ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 59

din 15 septembrie 2004, Tribunalul Covasna a condamnat inculpatul S.L. la 3 ani

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2

1

) lit. c) C. pen., cu

aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și

alin. (3) lit. c) C. pen.

S-a reținut

că, în noaptea de 8 martie 2004, în jurul orei 1,00, aflat în stare de

ebrietate, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor al locuinței părții

vătămate J.P. și a început să caute în buzunarele hainei și a genții agățate pe

peretele exterior al casei.

Partea vătămată, alertată de

lătratul câinilor s-a trezit și, văzându-l pe inculpat, a aprins lumina din

bucătărie, apoi a descuiat ușa de la intrare, moment în care a fost lovită de

inculpat în zona capului și, ulterior, trasă afară din bucătărie.

Inculpatul, ținând-o de

mână, a tras-o pe partea vătămată până la intrarea în grădină, unde a trântit-o

la pământ și a început să o lovească peste față.

Partea vătămată i-a propus

inculpatului să intre în casă de unde, profitând de neatenția și starea de

ebrietate a acestuia, a luat cheile de la poartă și a reușit să fugă din

locuință.

Inculpatul a sustras din locuință

suma de 300.000 lei.

În raport de atitudinea

parțial sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, justificată de

starea de ebrietate în raport de care nu-și mai amintește exact cele

întâmplate, precum și faptul că acesta a achiesat la pretențiile civile ale

părții vătămate pe care le-a și achitat până la primul termen de judecată,

instanța de fond a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante

judiciare.

Împotriva hotărârii primei

instanțe Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel, criticile

privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.

Împotriva aceleași hotărâri

a declarat apel și inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin.

(1) lit. e) C. proc. pen., criticile privind netemeinicia sentinței.

Curtea de Apel Brașov,

secția penală, prin decizia penală nr. 412/ Ap din 21 decembrie 2004, a respins

apelurile ca nefondate, cu motivarea că situația de fapt a fost corect

stabilită, încadrarea juridică a faptei este cea legală, iar pedeapsa este just

individualizată, circumstanțele atenuante fiind judicios reținute în raport de

conduita procesuală a inculpatului.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs.

S-a susținut că hotărârea

este nelegală, ca urmare a greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante

prevăzute de art. 74 C. pen. și netemeinică, în sensul că în raport de gradul

de pericol social al faptei pedeapsa aplicată inculpatului este

necorespunzătoare criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute

de art. 72 C. pen. și scopului pedepsei stabilit în art. 52 din același cod.

În concluzie, procurorul a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în

rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante și reindividualizarea

pedepsei aplicate inculpatului în sensul majorării acesteia.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din dispozițiile art. 74 C.

pen., rezultă că circumstanțele atenuante judiciare, având ca efect coborârea

pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, ca urmare a

mecanismului spectaculos al acestora determinat de art. 76 C. pen., sunt acele

stări, împrejurări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat care preced,

însoțesc ori succed activitatea infracțională și care micșorează gradul de

pericol social al infracțiunii sau periculozității infractorului.

Din modul de redactare al

art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea ca circumstanțe atenuante a

împrejurărilor determinate exemplificativ de textul menționat este lăsat la

aprecierea instanței de judecată.

În această apreciere se ține

seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în

care s-a săvârșit infracțiunea, ca și de orice elemente de apreciere privitoare

la persoana inculpatului.

Instanța a reținut că

inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră, parțial, revenirile nefiind

însă datorate relei credințe și încercări de a ascunde adevărul ci împrejurării

că, în stare de ebrietate fiind, acesta nu-și amintește cu rigurozitate cele

întâmplate.

Că acesta regretă fapta,

este dovedit de faptul că a achiesat la pretențiile părții civile și a

dezdăunat-o pe aceasta, ceea ce susține caracterul accidental al faptei, în

raport de care circumstanțele atenuante pot fi reținute în favoarea

inculpatului.

Or, criteriile de

individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen.,

vizează stabilirea, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, a

unor pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată

gravității infracțiunii.

Această adecvare nu privește

însă numai funcțiile de constrângere și exemplaritate a pedepsei ci și pe cea

de reeducare, în scopul reinserției sociale a inculpatului, așa încât în

această operațiune trebuie să se țină cont, prevalent, de pericolul social

concret al faptei și de urmările produse, în contextul ansamblului

împrejurărilor în care fapta a fost comisă.

În raport de criteriile

arătate, instanța de fond a apreciat judicios că pericolul social concret al

faptei, periculozitatea inculpatului se situează sub cel abstract ilustrat de

limita minimă de pedeapsă, prevăzută de norma incriminatoare și, reținând

circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, a aplicat o pedeapsă de natură a

asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor acesteia stabilite prin

art. 52 C. pen.

Din examinarea cauzei în

raport de criticile formulate și corespunzător dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se constată temeiuri pentru înlăturarea

circumstanțelor atenuante și reindividualizarea pedepsei și nici alte motive de

casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov

împotriva deciziei penale nr. 412/ Ap din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel

Brașov, privind pe inculpatul S.L.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la

11 martie 2005.

Onorariul de avocat în sumă

de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, a intimatului inculpat se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 martie 2005.