ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 387/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 44/2004,

Tribunalul Covasna a condamnat pe inculpatul V.F., la o pedeapsă rezultantă de

12 ani închisoare și 6 ani pedeapsă complimentară pentru săvârșirea unei

infracțiuni de tâlhărie, a unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod

ilegal, a unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de

distrugere, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin aceeași sentință a

condamnat pe inculpatul C.S.A., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare

și 6 ani pedeapsă complimentară, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie

și a unei infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal și pe inculpatul

S.I., la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare și 6 ani pedeapsă

complimentară, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie și a unei

infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal.

Pentru a hotărî astfel, s-a

reținut, în esență, că în data de 12 august 2003, pe timp de noapte, cei trei

inculpați au pătruns în locuința părții vătămate D.A., au lovit-o și au legat-o

de mâini și de picioare, cu căluși în gură, imobilizând-o în pat pentru a nu-l

putea identifica și au sustras din locuință bani și alte bunuri, după ce au

răscolit prin toate încăperile.

Inculpatul V.F. a mai

săvârșit o infracțiune de furt calificat și distrugere în data de 11 iulie 2003

când, folosindu-se de un clește a tăiat o bucată de cablu din linia electrică

de înaltă tensiune care alimentează utilajele miniere.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel inculpații.

Inculpații C.S.A. și S.I. au

solicitat să li se reducă pedepsele, având în vedere că inculpatul V.F. a avut

inițiativa infracțională și a fost principalul participant, iar ei au

circumstanțe personale favorabile. Inculpatul V.F. a contestat că ar fi

participat la săvârșirea faptelor din data de 12 august 2003.

Prin decizia nr. 398/ A din

30 noiembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, s-au

admis apelurile declarate de inculpații C.S.A. și S.S. împotriva sentinței

penale sus menționate, care a fost desființată numai sub aspectul

individualizării pedepselor, reducându-se pedepsele aplicate pentru

infracțiunea de tâlhărie de la 12 ani la 11 ani închisoare și, respectiv, de la

12 ani la 11 ani și 6 luni închisoare, iar pentru infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal de la 10 ani la 9 ani închisoare și, respectiv, de la

10 ani la 9 ani și 6 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpații să

execute o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare și, respectiv, 11 ani și 6

luni închisoare.

Prin aceeași decizie, s-a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul V.F.

S-a reținut că instanța de

fond a aplicat pedepse egale pentru toți inculpații, fără a avea în vedere că

inculpatul V.F. este inițiator și a avut o contribuție esențială la săvârșirea

faptelor, este recidivist postexecutoriu și a avut o poziție nesinceră pe

parcursul procesului penal, pe când inculpații C.S.A. și S.S. au avut o poziție

sinceră și nu sunt recidiviști, inculpatul S.S. având condamnări anterioare dar

care nu pot constitui primul termen al recidivei.

Împotriva acestei decizii,

în termen legal, au declarat recurs inculpații C.S.A. și S.S., criticând-o

pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor ce

le-au fost aplicate, solicitând reducerea acestora, precum și inculpatul V.F.,

care a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor de tâlhărie și

lipsire de libertate în mod ilegal, declarațiile încriminatoare date de

ceilalți doi inculpați datorându-se faptului că sunt în relații de dușmănie. În

subsidiar, inculpatul V.F. a solicitat reducerea pedepsei.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 14

C. proc. pen., Curtea constată următoarele:

inculpatul V.F. este nefondat, din actele și lucrările dosarului rezultând cu

certitudine că acesta este autor al infracțiunilor de tâlhărie și lipsire de

libertate în mod ilegal. În acest sens sunt declarațiile de recunoaștere ale

inculpatului, date în faza de urmărire penală, coroborate cu declarațiile

coinculpaților din care rezultă că acesta, în exclusivitate, a exercitat actele

de violență asupra părții vătămate, precum și cu declarațiile părții vătămate,

care susține că a fost amenințată cu cuțitul de o persoană în timp ce altele

căutau bunuri prin locuință, zgomotele specifice acestor căutări venind din

direcții diferite. Încercarea inculpatului de a-și crea un alibi în sensul că,

în noaptea producerii faptelor, s-a aflat la domiciliu, veghind-o pe mama sa

care era grav bolnavă, nu a fost confirmată decât de declarația unei rude, declarație

înlăturată ca subiectivă, în raport de celelalte declarații și de relațiile

furnizate de dispensarul medical comunal Brăduț, potrivit cărora numita V.R. nu

a beneficiat de consultație și tratament în perioada 12 –14 august 2003. Mai

mult, în faza de apel, s-au administrat probe din care a rezultat că inculpatul

a instigat la mărturie mincinoasă, prin intermediul unei scrisori expediate din

închisoare, în scopul de a-i fi susținut alibiul.

