ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 59
din 15 septembrie 2004, Tribunalul Covasna a condamnat inculpatul S.L. la 3 ani
și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de
art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2
1
) lit. c) C. pen., cu
aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea
încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și
alin. (3) lit. c) C. pen.
S-a reținut
că, în noaptea de 8 martie 2004, în jurul orei 1,00, aflat în stare de
ebrietate, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor al locuinței părții
vătămate J.P. și a început să caute în buzunarele hainei și a genții agățate pe
peretele exterior al casei.
Partea vătămată, alertată de
lătratul câinilor s-a trezit și, văzându-l pe inculpat, a aprins lumina din
bucătărie, apoi a descuiat ușa de la intrare, moment în care a fost lovită de
inculpat în zona capului și, ulterior, trasă afară din bucătărie.
Inculpatul, ținând-o de
mână, a tras-o pe partea vătămată până la intrarea în grădină, unde a trântit-o
la pământ și a început să o lovească peste față.
Partea vătămată i-a propus
inculpatului să intre în casă de unde, profitând de neatenția și starea de
ebrietate a acestuia, a luat cheile de la poartă și a reușit să fugă din
locuință.
Inculpatul a sustras din locuință
suma de 300.000 lei.
În raport de atitudinea
parțial sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, justificată de
starea de ebrietate în raport de care nu-și mai amintește exact cele
întâmplate, precum și faptul că acesta a achiesat la pretențiile civile ale
părții vătămate pe care le-a și achitat până la primul termen de judecată,
instanța de fond a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante
judiciare.
Împotriva hotărârii primei
instanțe Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel, criticile
privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului.
Împotriva aceleași hotărâri
a declarat apel și inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin.
(1) lit. e) C. proc. pen., criticile privind netemeinicia sentinței.
Curtea de Apel Brașov,
secția penală, prin decizia penală nr. 412/ Ap din 21 decembrie 2004, a respins
apelurile ca nefondate, cu motivarea că situația de fapt a fost corect
stabilită, încadrarea juridică a faptei este cea legală, iar pedeapsa este just
individualizată, circumstanțele atenuante fiind judicios reținute în raport de
conduita procesuală a inculpatului.
Împotriva acestei din urmă
hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs.
S-a susținut că hotărârea
este nelegală, ca urmare a greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante
prevăzute de art. 74 C. pen. și netemeinică, în sensul că în raport de gradul
de pericol social al faptei pedeapsa aplicată inculpatului este
necorespunzătoare criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute
de art. 72 C. pen. și scopului pedepsei stabilit în art. 52 din același cod.
În concluzie, procurorul a
solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în
rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante și reindividualizarea
pedepsei aplicate inculpatului în sensul majorării acesteia.
Recursul este nefondat,
pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din dispozițiile art. 74 C.
pen., rezultă că circumstanțele atenuante judiciare, având ca efect coborârea
pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, ca urmare a
mecanismului spectaculos al acestora determinat de art. 76 C. pen., sunt acele
stări, împrejurări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat care preced,
însoțesc ori succed activitatea infracțională și care micșorează gradul de
pericol social al infracțiunii sau periculozității infractorului.
Din modul de redactare al
art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea ca circumstanțe atenuante a
împrejurărilor determinate exemplificativ de textul menționat este lăsat la
aprecierea instanței de judecată.
În această apreciere se ține
seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în
care s-a săvârșit infracțiunea, ca și de orice elemente de apreciere privitoare
la persoana inculpatului.
Instanța a reținut că
inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră, parțial, revenirile nefiind
însă datorate relei credințe și încercări de a ascunde adevărul ci împrejurării
că, în stare de ebrietate fiind, acesta nu-și amintește cu rigurozitate cele
întâmplate.
Că acesta regretă fapta,
este dovedit de faptul că a achiesat la pretențiile părții civile și a
dezdăunat-o pe aceasta, ceea ce susține caracterul accidental al faptei, în
raport de care circumstanțele atenuante pot fi reținute în favoarea
inculpatului.
Or, criteriile de
individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen.,
vizează stabilirea, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, a
unor pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată
gravității infracțiunii.
Această adecvare nu privește
însă numai funcțiile de constrângere și exemplaritate a pedepsei ci și pe cea
de reeducare, în scopul reinserției sociale a inculpatului, așa încât în
această operațiune trebuie să se țină cont, prevalent, de pericolul social
concret al faptei și de urmările produse, în contextul ansamblului
împrejurărilor în care fapta a fost comisă.
În raport de criteriile
arătate, instanța de fond a apreciat judicios că pericolul social concret al
faptei, periculozitatea inculpatului se situează sub cel abstract ilustrat de
limita minimă de pedeapsă, prevăzută de norma incriminatoare și, reținând
circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, a aplicat o pedeapsă de natură a
asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor acesteia stabilite prin
art. 52 C. pen.
Din examinarea cauzei în
raport de criticile formulate și corespunzător dispozițiilor art. 385
9
alin. (3) C. proc. pen., nu se constată temeiuri pentru înlăturarea
circumstanțelor atenuante și reindividualizarea pedepsei și nici alte motive de
casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu.
În consecință, pentru
considerentele ce preced, conform art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc.
pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov
împotriva deciziei penale nr. 412/ Ap din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel
Brașov, privind pe inculpatul S.L.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la
11 martie 2005.
Onorariul de avocat în sumă
de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, a intimatului inculpat se va plăti din
fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 11 martie 2005.