ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2003

Asupra recursului de față; Din actele dosarului, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 142 din 1 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul T.N. la: - 2 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și la: - 5 ani și 6 luni de închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită cu 6 luni, urmând să execute 6 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 din același cod. Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 15 iunie 2001, până la zi.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a fost confiscată, de la inculpat, suma de 2.000 lei, dobândită din săvârșirea infracțiunii, deoarece părțile vătămate nu s-au constituit părți civile. Instanța a reținut, în esență, că, în noaptea de 19 septembrie 1999, inculpatul a pătruns în curtea numitului D.I. (71 ani), cu scopul de a sustrage unele bunuri. În curte, a apărut D.I., pe care inculpatul l-a imobilizat și l-a introdus forțat, în una din încăperile în care se afla soția sa, V.I. (70 ani). În continuare, inculpatul a tăiat cablul de alimentare cu energie electrică și i-a amenințat pe soții I. că, dacă nu-i dau banii, pe care îi au, îi ucide, prin electrocutare.

Victimele au răspuns că nu au bani, iar inculpatul a scotocit, prin casă, în căutarea unor bunuri de sustras. Profitând de un moment de neatenție a inculpatului, V.I. a fugit la vecinul G.M., de la care a cerut ajutorul. G.M. a pus mâna pe pușca de vânătoare și a tras, în aer, un foc de armă, moment în care, speriat, inculpatul a părăsit locul faptei, nu mai înainte de a-și însuși suma de 2.000 lei, găsită în casă. Inculpatul a declarat apel, motivând că nu a comis faptele pentru care, în mod eronat, a fost condamnat. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 285/ A din 10 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Instanța de apel a dedus, în continuare, detenția preventivă a inculpatului, pe care l-a obligat la un milion de lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursul de față, inculpatul critică decizia, reiterând susținerea din apel. Critica nu este întemeiată. Prima instanță a reținut corect situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător. La locul faptelor săvârșite de inculpat au fost găsite amprentele acestuia. Inculpatul a fost recunoscut de către victimele sale, care declară, constant, că i-au fixat bine trăsăturile, deoarece el le-a agresat timp de o jumătate de oră. Pentru fapte similare, inculpatul a mai fost condamnat, la 5 ani și 6 luni de închisoare, prin sentința penală nr. 610 din 6 mai 1991 a Judecătoriei Alba Iulia. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., recursul inculpatului va fi respins, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr. 285/ A din 10 iunie 2002 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001, la 12 martie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2003.