ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1544/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1544/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42

din 4 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 440/2004, în

baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. a)

și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul

S.I.E. la 5 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen., pe

durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Prin aceeași sentință, în

baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2

1

)

lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele și cu

aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., au fost

condamnați inculpații U.C.C. și T.I., la câte 3 ani închisoare.

În baza art. 81 și art. 110

C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o

durată de câte 4 ani.

Au fost puse în vedere

inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedepse, perioada cuprinsă între 8 ianuarie și 12 ianuarie 2004

(reținere și arestare preventivă).

S-a constatat că partea

vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 118 lit. b) C.

pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.I.E. a unui topor corp delict.

Au fost obligați inculpații

la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

A fost obligat inculpatul

S.I.E. la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu

apărător oficiu.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, că în actul de sesizare s-a menționat, în

fapt că în noaptea de 20 decembrie 2003 au intrat în domiciliul părții vătămate

G.M., mascați, au întrerupt curentul electric și au lovit-o, amenințat-o cu

moartea, deposedând-o de bunuri și bani în valoare de 5.800.000 lei.

Instanța de fond a reținut,

în fapt, pe baza recunoașterilor inculpaților, pe baza declarațiilor martorilor

coroborate cu susținerile victimei și cu actele de cercetare la fața locului că

inculpații s-au hotărât să tâlhărească partea vătămată, plecând pe jos spre

comuna Valea Mare, unde locuia acesta.

Au ajuns la locul faptei, în

jurul orelor 2,00 noaptea, în data de 21 decembrie 2003, au sărit gardul în

curtea victimei, iar inculpatul T.I. a întrerupt curentul electric prin

desfacerea siguranței de la tabloul electric, după care toți inculpații au

intrat în casă, pe ușa care nu era asigurată. U.C.C. a stat de pază la ușa

dormitorului părții vătămate, pentru a o împiedica să iasă din casă, după

ajutor, iar ceilalți doi inculpați au început să caute prin celelalte camere.

Aceștia au găsit suma de

400.000 lei, după care toți trei au intrat în dormitorul victimei, i-au cerut

acesteia să spună unde ține banii, iar T.I. a lovit-o cu palma peste față,

provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 2 – 3 zile îngrijiri

medicale și au amenințat-o cu un topor. În șifonier au găsit suma de 1.000.000

lei, iar sub saltea suma de 400.000 lei.

Pentru a împiedica intrarea

în dormitor a inculpaților, inițial, victima a asigurat ușa acestei camere cu

un ivăr, care a fost forțat. Aceste aspecte au rezultat din procesul-verbal de

cercetare la fața locului, unde s-a precizat că ivărul a fost îndoit spre

interior. Tot din procesul-verbal a rezultat că lucrurile părții vătămate erau

răvășite, iar în una din camere s-a găsit toporul cu care victima a fost

amenințată și, care a fost recunoscut de S.I.E. ca fiind al său.

La plecare inculpații au mai

luat două flexuri, după care au pornit spre domiciliul lui S.I.E. Aici au

împărțit banii, luând fiecare câte 600.000 lei, pe care i-au cheltuit a doua

zi, într-un bar din Slatina.

Partea vătămată G.M. a

apreciat valoarea bunurilor și a banilor sustrași la suma de 5.800.000 lei,

însă nu mai are pretenții civile, deoarece prejudiciul s-a recuperat. Flexurile

s-au găsit în domiciliul inculpatului S.I.E., iar suma de 2.000.000 lei a fost

restituită de inculpații minori.

În drept, s-a apreciat că

fapta astfel prezentată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b), raportat la

art. 211 alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen.

La individualizarea

pedepselor la care au fost condamnați inculpații, prima instanță a avut în

vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv gradul de

pericol social ridicat al faptei prin care s-a adus atingere patrimoniului unei

persoane fizice, prin violență, împrejurările reale ale săvârșirii acesteia,

respectiv faptul că inculpații au acționat organizat, pe timp de noapte, mascați,

precum și circumstanțele personale ale acestora, care nu au mai săvârșit fapte

de natură penală, inculpatul S.I.E. este tânăr și pe parcursul urmăririi penale

a avut o comportare sinceră, contribuind la aflarea adevărului, iar inculpații

U.C.C. și T.I. sunt minori.

În raport cu elementele

sus-menționate s-a apreciat că aplicarea, în cazul inculpatului S.I.E., a unei

pedepse cu închisoare privativă de libertate va fi de natură să-și atingă

scopul preventiv educativ urmărit de lege.

