ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1544/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 4 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 440/2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicare art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 lit. a) și c) C. pen., raportat la art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul S.I.E. la 5 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepsei i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Prin aceeași sentință, în baza art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art. 99 și următoarele și cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., raportat la art. 76 lit. c) C. pen., au fost condamnați inculpații U.C.C.

și T.I., la câte 3 ani închisoare. În baza art. 81 și art. 110 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor pe o durată de câte 4 ani. Au fost puse în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepse, perioada cuprinsă între 8 ianuarie și 12 ianuarie 2004 (reținere și arestare preventivă). S-a constatat că partea vătămată G.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul S.I.E. a unui topor corp delict. Au fost obligați inculpații la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului. A fost obligat inculpatul S.I.E. la 600.000 lei cheltuieli judiciare statului, reprezentând onorariu apărător oficiu.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, că în actul de sesizare s-a menționat, în fapt că în noaptea de 20 decembrie 2003 au intrat în domiciliul părții vătămate G.M., mascați, au întrerupt curentul electric și au lovit-o, amenințat-o cu moartea, deposedând-o de bunuri și bani în valoare de 5.800.000 lei. Instanța de fond a reținut, în fapt, pe baza recunoașterilor inculpaților, pe baza declarațiilor martorilor coroborate cu susținerile victimei și cu actele de cercetare la fața locului că inculpații s-au hotărât să tâlhărească partea vătămată, plecând pe jos spre comuna Valea Mare, unde locuia acesta. Au ajuns la locul faptei, în jurul orelor 2,00 noaptea, în data de 21 decembrie 2003, au sărit gardul în curtea victimei, iar inculpatul T.I.

a întrerupt curentul electric prin desfacerea siguranței de la tabloul electric, după care toți inculpații au intrat în casă, pe ușa care nu era asigurată. U.C.C. a stat de pază la ușa dormitorului părții vătămate, pentru a o împiedica să iasă din casă, după ajutor, iar ceilalți doi inculpați au început să caute prin celelalte camere. Aceștia au găsit suma de 400.000 lei, după care toți trei au intrat în dormitorul victimei, i-au cerut acesteia să spună unde ține banii, iar T.I. a lovit-o cu palma peste față, provocându-i leziuni pentru a căror vindecare a necesitat 2 – 3 zile îngrijiri medicale și au amenințat-o cu un topor. În șifonier au găsit suma de 1.000.000 lei, iar sub saltea suma de 400.000 lei.

Pentru a împiedica intrarea în dormitor a inculpaților, inițial, victima a asigurat ușa acestei camere cu un ivăr, care a fost forțat. Aceste aspecte au rezultat din procesul-verbal de cercetare la fața locului, unde s-a precizat că ivărul a fost îndoit spre interior. Tot din procesul-verbal a rezultat că lucrurile părții vătămate erau răvășite, iar în una din camere s-a găsit toporul cu care victima a fost amenințată și, care a fost recunoscut de S.I.E. ca fiind al său. La plecare inculpații au mai luat două flexuri, după care au pornit spre domiciliul lui S.I.E. Aici au împărțit banii, luând fiecare câte 600.000 lei, pe care i-au cheltuit a doua zi, într-un bar din Slatina. Partea vătămată G.M.

a apreciat valoarea bunurilor și a banilor sustrași la suma de 5.800.000 lei, însă nu mai are pretenții civile, deoarece prejudiciul s-a recuperat. Flexurile s-au găsit în domiciliul inculpatului S.I.E., iar suma de 2.000.000 lei a fost restituită de inculpații minori. În drept, s-a apreciat că fapta astfel prezentată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și b), raportat la art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) și c) C. pen.

La individualizarea pedepselor la care au fost condamnați inculpații, prima instanță a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen., respectiv gradul de pericol social ridicat al faptei prin care s-a adus atingere patrimoniului unei persoane fizice, prin violență, împrejurările reale ale săvârșirii acesteia, respectiv faptul că inculpații au acționat organizat, pe timp de noapte, mascați, precum și circumstanțele personale ale acestora, care nu au mai săvârșit fapte de natură penală, inculpatul S.I.E. este tânăr și pe parcursul urmăririi penale a avut o comportare sinceră, contribuind la aflarea adevărului, iar inculpații U.C.C. și T.I. sunt minori. În raport cu elementele sus-menționate s-a apreciat că aplicarea, în cazul inculpatului S.I.E., a unei pedepse cu închisoare privativă de libertate va fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ urmărit de lege.

