ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1749/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 59 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Covasna a condamnat inculpatul S.L. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (3) lit. c) C. pen. S-a reținut că, în noaptea de 8 martie 2004, în jurul orei 1,00, aflat în stare de ebrietate, inculpatul a escaladat gardul împrejmuitor al locuinței părții vătămate J.P. și a început să caute în buzunarele hainei și a genții agățate pe peretele exterior al casei.

Partea vătămată, alertată de lătratul câinilor s-a trezit și, văzându-l pe inculpat, a aprins lumina din bucătărie, apoi a descuiat ușa de la intrare, moment în care a fost lovită de inculpat în zona capului și, ulterior, trasă afară din bucătărie. Inculpatul, ținând-o de mână, a tras-o pe partea vătămată până la intrarea în grădină, unde a trântit-o la pământ și a început să o lovească peste față. Partea vătămată i-a propus inculpatului să intre în casă de unde, profitând de neatenția și starea de ebrietate a acestuia, a luat cheile de la poartă și a reușit să fugă din locuință. Inculpatul a sustras din locuință suma de 300.000 lei.

În raport de atitudinea parțial sinceră a inculpatului după săvârșirea infracțiunii, justificată de starea de ebrietate în raport de care nu-și mai amintește exact cele întâmplate, precum și faptul că acesta a achiesat la pretențiile civile ale părții vătămate pe care le-a și achitat până la primul termen de judecată, instanța de fond a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante judiciare. Împotriva hotărârii primei instanțe Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna a declarat apel, criticile privind greșita reținere a circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului. Împotriva aceleași hotărâri a declarat apel și inculpatul, solicitând achitarea în temeiul art. 10 alin. (1) lit. e) C. proc.

pen., criticile privind netemeinicia sentinței. Curtea de Apel Brașov, secția penală, prin decizia penală nr. 412/ Ap din 21 decembrie 2004, a respins apelurile ca nefondate, cu motivarea că situația de fapt a fost corect stabilită, încadrarea juridică a faptei este cea legală, iar pedeapsa este just individualizată, circumstanțele atenuante fiind judicios reținute în raport de conduita procesuală a inculpatului. Împotriva acestei din urmă hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a declarat recurs. S-a susținut că hotărârea este nelegală, ca urmare a greșitei rețineri a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. și netemeinică, în sensul că în raport de gradul de pericol social al faptei pedeapsa aplicată inculpatului este necorespunzătoare criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen.

și scopului pedepsei stabilit în art. 52 din același cod. În concluzie, procurorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în rejudecare, înlăturarea circumstanțelor atenuante și reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului în sensul majorării acesteia. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Din dispozițiile art. 74 C. pen., rezultă că circumstanțele atenuante judiciare, având ca efect coborârea pedepsei aplicate sub minimul prevăzut de norma incriminatoare, ca urmare a mecanismului spectaculos al acestora determinat de art. 76 C. pen., sunt acele stări, împrejurări ori calități ce țin de infracțiune sau inculpat care preced, însoțesc ori succed activitatea infracțională și care micșorează gradul de pericol social al infracțiunii sau periculozității infractorului.

Din modul de redactare al art. 74 C. pen., rezultă că recunoașterea ca circumstanțe atenuante a împrejurărilor determinate exemplificativ de textul menționat este lăsat la aprecierea instanței de judecată. În această apreciere se ține seama de pericolul social concret al faptei, de ansamblul împrejurărilor în care s-a săvârșit infracțiunea, ca și de orice elemente de apreciere privitoare la persoana inculpatului. Instanța a reținut că inculpatul a avut o conduită procesuală sinceră, parțial, revenirile nefiind însă datorate relei credințe și încercări de a ascunde adevărul ci împrejurării că, în stare de ebrietate fiind, acesta nu-și amintește cu rigurozitate cele întâmplate. Că acesta regretă fapta, este dovedit de faptul că a achiesat la pretențiile părții civile și a dezdăunat-o pe aceasta, ceea ce susține caracterul accidental al faptei, în raport de care circumstanțele atenuante pot fi reținute în favoarea inculpatului.

Or, criteriile de individualizare a pedepsei, prin raportare la dispozițiile art. 52 C. pen., vizează stabilirea, sub aspectul cuantumului și modalității de executare, a unor pedepse care să constituie, în limitele legii, o replică socială adecvată gravității infracțiunii. Această adecvare nu privește însă numai funcțiile de constrângere și exemplaritate a pedepsei ci și pe cea de reeducare, în scopul reinserției sociale a inculpatului, așa încât în această operațiune trebuie să se țină cont, prevalent, de pericolul social concret al faptei și de urmările produse, în contextul ansamblului împrejurărilor în care fapta a fost comisă.

În raport de criteriile arătate, instanța de fond a apreciat judicios că pericolul social concret al faptei, periculozitatea inculpatului se situează sub cel abstract ilustrat de limita minimă de pedeapsă, prevăzută de norma incriminatoare și, reținând circumstanțe atenuante în favoarea acestuia, a aplicat o pedeapsă de natură a asigura realizarea scopului și îndeplinirea funcțiilor acesteia stabilite prin art. 52 C. pen. Din examinarea cauzei în raport de criticile formulate și corespunzător dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată temeiuri pentru înlăturarea circumstanțelor atenuante și reindividualizarea pedepsei și nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov împotriva deciziei penale nr. 412/ Ap din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel Brașov, privind pe inculpatul S.L. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 9 martie 2004 la 11 martie 2005. Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu, a intimatului inculpat se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2005.