În cazul inculpaților minori

T.I. și U.C.C. s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor cu

închisoare, la care au fost condamnați, va fi atins și fără executarea

acestora, având, în vedere că, din caracterizările emise de Consiliul Local al

comunei Perieți a rezultat că aceștia provin din familii organizate și anterior

săvârșirii faptei au avut o comportare bună, aceste aspecte constituind indicii

temeinice că inculpații minori își vor schimba comportamentul antisocial și

fără executarea pedepselor, în speță, făcându-se aplicarea dispozițiilor art.

81 C. pen. și art. 110 C. pen., fiind puse în vedere inculpaților dispozițiile

art. 83 C. pen.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apeluri, în termen, Ministerul Public, criticând soluția pentru

nelegalitate și netemeinicie, deoarece cuantumul pedepselor și modalitățile lor

de executare nu au fost corect individualizate și inculpații, care au criticat

hotărârea pentru netemeinicie, deoarece pedepsele sunt prea aspre, în raport cu

datele lor personale.

Prin decizia penală nr. 421

din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr.

979/P/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de

pe lângă Tribunalul Olt și de inculpații T.I., U.C.C. și de inculpatul S.I.E.

împotriva sentinței penale nr. 42 din 4 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul

Olt în dosarul nr. 440/2004.

A fost obligat fiecare

apelant la 750.000 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei

reprezentând onorariu apărător oficiu Baroul Dolj, care a fost plătit din

fondurile Ministerului Justiției.

S-a dedus prevenția față de

inculpatul S.I.E. de la data de 23 decembrie 2003 la zi.

S-a menținut măsura

arestului preventiv față de același inculpat.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea

și aplicarea pedepsei se ține seama de gradul de pericol social al faptei

săvârșite, de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de

pedeapsă cât și de persoana infractorului, dar și de eventualele împrejurări

care agravează sau atenuează răspunderea penală, gradul de pericol social al

infracțiunii, fiind doar unul dintre criteriile legale prevăzute.

Din actele și probele

administrate a rezultat, însă, că doar unul dintre inculpați este major, că

toți inculpații sunt lipsiți de antecedente penale și că deși inculpații minori

nu au recunoscut de la început comiterea faptei, în final toți inculpații au

recunoscut-o și au regretat comiterea ei, contribuind la recuperarea în

întregime a prejudiciului produs, urmarea produsă fiind minimă, precum și că,

inculpații minori, nu fac parte dintr-un grup infracțional, infracțiunea comisă

fiind un act singular, confirmat de comportamentul bun al minorilor anterior comiterii

faptei și de integrarea lor socio-școlară.

Aceste împrejurări

constituie circumstanțe atenuante cărora li s-a dat eficiența cuvenită, în

favoarea inculpaților, însă o reducere suplimentară a pedepselor, în raport cu

cele reținute, nu se mai justifică. Totodată s-a apreciat că suspendarea

executării pedepsei pentru ambii inculpați minori este de natură să realizeze

scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., având în vedere mediul social

pozitiv în care trăiesc aceștia. Toate aceste împrejurări au fost de natură să

diminueze, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie,

sancțiunea penală aplicată inculpaților inclusiv a inculpaților minori.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova,

criticând-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., deoarece pedepsele aplicate inculpaților sub aspectul

cuantumului și a modalității de executare nu au fost bine individualizate.

În dezvoltarea motivului de

recurs invocat, parchetul a precizat că în mod nejustificat, la stabilirea

pedepselor inculpaților, instanțele au avut în vedere numai lipsa

antecedentelor penale și comportamentul bun anterior comiterii faptei, au omis

să rețină criteriul gradului de pericol social al faptei înserat în art. 72 C.

pen., învederând cum inculpații s-au hotărât să o tâlhărească pe victima G.M.,

primind informații exacte în legătură cu sumele de bani și locurile unde

victima deținea banii respectivi, au întocmit un plan de acțiune, stabilind

pentru fiecare dintre ei activitățile pe care trebuiau să le desfășoare.

Astfel, în acest scop, s-au mascat, iar inculpatul S.I.E. s-a înarmat cu un

topor, în timp ce unul dintre inculpați asigura paza la ușa dormitorului

victimei pentru ca acesta să nu poată ieși din cameră, ceilalți au căutat în

celelalte camere, sume de bani răvășind bunurile aparținând victimei,

inculpații au forțat intrarea. Inculpatul T.I. a lovit-o pe victimă cu palma,

bunurile victimei au fost răvășite, la plecare inculpații și-au mai însușit și

alte bunuri aparținând părții vătămate, împărțindu-și suma de bani obținută.

Toate elementele menționate denotă un grad de pericol ridicat atât al faptei

cât și al inculpaților, care nu a fost exprimat de cuantumul pedepselor

aplicate.