În cazul inculpaților minori T.I. și U.C.C. s-a apreciat că scopul preventiv educativ al pedepselor cu închisoare, la care au fost condamnați, va fi atins și fără executarea acestora, având, în vedere că, din caracterizările emise de Consiliul Local al comunei Perieți a rezultat că aceștia provin din familii organizate și anterior săvârșirii faptei au avut o comportare bună, aceste aspecte constituind indicii temeinice că inculpații minori își vor schimba comportamentul antisocial și fără executarea pedepselor, în speță, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. și art. 110 C. pen., fiind puse în vedere inculpaților dispozițiile art. 83 C. pen.

Împotriva acestei sentințe au declarat apeluri, în termen, Ministerul Public, criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, deoarece cuantumul pedepselor și modalitățile lor de executare nu au fost corect individualizate și inculpații, care au criticat hotărârea pentru netemeinicie, deoarece pedepsele sunt prea aspre, în raport cu datele lor personale. Prin decizia penală nr. 421 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 979/P/2004, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt și de inculpații T.I., U.C.C. și de inculpatul S.I.E. împotriva sentinței penale nr. 42 din 4 aprilie 2004 pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 440/2004.

A fost obligat fiecare apelant la 750.000 lei, cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei reprezentând onorariu apărător oficiu Baroul Dolj, care a fost plătit din fondurile Ministerului Justiției. S-a dedus prevenția față de inculpatul S.I.E. de la data de 23 decembrie 2003 la zi. S-a menținut măsura arestului preventiv față de același inculpat. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de dispozițiile Părții generale a codului penal, de limitele de pedeapsă cât și de persoana infractorului, dar și de eventualele împrejurări care agravează sau atenuează răspunderea penală, gradul de pericol social al infracțiunii, fiind doar unul dintre criteriile legale prevăzute.

Din actele și probele administrate a rezultat, însă, că doar unul dintre inculpați este major, că toți inculpații sunt lipsiți de antecedente penale și că deși inculpații minori nu au recunoscut de la început comiterea faptei, în final toți inculpații au recunoscut-o și au regretat comiterea ei, contribuind la recuperarea în întregime a prejudiciului produs, urmarea produsă fiind minimă, precum și că, inculpații minori, nu fac parte dintr-un grup infracțional, infracțiunea comisă fiind un act singular, confirmat de comportamentul bun al minorilor anterior comiterii faptei și de integrarea lor socio-școlară. Aceste împrejurări constituie circumstanțe atenuante cărora li s-a dat eficiența cuvenită, în favoarea inculpaților, însă o reducere suplimentară a pedepselor, în raport cu cele reținute, nu se mai justifică.

Totodată s-a apreciat că suspendarea executării pedepsei pentru ambii inculpați minori este de natură să realizeze scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., având în vedere mediul social pozitiv în care trăiesc aceștia. Toate aceste împrejurări au fost de natură să diminueze, în raport cu gradul de pericol social al infracțiunii de tâlhărie, sancțiunea penală aplicată inculpaților inclusiv a inculpaților minori. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru netemeinicie, invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., deoarece pedepsele aplicate inculpaților sub aspectul cuantumului și a modalității de executare nu au fost bine individualizate.

În dezvoltarea motivului de recurs invocat, parchetul a precizat că în mod nejustificat, la stabilirea pedepselor inculpaților, instanțele au avut în vedere numai lipsa antecedentelor penale și comportamentul bun anterior comiterii faptei, au omis să rețină criteriul gradului de pericol social al faptei înserat în art. 72 C. pen., învederând cum inculpații s-au hotărât să o tâlhărească pe victima G.M., primind informații exacte în legătură cu sumele de bani și locurile unde victima deținea banii respectivi, au întocmit un plan de acțiune, stabilind pentru fiecare dintre ei activitățile pe care trebuiau să le desfășoare. Astfel, în acest scop, s-au mascat, iar inculpatul S.I.E. s-a înarmat cu un topor, în timp ce unul dintre inculpați asigura paza la ușa dormitorului victimei pentru ca acesta să nu poată ieși din cameră, ceilalți au căutat în celelalte camere, sume de bani răvășind bunurile aparținând victimei, inculpații au forțat intrarea.