Având în vedere că

instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului

V.F., în raport de numărul faptelor (la infracțiunile de tâlhărie și lipsire de

libertate în mod ilegal adăugându-se și cele de furt calificat de cablu

electric și distrugere), de poziția sa procesuală nesinceră precum și de starea

de recidivă postexecutorie reținută în sarcina sa, nu se justifică nici

reducerea pedepsei aplicată de instanța de fond și menținută de instanța de

apel, pedeapsă ce corespunde scopului cerut de art. 52 C. pen. și criteriilor

de individualizare prevăzute de art. 72 din același cod.

recursurile declarate de inculpații C.S.A. și S.S., Curtea apreciază că acestea

sunt întemeiate, deoarece instanța de apel, deși a considerat că sunt elemente

care impun o modalitate distinctă de individualizare, a aplicat pedepsele

rezultante diferențiate doar cu câte 6 luni, ceea ce nu reflectă corespunzător

criteriile generale de individualizare judiciară prevăzute de art. 72 C. pen.

Astfel, în raport de faptul că inculpatul V.F. a avut o poziție nesinceră,

încercând chiar să determine mărturia mincinoasă a unui martor, a săvârșit 4

fapte și este recidivist postexecutoriu, se impune a se aplica pedepse

diferențiate mai mult ca și cuantum față de cele stabilite pentru inculpatul

C.S.A., care nu are antecedente penale și a avut o atitudine cooperantă față de

organele judiciare. Totodată, pedepsele aplicate inculpatului S.S. pentru

faptele reținute în sarcina sa, aceleași ca pentru inculpatul C.S.A., trebuie,

la rândul lor, diferențiate față de cele aplicate acestuia din urmă, deoarece

deși nu este recidivist, are o condamnare anterioară de 6 luni închisoare

pentru furt calificat și distrugere.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, văzând și prevederile art. 385

15

pct. 2

lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de inculpații C.S.A. și

S.S., va casa în parte decizia atacată numai cu privire la individualizarea

judiciară a pedepselor, în sensul că va reduce cuantumul pedepselor aplicate

acestor inculpați conform dispozitivului prezentei decizii.

Totodată, având în vedere și

faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din

oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, va respinge recursul

formulat de inculpatul V.F., ca nefondat.

Conform dispozițiilor art.

385

16

alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării

preventive, la zi pentru toți inculpații iar, în baza art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul – inculpat V.F. va fi obligat la cheltuieli judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursurile declarate de inculpații C.S.A. și S.S. împotriva deciziei penale

nr. 398/ Ap din 30 noiembrie 2004 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia atacată

sus-menționată numai cu privire la greșita individualizare a pedepselor

aplicate acestor inculpați.

Înlătură dispozițiile art.

34 lit. b) C. pen. și descontopește pedepsele rezultante în pedepsele

componente pe care le repune în individualitatea lor, și rejudecând:

- pentru inculpatul C.S.A.

reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., de la 11 ani

închisoare, la 9 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., de la 9 ani

închisoare la 8 ani închisoare.

Menține pedepsele

complimentare aplicate.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul

C.S.A. să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- pentru inculpatul S.S.

reduce pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. b) alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., de la 11 ani și

6 luni închisoare la 10 ani închisoare, iar pentru infracțiunea de lipsire de

libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen., de la 9 ani

și 6 luni închisoare la 8 ani și 6 luni închisoare.

Menține pedepsele

complimentare aplicate.

În baza art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate urmând ca inculpatul

S.S. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 6 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține restul dispozițiilor

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.F. împotriva aceleiași decizii penale.

Compută din pedepsele

aplicate inculpaților C.S.A. și V.F., arestarea preventivă de 14 august 2003 la

zi, iar pentru inculpatul Simion de la 20 august 2003 la zi.

Obligă pe inculpatul V.F. să

plătească statului, 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției. Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a inculpaților C.S.A. și S.S., în sumă de câte 400.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2005.