ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1236/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din actele dosarului, constată
următoarele:
Tribunalul Galați, prin sentința
penală nr. 142 din 1 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul T.N. la:
- 2 ani și 6 luni de închisoare,
pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 cu aplicarea
art. 37 lit. b) C. pen. și la:
- 5 ani și 6 luni de închisoare,
pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f),
cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) și art. 34
lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită
cu 6 luni, urmând să execute 6 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 din
același cod.
Inculpatul a fost menținut în stare
de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 15
iunie 2001, până la zi.
De asemenea, inculpatul a fost
obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a
fost confiscată, de la inculpat, suma de 2.000 lei, dobândită din săvârșirea
infracțiunii, deoarece părțile vătămate nu s-au constituit părți civile.
Instanța a reținut, în esență, că,
în noaptea de 19 septembrie 1999, inculpatul a pătruns în curtea numitului D.I.
(71 ani), cu scopul de a sustrage unele bunuri.
În curte, a apărut D.I., pe care
inculpatul l-a imobilizat și l-a introdus forțat, în una din încăperile în care
se afla soția sa, V.I. (70 ani).
În continuare, inculpatul a tăiat
cablul de alimentare cu energie electrică și i-a amenințat pe soții I. că, dacă
nu-i dau banii, pe care îi au, îi ucide, prin electrocutare.
Victimele au răspuns că nu au bani,
iar inculpatul a scotocit, prin casă, în căutarea unor bunuri de sustras.
Profitând de un moment de neatenție
a inculpatului, V.I. a fugit la vecinul G.M., de la care a cerut ajutorul.
G.M. a pus mâna pe pușca de
vânătoare și a tras, în aer, un foc de armă, moment în care, speriat,
inculpatul a părăsit locul faptei, nu mai înainte de a-și însuși suma de 2.000
lei, găsită în casă.
Inculpatul a declarat apel, motivând
că nu a comis faptele pentru care, în mod eronat, a fost condamnat.
Curtea de Apel Galați, prin decizia
penală nr. 285/ A din 10 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul
inculpatului.
Instanța de apel a dedus, în
continuare, detenția preventivă a inculpatului, pe care l-a obligat la un
milion de lei cheltuieli judiciare statului.
Prin recursul de față, inculpatul
critică decizia, reiterând susținerea din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanță a reținut corect
situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător.
La locul faptelor săvârșite de
inculpat au fost găsite amprentele acestuia.
Inculpatul a fost recunoscut de
către victimele sale, care declară, constant, că i-au fixat bine trăsăturile,
deoarece el le-a agresat timp de o jumătate de oră.
Pentru fapte similare, inculpatul a
mai fost condamnat, la 5 ani și 6 luni de închisoare, prin sentința penală nr.
610 din 6 mai 1991 a Judecătoriei Alba Iulia.
Din oficiu, nu se constată motive de
casare, care să fie luate în considerare.
Așa fiind, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, conform
dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de inculpatul T.N. împotriva deciziei penale nr. 285/ A din 10 iunie
2002 a Curții de Apel Galați.
Deduce din pedeapsa aplicată
inculpatului, timpul arestării preventive de la 15 iunie 2001, la 12 martie
2003.
Obligă pe recurent să plătească
statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei,
reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul
Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi
12 martie 2003.