Inculpatul T.I. a lovit-o pe victimă cu palma, bunurile victimei au fost răvășite, la plecare inculpații și-au mai însușit și alte bunuri aparținând părții vătămate, împărțindu-și suma de bani obținută. Toate elementele menționate denotă un grad de pericol ridicat atât al faptei cât și al inculpaților, care nu a fost exprimat de cuantumul pedepselor aplicate. Cu privire la inculpatul major S.I.E. trebuia să se aibă în vedere că acesta a fost inițiatorul faptei comisă la care au fost atrași și ceilalți inculpați minori, la rândul lor, având o contribuție importantă, respectiv au întrerupt curentul electric, au asigurat paza la ușa dormitorului părții vătămate, au lovit victima. Împrejurarea că inculpatul major nu are antecedente penale nu este de natură prin ea însăși să determine aplicarea de circumstanțe atenuante și stabilirea unei pedepse sub minimul special de 7 ani.

Inculpații minori nu și-au recunoscut fapta comisă, deși din probele administrate a rezultat contribuțiile acestora deja evidențiate. Aplicarea dispozițiilor art. 81 și art. 110 C. pen., inculpaților minori numai în raport de caracterizările emise de Consiliul Local Perieți și circumstanțele cu privire la persoana inculpaților minori, fără a se avea în vedere fapta comisă și atitudinea nesinceră a acestora după comiterea faptei, nu constituie o corectă individualizare a pedepselor aplicate minorilor sub aspectul modalității de executare a pedepselor, solicitând admiterea recursului, casare hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei. Procurorul a dezvoltat oral, în dezbateri, motivele de recurs, astfel cum au fost formulate în scris, apreciind că instanțele în mod greșit au reținut circumstanțe judiciare atenuante pentru inculpatul S.I.E.

și au aplicat suspendarea condiționată prevăzută de art. 81, cu referire la art. 110 C. pen., pentru inculpații minori, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor pentru motivele prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc. pen. și, pe fond, aplicarea unor pedepse corect individualizate, în cuantum și ca modalitate de executare, urmând a se avea în vedere faptul că a fost tâlhărită o persoană vârstnică, de către trei persoane mascate. Examinând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele de recurs așa cum au fost precizate și oral, ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 14 și 17 1 C. proc.

pen., Înalta Curte apreciază recursul parchetului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat, instanța de apel și-a însușit argumentele primei instanțe, stabilind, la rândul ei vinovăția inculpaților S.I.E., T.I. și U.C.C. în săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care fiecare a fost trimis în judecată, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză s-a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatului major S.I.E., care împreună cu inculpații minori T.I.

și U.C.C. au hotărât să o deposedeze prin violență pe partea vătămată G.M. de banii pe care știau că îi deține, informație primită de la sora inculpatului S.I.E., respectiv numita S.C.M., care lucra cu ziua la partea vătămată, scop în care s-au deplasat noaptea la domiciliul părții vătămate, mascați, au sărit gardul, inculpatul T.I. a întrerupt curentul electric, inculpatul U.C.C. a stat de pază la ușa dormitorului părții vătămate pentru a o împiedica să iasă din casă după ajutor, timp în care ceilalți inculpați au căutat bani, găsind, inițial suma de 400.000 lei, după care i-au cerut bani părții vătămate, folosind violența, prin aplicarea de către T.I.

a unei palme peste față, leziuni pentru a căror vindecare i-au fost necesare 2 – 3 zile îngrijiri medicale și amenințarea cu toporul, deposedând-o în acest mod și de suma de 1.000.000 lei găsită pe șifonier, respectiv 400.000 lei sub saltea, două flexuri, împărțind ulterior banii, revenindu-le la fiecare câte 600.000 lei, întrunește atât obiectiv, cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată fiecare inculpat, în condițiile menționate. Totodată, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de apel a adecvat cauzal criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. și art. 100 C. pen., în modul cum au fost aplicate de prima instanță la stabilirea pedepselor și a modalităților de executare a acestora, atât pentru inculpatul major S.I.E., cât și pentru inculpații minori T.I.

și U.C.C., având în vedere nu numai gradul de pericol social ridicat al faptei, împrejurările reale ale comiterii acesteia, organizați, pe timp de noapte, mascați, dar și circumstanțele personale ale acestora, inculpații nu au mai săvârșit anterior alte infracțiuni, inculpatul major este tânăr, ceilalți inculpați sunt minori, care deși au avut o poziție oscilantă cu privire la recunoașterea infracțiunii comise, în final au recunoscut-o și regretat-o, au acoperit integral prejudiciul.

Conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii cât și atitudinea acestuia după comiterea ei, rezultată din prezentarea în fața autorității, comportarea în cursul procesului au reprezentat circumstanțele judiciare stipulate de art. 74 lit. a) și c) C. pen., cu regimul sancționator special impus de art. 76 lit. b) C. pen., reținute just, în mod distinct, inculpatului major S.I.E., având drept consecință aplicarea unei pedepse al cărei cuantum s-a situat sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa, cu executare prin privare de libertate. În ceea ce îi privește pe inculpații minori s-a considerat că, atât cuantumurile pedepselor, cât și modalitatea suspendării condiționate a acestora reflectă deopotrivă gravitatea faptei, dar și circumstanțele personale ale acestora.

Așadar, instanța de apel a avut în vedere în mod plural atât criteriile generale, dar și speciale ce caracterizează individualizare judiciară, apreciind în mod diferențiat activitatea infracțională a inculpaților, contribuțiile acestora, comportarea anterioară, dar și ulterioară săvârșirii infracțiunii comise. Înalta Curte nu poate reține critica parchetului privind greșita individualizare a pedepselor aplicate inculpaților, atât în ceea ce privește cuantumurile cât și modalitățile de executare pentru inculpații minori, deoarece în cauză a fost evaluată întreaga activitate infracțională, contribuțiile concrete ale inculpaților, în contextul împrejurărilor reale, făcându-se referire expresă la gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunii săvârșite, dar și circumstanțele personale ale inculpaților.

Mai mult în cauză modul în care au fost aplicate dispozițiile legale referitoare la individualizarea judiciară a evidențiat nu numai cunoașterea conținutului acestora dar și a finalității pe care trebuie să o aibă pedeapsa aplicată pentru inculpatul major și respectiv sancțiunea aleasă inițial în cazul inculpaților minori, concretizată ulterior și în cazul acestora în pedeapsă. Înalta Curte apreciază cuantumurile și modalitățile de executare aplicate ca fiind suficiente, reflectând diferențiat gravitatea faptei dar și profilul personalității fiecărui inculpat.

Așa cum au fost dispuse pedepsele pentru cei trei inculpați sunt menite să asigure realizarea scopurilor, educativ și de exemplaritate, în îndreptarea atitudinii acestora viitoare prin abținerea de la comiterea altor infracțiuni, cunoscut fiind faptul că nu pedeapsa excesiv de mare conduce la reeducarea inculpaților, ci natura sancțiunii care prin ea însăși se caracterizează printr-un accentuat caracter coercitiv.

De asemenea, în cazul inculpaților minori, legiuitorul a statuat un regim sancționator diferențiat de cel al majorilor, fundamentat tocmai pe tipul aparte de personalitate delincventă al acestora, care prezintă o insuficientă maturizare bio-psihică, evidențiată uneori prin precocitate în abordarea actului infracțional, dar caracterizată și prin oscilații comportamentale determinate de impulsuri instinctive, ca urmare a unor nevoi imediate, teribilism specific vârstei și relevarea aparentă a unei personalități sigure, căreia răspunsul societății prin tragerea la răspundere penală, când comite o faptă penală trebuie să-i fie adecvat, așa cum a fost și cazul în speță. În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră că instanța de apel a pronunțat o soluție legală și temeinică sub toate aspectele privind pe cei trei inculpați, nefiind incident cazul de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Totodată critica formulată de parchet nu putea fi analizată în raport cu motivele invocate decât prin prisma cazului de casare menționat, neaplicabil în cauză nu și prin dispozițiile art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen., precizate oral, deoarece acestea din urmă se referă la hotărâri contrare legii sau când prin hotărâre s-a făcut o greșită aplicare a legii alta decât cea privind greșita individualizare, legiuitorul reglementând un caz de casare distinct prin care să poată fi examinată greșita individualizare a pedepsei aplicate, ce ar putea cuprinde atât critici de temeinicie, cât și de legalitate prin cele două teze expres statuate. De asemenea, Înalta Curte nu a constatat existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 421 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații T.I., U.C.C. și S.I.E. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.E. durata reținerii și arestării preventive de la 23 decembrie 2003 la 3 martie 2005. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului S.I.E., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 421 din 27 septembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații T.I., U.C.C. și S.I.E. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului S.I.E. durata reținerii și arestării preventive de la 23 decembrie 2003 la 3 martie 2005. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului S.I.E., în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2005.