ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1528/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 5

februarie 2002, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul G.I. la 2 ani

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (1) lit. d) și f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76

lit. b) C. pen. și la 7 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de

violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin. (2) cu aplicarea art. 74 lit.

a) și c) și art. 76 lit. d) C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită la 2 ani și 4 luni

închisoare.

S-a

făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a

computat din pedeapsă durata arestului preventiv.

Inculpatul

a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.

Instanța

de fond a reținut că în noaptea de 3 noiembrie 2001, inculpatul a pătruns fără

drept în locuința părții vătămate V.S. pe care a bătut-o cu pumnii și

picioarele și i-a furat 800.000 lei.

Prin

decizia penală nr. 348/27 iunie 2002, Curtea de Apel Galați a respins ca

nefondat apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați.

Împotriva

deciziei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați care a

criticat hotărârile pentru greșita reținere în favoarea inculpatului a

circumstanțelor atenuante judiciare cu consecința reducerii pedepsei sub limita

minimă prevăzută de lege.

Critica

formulată de procuror este caz de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen. și nu 385

9

pct. 17

1

cum motivează

procurorul în recurs.

Recursul

este fondat.

Întradevăr

potrivit art. 385

9

pct. 14 hotărârile sunt supuse casării când s-au

aplicat pedepse greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Între

criteriile de individualizare prevăzute la art. 72 C. pen., sunt enumerate și

împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală adică

circumstanțele atenuante sau agravante.

În

cauză instanța de fond, a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe

atenuante constând în lipsa antecedentelor penale și atitudinea infractorului

după săvârșirea infracțiunii.

Din

examinarea textului art. 74 C. pen., rezultă că împrejurările enumerate pot fi

considerate circumstanțe atenuante, spre deosebire de situația reglementată la

art. 73 C. pen., potrivit căruia o dată constatate circumstanțele atenuante

sunt obligatoriu de aplicat pentru instanțe.

Așa

fiind, rezultă că în cazul art. 74 instanțele de judecată sunt ținute nu doar

de constatarea existenței unor împrejurări enumerate în lege în cauzele pe care

le judecă, dar și de examinarea oportunității aplicării ca circumstanțe atenuante

a acestor împrejurări în relație cu celelalte criterii de individualizarea

pedepselor.

Astfel

într-o infracțiune gravă, atentând la valori sociale importante, comisă prin

mijloace periculoase, cu urmări însemnate pentru partea civilă, lipsa antecedentelor

penale nu poate căpăta relevanța unei circumstanțe atenuante.

Dimpotrivă

în cazul infracțiunilor mai ușoare în care sunt lezate valori mai puțin

importante prin fapte ce pot fi comise sub forma unei vinovății mai ușoare,

lipsa antecedentelor poate căpăta relevanță juridică și este posibilă reținerea

acestei împrejurări ca circumstanță atenuantă.

În

cauză inculpatul a comis o infracțiune deosebit de periculoasă, tâlhăria în

formă calificată respectiv pe timp de noapte și într-o locuință. A fost tâlhărită

o femeie în vârstă care locuia singură, bătută crunt cu pumnii și picioarele de

un bărbat tânăr, în putere.

Pedeapsa

prevăzută de lege este cuprinsă între 5 și 20 de ani închisoare ceea ce relevă

că instanțele au o scală largă de apreciere a sancțiunii.

Așa

fiind, în raport de toate aceste considerente reținerea circumstanței atenuante

judiciare de către instanțe este greșită și urmează a fi înlăturată.

Examinând

și din oficiu hotărârile atacate, potrivit art. 385

9

alin. (3) C.

pen., Curtea constată că în mod greșit inculpatul a fost condamnat și pentru

infracțiunea prevăzută de art. 192 C. pen.

Potrivit

art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., tâlhăria comisă într-o locuință sau

dependință a acesteia constituie infracțiunea de tâlhărie și se pedepsește cu

închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Din

examinarea textului, rezultă că această infracțiune este complexă nu numai

pentru că absoarbe infracțiunile de furt și acțiunile de violență, dar și

acțiunile de pătrundere într-o locuință sau dependință, faptă care altfel poate

căpăta profilul infracțiunii independente de violare de domiciliu.

Prin

urmare prin voința legiuitorului s-a decis ca ori de câte ori tâlhăria este

comisă prin violare de domiciliu va exista o singură infracțiune aceea de

tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen.,

ca și în cauza de față.

În

concluzie, Curtea în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.,

va admite recursul, va casa hotărârile pronunțate, va înlătura aplicarea art.

74 C. proc. pen. și în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea

juridică din infracțiunile de tâlhărie și violare de domiciliu într-o singură

infracțiune, aceea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C.

pen., pentru care va aplica pedeapsa de 7 ani închisoare.

Se

va computa din pedeapsă durata arestului preventiv iar onorariul apărătorului

din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați împotriva deciziei penale nr. 348/

A din 27 iunie 2002 a Curții de Apel Galați, privind pe inculpatul G.I.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 53/ F din 5 februarie 2002 a Tribunalului Galați, numai cu privire

la încadrarea juridică a faptelor și pedeapsa aplicată.

Înlătură aplicarea dispozițiilor

art. 74 lit. a) și c) C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică, din infracțiunile prevăzute de art. 211 alin. (2)

lit. d) și f) C. pen. și art. 192 alin. (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 211 alin. (2) lit. d) și f) C. pen., în baza căreia condamnă pe

inculpat la 7 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 7 noiembrie 2001, la 26 martie

2003.

Onorariul pentru apărarea din oficiu

a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2003.