ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1859/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1338 din 2 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus condamnarea inculpatului C.B.A. la o pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. S-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului. S-a respins acțiunea civilă formulată de partea vătămată C.M.N. În sfârșit a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat cât și către partea vătămată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în noaptea de 23 iunie 2004, inculpatul se îndrepta spre domiciliu, împreună cu martora P.D., inculpatul fiind în stare de ebrietate, a observat-o pe partea vătămată.

În fața imobilului unde locuia partea vătămată, inculpatul i-a adresat expresii triviale și în timp ce aceasta încerca să descuie ușa, inculpatul i-a cerut lanțul de la gât. Partea vătămată fiind însărcinată, s-a speriat în momentul în care inculpatul îi trăgea de lanț, condiții în care i-a spus că îl va înmâna, ceea ce s-a și întâmplat. Cum partea vătămată se afla într-o puternică stare de temere i-a înmânat și cerceii, ulterior sesizând organele de poliție, acesta a fost imobilizat, iar bunurile recuperate, acestea fiind aruncate de inculpat într-o mașină. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că, deși în considerente s-au reținut circumstanțele atenuante, prin minuta și dispozitivul hotărârii instanța nu le-a prevăzut și nu a dat efectele cuvenite prevederilor art. 76 C. pen.

Prin decizia penală nr. 935 din 9 decembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat recurs, reiterând același motiv ca și în apel, apreciind că se impune reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 – art. 76 C. pen. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului se constată că, instanțele au reținut corect situația de fapt, dând încadrarea juridică legală faptei făcând și o corectă individualizare a pedepsei. Apărarea inculpatului, care vizează greșita individualizare a pedepsei, corespunde cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen.

și va fi înlăturată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente. Corect instanțele au avut în vedere doar elemente de individualizare a pedepsei în contextul art. 72 C. pen., raportat și la celelalte elemente ce caracterizează gravitatea și pericolul social sporit al faptei, fiind vorba de o infracțiune de tâlhărie comisă noaptea, în loc public, asupra unei persoane de sex feminin, însărcinată, pe care în prealabil a îmbrâncit-o. În atare situație, instanțele nu au considerat necesar a se reține circumstanțele atenuante. Pe de altă parte, faptul că inculpatul se afla în stare de beție, care este o stare volitivă, nu poate conduce la ideea aplicării circumstanțelor atenuante, la fel de bine putând și evaluată și ca circumstanță agravantă.

Or, sub aspectul individualizării pedepsei, Curtea constată că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată și pe cale de consecință, văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului. Se va computa din pedeapsă timpul arestării preventive. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.B.A. împotriva deciziei penale nr. 935 din 9 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 24 iunie 2004 la 17 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2005.