Cu privire la inculpatul

major S.I.E. trebuia să se aibă în vedere că acesta a fost inițiatorul faptei

comisă la care au fost atrași și ceilalți inculpați minori, la rândul lor,

având o contribuție importantă, respectiv au întrerupt curentul electric, au

asigurat paza la ușa dormitorului părții vătămate, au lovit victima.

Împrejurarea că inculpatul

major nu are antecedente penale nu este de natură prin ea însăși să determine

aplicarea de circumstanțe atenuante și stabilirea unei pedepse sub minimul

special de 7 ani. Inculpații minori nu și-au recunoscut fapta comisă, deși din

probele administrate a rezultat contribuțiile acestora deja evidențiate.

Aplicarea dispozițiilor art.

81 și art. 110 C. pen., inculpaților minori numai în raport de caracterizările

emise de Consiliul Local Perieți și circumstanțele cu privire la persoana

inculpaților minori, fără a se avea în vedere fapta comisă și atitudinea

nesinceră a acestora după comiterea faptei, nu constituie o corectă

individualizare a pedepselor aplicate minorilor sub aspectul modalității de

executare a pedepselor, solicitând admiterea recursului, casare hotărârilor

atacate și rejudecarea cauzei.

Procurorul a dezvoltat oral,

în dezbateri, motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în scris, apreciind

că instanțele în mod greșit au reținut circumstanțe judiciare atenuante pentru

inculpatul S.I.E. și au aplicat suspendarea condiționată prevăzută de art. 81,

cu referire la art. 110 C. pen., pentru inculpații minori, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor pentru motivele prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen. și, pe fond, aplicarea unor pedepse

corect individualizate, în cuantum și ca modalitate de executare, urmând a se

avea în vedere faptul că a fost tâlhărită o persoană vârstnică, de către trei

persoane mascate.

Examinând recursul declarat

de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei instanței de

apel, în raport cu motivele de recurs așa cum au fost precizate și oral, ce se

vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 17

1

C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și

temeinic motivat, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe,

stabilind, la rândul ei vinovăția inculpaților S.I.E., T.I. și U.C.C. în

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care fiecare a fost trimis în

judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului major

S.I.E., care împreună cu inculpații minori T.I. și U.C.C. au hotărât să o

deposedeze prin violență pe partea vătămată G.M. de banii pe care știau că îi

deține, informație primită de la sora inculpatului S.I.E., respectiv numita

S.C.M., care lucra cu ziua la partea vătămată, scop în care s-au deplasat

noaptea la domiciliul părții vătămate, mascați, au sărit gardul, inculpatul

T.I. a întrerupt curentul electric, inculpatul U.C.C. a stat de pază la ușa

dormitorului părții vătămate pentru a o împiedica să iasă din casă după ajutor,

timp în care ceilalți inculpați au căutat bani, găsind, inițial suma de 400.000

lei, după care i-au cerut bani părții vătămate, folosind violența, prin

aplicarea de către T.I. a unei palme peste față, leziuni pentru a căror

vindecare i-au fost necesare 2 – 3 zile îngrijiri medicale și amenințarea cu

toporul, deposedând-o în acest mod și de suma de 1.000.000 lei găsită pe

șifonier, respectiv 400.000 lei sub saltea, două flexuri, împărțind ulterior

banii, revenindu-le la fiecare câte 600.000 lei, întrunește atât obiectiv, cât și

subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie pentru care a

fost trimis în judecată fiecare inculpat, în condițiile menționate.

Totodată, Înalta Curte

apreciază că în mod corect instanța de apel a adecvat cauzal criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 100 C. pen., în modul cum au fost

aplicate de prima instanță la stabilirea pedepselor și a modalităților de

executare a acestora, atât pentru inculpatul major S.I.E., cât și pentru

inculpații minori T.I. și U.C.C., având în vedere nu numai gradul de pericol

social ridicat al faptei, împrejurările reale ale comiterii acesteia,

organizați, pe timp de noapte, mascați, dar și circumstanțele personale ale

acestora, inculpații nu au mai săvârșit anterior alte infracțiuni, inculpatul major

este tânăr, ceilalți inculpați sunt minori, care deși au avut o poziție

oscilantă cu privire la recunoașterea infracțiunii comise, în final au

recunoscut-o și regretat-o, au acoperit integral prejudiciul.

Conduita bună a

infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii cât și atitudinea acestuia

după comiterea ei, rezultată din prezentarea în fața autorității, comportarea

în cursul procesului au reprezentat circumstanțele judiciare stipulate de art.

