ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1428/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 14

noiembrie 2003 a Tribunalului Neamț s-a dispus condamnarea inculpatului Ț.N.,

pentru:

- săvârșirea infracțiunii de violare

de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare;

- săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin.

(2

1

) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la

pedeapsa de 12 ani închisoare;

- săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2

1

) lit. b), cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul Ț.N.

să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată a restului rămas neexecutat de 1028 zile din

pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr.

199 din 4 iunie 1998 a Curții de Apel Bacău care se contopește cu pedeapsa

curentă, urmând ca inculpatul Ț.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 12 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

S-a prelungit măsura arestării

inculpatului cu încă 30 de zile, de la data de 19 decembrie 2003, ora 18,00 și

s-a dedus din pedeapsă, durata arestării și reținerii, de la 22 iunie 2003, la

zi.

Inculpatul a fost obligat să

plătească părții civile A.A. suma de 2.350.000 lei despăgubiri civile,

reactualizată, la data executării.

S-a luat act că partea vătămată P.G.

nu s-a constituit parte civilă.

S-a constatat că o serie de bunuri

au fost restituite părților vătămate.

Pentru a pronunța această soluție,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

În noaptea de 14 martie 2003, în

jurul orelor 23,00, inculpatul s-a hotărât să sustragă bunuri din locuința

părții vătămate A.A. și în acest scop, s-a mascat cu o cagulă și înarmat cu un

cuțit, a pătruns în casa părții vătămate, ușa fiindu-i deschisă, de către

aceasta. Pătruns în interior, inculpatul a legat victima de mâini și de

picioare, a întrebat-o unde are banii, a furat din două locuri indicate de

victimă suma totală de 1.850.000 lei, i-a pus un căluș în gură și l-a lăsat

legat de marginea patului. La plecare, inculpatul a furat mai multe bunuri,

anume un ceas, o scurtă de piele și niște alimente.

Cu greu, partea vătămată a reușit să

se dezlege și să iasă din casă, sărind pe geam.

Cea de a doua infracțiune de

tâlhărie constă în fapta comisă în ziua de 20 iunie 2003, când inculpatul a

intrat în discuție cu partea vătămată P.G., care pescuia, a însoțit-o o

porțiune de drum, victima mergând pe lângă bicicletă, în zona unui pod, peste

Siret. Inculpatul a amenințat-o cu un cuțit, a lovit-o cu pumnul și i-a sustras

sculele de pescuit și bicicleta.

La locul faptei, inculpatul și-a

pierdut ceasul, fiind astfel identificat.

Împotriva acestei sentințe s-a

declarat apel, în termen legal, de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț

și inculpat.

În apelul Parchetului, declarat în

favoarea inculpatului, procurorul a susținut că faptele comise în noaptea de 14

martie 2003, constituie o unică infracțiunea de tâlhărie și nu două

infracțiuni.

În apelul său, inculpatul a cerut

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel Bacău, secția penală,

prin decizia nr. 497 din 16 decembrie 2003, a admis apelurile Parchetului de pe

lângă Tribunalul Neamț și inculpatul Ț.N. împotriva sentinței atacate, pe care

a desființat-o numai în ce privește încadrarea juridică dată infracțiunilor de

tâlhărie și violare de domiciliu comise în dauna părții vătămate A.A. și în

fond:

Înlătură art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen.

Conform art. 334 C. proc. pen., a

schimbat încadrarea juridică a faptelor prevăzute de art. 192 alin. (2), cu

art. 37 lit. a) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. a) și b) și alin. (2) lit.

b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 211 alin. (2) lit. a)

și b) și alin. (2

1

) lit. b) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen. și aplică inculpatului pedeapsa de 12 ani închisoare.

A menținut aplicarea prevederilor

art. 61 C. pen. și celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a menținut arestarea preventivă și

s-a dedus, în continuare, arestarea preventivă.

Instanța de control judiciar a

reținut că cele două apeluri sunt întemeiate, numai sub aspectul încadrării

juridice date faptelor și a procedat în consecință.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul Ț.N., fără a-l motiva în scris.

În ședința publică de astăzi 12

martie 2004, inculpatul a susținut motivul prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., susținând că pedeapsa aplicată este greșit

individualizată, fiind prea aspră.

Recursul este nefondat.

Contrar susținerilor recurentului,

pedeapsa ce i s-a aplicat este corespunzătoare criteriilor de individualizare

prevăzute în art. 72 C. pen., modalităților de comitere a infracțiunilor și mai

ales, timpului scurt ce s-a scurs de la punerea în libertate a inculpatului,

din executarea unei pedepse și comiterea altor infracțiuni.

În raport cu aceste împrejurări,

recursul declarat de inculpat fiind nefondat, el va trebui privit și respins,

ca atare, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

menținându-se, astfel, hotărârea atacată.

Conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpatului.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariilor de apărători,

pentru apărarea din oficiu, ce se avansează din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Ț.N. împotriva deciziei penale nr. 497 din 16 decembrie

2003 a Curții de Apel Bacău.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 22 iunie 2003 la 12 martie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 martie 2004.