirea în natură

către reclamante a imobilului din Timișoara, înscris din C.F. Timișoara,

condiționat de restituirea despăgubirilor actualizate.

S-a dispus totodată rectificarea

C.F. în privința acestui imobil.

Pentru a pronunțat această soluție

s-a reținut că în speța dedusă judecății nu își au aplicabilitatea dispozițiile

art. 1.4 lit. B) din H.G. nr. 498/2003, acestea denaturând sensul, conținutul

și scopul legii în executarea căreia au fost emise.

S-a apreciat că scopul Legii nr.

10/2001 este acela de a repara și îndrepta erorile comise de statul comunist în

privința proprietății private imobiliare, așa cum rezultă fără dubiu din

dispozițiile art. 1 ale legii. Legea nr. 10/2001, în art. 2, a clarificat

noțiunea de preluare abuzivă, fiind incluse în acest înțeles și actele

săvârșite în baza Decretului nr. 2223/1974.

S-a considerat așadar aplicabil în

cauză art. 12 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii pârâta

Primăria municipiului Timișoara a declarat în termen legal recurs (la 28 iulie

2004).

S-a criticat decizia în temeiul art.

304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

În fapt s-a considerat că legea a

fost greșit aplicată întrucât pentru apartamentul înstrăinat s-a plătit o justă

despăgubire și ca atare în cauză nu este vorba de un abuz.

Recursul este nefondat și ca urmare

se va respinge pentru considerentele de mai jos.

Instanța de apel a constatat în mod

corect că în raport de scopul și dispozițiile Legii nr. 10/2001, normă juridică

cu vădit și expres caracter reparatoriu, normele emise în aplicarea acestei

legi, aprobate prin H.G. nr. 498/2003, sunt în contradicție cu regulile și

principiile stabilite de Legea nr. 10/2001, în raport de ultimele modificări,

cât privește caracterul abuziv sau nu al măsurilor impuse de Decretul nr.

223/1974.

Potrivit Legii nr. 24/2000 privind

normele de tehnică legislativă, o normă metodologică nu poate înfrânge norma

legală în aplicarea căreia a fost emisă.

Ca urmare, instanța de apel în mod

legal a îndreptat greșeala instanței de fond, cât privește stabilirea

dispozițiilor normative aplicabile în cauză.

Împotriva considerentelor de drept

pe baza cărora s-a pronunțat Curtea de apel, recurenta nu a formulat critici

precise, și ca urmare constatându-se că în cauză nu se întrunesc condițiile

prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. invocate în susținerea

recursului se va respinge această cale de atac ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 1427 din 17

iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 septembrie

2006.