ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8089/2005

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

Tribunalul Timiș la 22 septembrie 2003, reclamanții G.I. și G.A. au solicitat

să se dispună anularea dispoziției nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de primarul

municipiului Timișoara și restituirea în natură a apartamentului nr. 24 din

Timișoara.

În motivarea cererii, reclamanții au

invocat nelegalitatea dispoziției atacate, întrucât imobilul a trecut în

proprietatea statului în baza Decretului nr. 223/1974 , contrar dispoziției

art. 36 din Constituția din 1965, art. 481 C. civ. și art. 1 alin. (6) din

Decretul nr. 213/1998, preluarea de către stat fiind abuzivă. Au mai invocat

greșita aplicare a Normelor Metodologice aprobate prin H.G. nr. 498/2003 care

sunt neconstituționale.

Cererea a fost întemeiată în drept

pe dispozițiile art. 24 alin. (7) și (8) din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 41 din 19

ianuarie 2004 Tribunalul Timiș a respins contestația reclamanților împotriva

dispoziției nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de Primarul Municipiului

Timișoara, reținând că, anterior plecării definite din țară, reclamanții au

formulat către organele de stat abilitate, cerere de înstrăinare a

construcțiilor proprietate personală și au primit pentru acestea despăgubiri de

29.666 lei, situație în care sunt incidente prevederile art. 4 lit. b) alin.

ultim din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Împotriva sentinței menționate au

declarat apel reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât nu

s-a ținut seama că dispozițiile Decretului nr. 223/1974 erau neconstituționale

și contraveneau dispozițiilor art .481 C. civ. precum și Normele Convenției

Europene a Drepturilor Omului cu privire la protejarea dreptului de proprietate

personală.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia civilă nr. 557/1 aprilie 2004 a respins apelul

reclamanților ca nefondat, reținând că imobilul revendicat nu a fost preluat

abuziv în proprietatea statului, reclamanții formulând cerere de înstrăinare

către stat a construcțiilor proprietate personală în vederea plecării definitive

din țară, cerere aprobată prin decizia nr. 1442 din 29 iulie 1978 a Consiliului

Popular al județului Timiș, în baza Decretului nr. 223/1974 și primind cu titlu

de despăgubiri suma de 29.666 lei reprezentând contravaloarea construcției. Pe

cale de consecință, s-a apreciat că reclamanții și-au exprimat consimțământul

expres la înstrăinarea apartamentului astfel că preluarea apartamentului nu s-a

făcut în mod abuziv, motiv pentru care nu este posibilă restituirea în natură.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs reclamanții la 18 mai 2004, criticând-o ca nelegală și

netemeinică pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Reclamanții au susținut în motivarea

recursului că în mod eronat instanța de apel a apreciat că preluarea de către

stat nu a fost abuzivă și că s-a exprimat valabil consimțământul foștilor

proprietari la momentul înstrăinării apartamentului către stat.

Totodată s-au reiterat susținerile

formulate prin motivele de apel în sensul că nu s-a avut în vedere caracterul

neconstituțional al dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 cât și faptul că

acest act normativ contravenea dispozițiilor art. 480 și urm. C. civ. și

normelor internaționale cu privire la protecția dreptului de proprietate.

La 14 octombrie 2005, Primarul

Municipiului Timișoara a formulat întâmpinare, solicitând respingerea

recursului ca nefondat, față de dispozițiile art. 3 și art. 22 din Legea nr. 10/2001

și art. 1.4 lit. b) din H.G. nr. 498/2003.

Analizând ansamblul probator

administrat în cauză raportat la criticile formulate prin motivele de recurs,

Curtea urmează să rețină că recursul este fondat, având în vedere următoarele

considerente.

Obiectul acțiunii îl constituie

anularea dispoziției emise de Primarul Municipiului Timișoara nr. 1459 din 6

august 2003 prin care s-a respins cererea de restituire în natură a

apartamentului nr. 24 din Timișoara, cu motivarea că preluarea în patrimoniul

statului nu a fost abuzivă.

Decizia recurată este motivată prin

existența unei cereri de înstrăinare a imobilului formulată de către reclamanți

și primirea de despăgubiri. Deși se reține că temeiul trecerii imobilului în

litigiu în proprietatea statului îl constituie Decretul nr. 223/1974, instanța

de apel consideră în mod eronat, că înstrăinarea s-a făcut cu consimțământul

reclamanților, în mod liber și deci, preluarea în patrimoniul statului nu a

fost abuzivă.

În realitate, înstrăinarea către

stat s-a făcut în baza unui act normativ, Decretul nr. 223/1974, care nu lăsa

solicitantului plecării din țară o altă variantă decât predarea către stat, cu

plata unei despăgubiri modice, stabilite de cumpărător.

Pe de altă parte înstrăinarea către

stat constituia o condiție esențială pentru eliberarea pașaportului de plecare

din țară, voința proprietarului fiind, în mod evident, viciată.

Faptul că preluarea în proprietatea

statului a fost abuzivă rezultă totodată și din caracterul neconstituțional al

dispozițiilor Decretului nr. 223/1974 în raport cu art. 36 din Constituția din

1965, potrivit căruia dreptul de proprietate era ocrotit de lege.

De asemenea se va reține că

dispozițiile actului normativ menționat contraveneau dispozițiilor art. 481 C.

civ., ca lege organică, care statuează că nimeni nu poate fi silit a ceda

proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și printr-o dreaptă și

prealabilă despăgubire.

Față de aceste considerente și

acționând că sunt întrunite dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să admită recursul reclamanților,

să caseze decizia recurată și sentința civilă nr. 41 din 19 ianuarie 2004 a

Tribunalului Timiș.

Ținând seama de dispozițiile art. 314

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația

reclamanților și va anula dispoziția nr. 1459 din 6 august 2003 emisă de primarul

municipiului Timișoara.

Pe cale de consecință, va fi obligat

pârâtul la restituirea în natură către reclamanți, a apartamentului nr. 24,

situat în Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

reclamanții G.I. și G.A. împotriva deciziei nr. 557 din 1 aprilie 2004 a Curții

de Apel Timișoara, secția civilă.

Casează decizia, precum și sentința

civilă nr. 41 din 19 ianuarie 2004 a Tribunalului Timiș.

Admite contestația formulată de reclamanți,

anulează Dispoziția 1459 din 6 august 2003, emisă de primarul municipiului

Timișoara.

Obligă să restituie în natură

reclamanților apartamentul nr. 24, situat în Timișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2005.