74 lit. a) și c) C. pen., cu regimul sancționator special impus de art. 76 lit.

b) C. pen., reținute just, în mod distinct, inculpatului major S.I.E., având

drept consecință aplicarea unei pedepse al cărei cuantum s-a situat sub minimul

special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, cu

executare prin privare de libertate.

În ceea ce îi privește pe

inculpații minori s-a considerat că, atât cuantumurile pedepselor, cât și

modalitatea suspendării condiționate a acestora reflectă deopotrivă gravitatea

faptei, dar și circumstanțele personale ale acestora.

Așadar, instanța de apel a

avut în vedere în mod plural atât criteriile generale, dar și speciale ce

caracterizează individualizare judiciară, apreciind în mod diferențiat

activitatea infracțională a inculpaților, contribuțiile acestora, comportarea

anterioară, dar și ulterioară săvârșirii infracțiunii comise.

Înalta Curte nu poate reține

critica parchetului privind greșita individualizare a pedepselor aplicate

inculpaților, atât în ceea ce privește cuantumurile cât și modalitățile de

executare pentru inculpații minori, deoarece în cauză a fost evaluată întreaga

activitate infracțională, contribuțiile concrete ale inculpaților, în contextul

împrejurărilor reale, făcându-se referire expresă la gradul de pericol social

concret ridicat al infracțiunii săvârșite, dar și circumstanțele personale ale

inculpaților.

Mai mult în cauză modul în

care au fost aplicate dispozițiile legale referitoare la individualizarea

judiciară a evidențiat nu numai cunoașterea conținutului acestora dar și a

finalității pe care trebuie să o aibă pedeapsa aplicată pentru inculpatul major

și respectiv sancțiunea aleasă inițial în cazul inculpaților minori,

concretizată ulterior și în cazul acestora în pedeapsă.

Înalta Curte apreciază

cuantumurile și modalitățile de executare aplicate ca fiind suficiente,

reflectând diferențiat gravitatea faptei dar și profilul personalității

fiecărui inculpat.

Așa cum au fost dispuse

pedepsele pentru cei trei inculpați sunt menite să asigure realizarea

scopurilor, educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii acestora

viitoare prin abținerea de la comiterea altor infracțiuni, cunoscut fiind

faptul că nu pedeapsa excesiv de mare conduce la reeducarea inculpaților, ci

natura sancțiunii care prin ea însăși se caracterizează printr-un accentuat

caracter coercitiv.

De asemenea, în cazul

inculpaților minori, legiuitorul a statuat un regim sancționator diferențiat de

cel al majorilor, fundamentat tocmai pe tipul aparte de personalitate

delincventă al acestora, care prezintă o insuficientă maturizare bio-psihică,

evidențiată uneori prin precocitate în abordarea actului infracțional, dar

caracterizată și prin oscilații comportamentale determinate de impulsuri

instinctive, ca urmare a unor nevoi imediate, teribilism specific vârstei și

relevarea aparentă a unei personalități sigure, căreia răspunsul societății

prin tragerea la răspundere penală, când comite o faptă penală trebuie să-i fie

adecvat, așa cum a fost și cazul în speță.

În raport cu cele

menționate, Înalta Curte consideră că instanța de apel a pronunțat o soluție

legală și temeinică sub toate aspectele privind pe cei trei inculpați, nefiind

incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen.

Totodată critica formulată

de parchet nu putea fi analizată în raport cu motivele invocate decât prin

prisma cazului de casare menționat, neaplicabil în cauză nu și prin

dispozițiile art. 385

9

pct. 17

1

C. proc. pen., precizate

oral, deoarece acestea din urmă se referă la hotărâri contrare legii sau când

prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii alta decât cea privind

greșita individualizare, legiuitorul reglementând un caz de casare distinct

prin care să poată fi examinată greșita individualizare a pedepsei aplicate, ce

ar putea cuprinde atât critici de temeinicie, cât și de legalitate prin cele

două teze expres statuate.

De asemenea, Înalta Curte nu

a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu

potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 421 din 27 septembrie 2004 a Curții

de Apel Craiova, privind pe inculpații T.I., U.C.C. și S.I.E.

Se va deduce din pedeapsa

aplicată inculpatului S.I.E. durata reținerii și arestării preventive de la 23

decembrie 2003 la 3 martie 2005.

Onorariul cuvenit

apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului

S.I.E., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova

împotriva deciziei penale nr. 421 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel

Craiova, privind pe inculpații T.I., U.C.C. și S.I.E.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului S.I.E. durata reținerii și arestării preventive de la 23 decembrie

2003 la 3 martie 2005.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului S.I.E., în sumă de

400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 3 martie 2005.