ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2003

HOTĂRÂRE
31.01.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 485/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 198 din 10

mai 2002, a Tribunalului Galați , a fost condamnat și inculpatul P.Șt. la

pedeapsa de 2 ani închisoare în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a),

g), i) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. ( fapta din 28

ianuarie 2002) și la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru comiterea

infracțiunii de tâlhărie,prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. a), c),

d), f) C. pen., cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., faptă săvârșită în

noaptea de 29 ianuarie 2002.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare cu pedeapsa de 3

ani și 6 luni închisoare și a dispus ca inculpatul P.Șt. să execute pedeapsa

cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare sporită la 4 ani închisoare.

Potrivit art. 71 C. pen., a aplicat

inculpaților pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

Conform art. 350 C. proc. pen., în

referire la art. 148 lit. h) C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpaților.

Potrivit art. 88 C. pen., a dedus din

pedeapsa aplicată inculpatului L.C. durata reținerii și arestării preventive

începând de la 1 februarie 2002 și din pedeapsa aplicată inculpatului P.Șt.

durata arestării preventive, cu începere de la 2 februarie 2002 și până la data

de 10 mai 2002,pentru ambii inculpați.

A constatat că prejudiciul cauzat

părților vătămate B.I. și B.D. a fost acoperit parțial prin restituire.

În temeiul dispozițiile art. 14 C.

proc. pen., art. 88, art. 1000 și art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpații

L.C.C. și P.Șt., în solidar, iar pe inculpatul minor P.Șt. în solidar cu

părțile responsabile civilmente P.G. și P.M., să plătească părților civile B.I.

și B.D., suma de 2.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

În temeiul dispozițiilor art. 118

lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpatul L.C.C. suma de 90.000 lei, de la

inculpatul P.Șt. suma de 90.000 lei pentru care martorul cumpărător de bună

credință nu s-a constituit parte civilă.

În baza dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen., a obligat pe inculpatul L.C.C. la plata sumei de 1.300.000 lei și

pe inculpatul P.Șt. în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata

sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond pe baza analizei întregului material probator administrat în cauză, a

stabilit următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 28 ianuarie 2002

pe timp de noapte, inculpații L.C. și P.Șt., au pătruns prin escaladare în

curtea locuinței părților vătămate B.I. și B.D. de unde, dintr-un hambar au

luat doi saci cu grâu, în greutate totală de aproximativ 70 kg.

Cei doi inculpați au vândut apoi

grâul sustras martorului H.V. cu suma de 180.000 lei, fără ca acesta să

cunoască proveniența ilicită a cantității de grâu cumpărată.

În cursul urmării penale cei doi

saci de grâu au fost ridicați de la locuința martorului H.V. și restituiți

părții vătămate.

Părțile vătămate B.I. și B.D. au

arătat că valoarea prejudiciului este de 300.000 lei, dar întrucât prejudiciul

a fost acoperit prin restituire, pentru această faptă nu s-au constituit părți

civile.

Martorul H.V., cumpărător de bună

credință în faza de urmărire penală s-a constituit parte civilă cu suma de

180.000 lei. Audiat în instanță martorul a declarat că deși banii nu i-au fost

restituiți, nu se mai constituie parte civilă.

În seara zilei de 29 ianuarie 2002 ,

în jururl orelor 22,oo inculpații L.C.C. și P.Șt. s-au hotărât să meargă din

nou la locuința părților vătămate B.I. și B.D., pentru a sustrage bunuri.

Cei doi inculpați, au pătruns, prin

escaladarea gardului în curtea locuinței părților vătămate. Apoi inculpatul

P.Șt. ce avea o pungă de plastic în față, a pătruns pe un geam în locuința

părților vătămate, având asupra sa și o bucată de fier, luată din curtea

aceleiași locuințe.

Din cauza zgomotului produs, părțile

vătămate au sesizat prezența inculpatului P.Șt. în locuință. Legat de acest

aspect, inculpatul P.Șt. le-a lovit pe cele două părți vătămate, ducându-le în

camere separate. Pentru că partea vătămată B.D. a țipat după ajutor, inculpatul

P.Șt. i-a pus acesteia o pernă pe față.

Inculpatul P.Șt. i-a deschis ușa,

prin interior, inculpatului L.C.C., acesta intrând în locuință.

Apoi, cei doi inculpați au căutat

prin încăperile locuinței luând din casă printre altele : butelia de la aragaz,

un aparat radio, o pompă pentru stropit, un foarfece, un fierăstrău, un topor,

două cearșafuri, un set furculițe și linguri inox,pe care le-au pus într-un

sac.

La plecare, inculpatul P.Șt. le-a

luat părților vătămate B.I. și B.D. și sumele de 18.000 lei și respectiv 150.000

lei,după ce i-a controlat în buzunare.

Inculpații L.C.C. și P.Șt. au plecat

din locuință și fiind în curte, partea vătămată B.I. a reușit să le ia celor

doi pompa de stropit.

Inculpații au părăsit curtea

locuinței părților vătămate având asupra lor celelalte bunuri sustrase.

Ulterior inculpații L.C.C. și P.Șt.

au vândut butelia pentru aragaz sustrasă din locuința părților vătămate,

martorei G.C., cu suma de 200.000 lei, fără ca aceasta să cunoască proveniența

ilicită a bunului cumpărat.

Martora G.C. a vândut butelia unei

persoane necunoscute tot cu suma de 200.000 lei.

În cursul urmăririi penale, au fost

recuperate și restituite părților vătămate următoarele bunuri : fierăstrăul,

toporul, aparatul radio și foarfecul.

Părțile vătămate B.I. și B.D. au

declarat că valoarea prejudiciului cauzat prin această faptă este de 5.000.000

lei.

Deoarece, nu le-au fost restituite

toate bunurile s-au constituit părți civile cu suma de 2.500.000 lei pretenții

cu care inculpații au fost de acord.

Situația de fapt a fost dovedită cu

plângerile și declarațiile părților vătămate B.I. și B.D., proceselor verbale

de cercetare la fața locului și de percheziție domiciliară întocmite de

organele de poliție și declarațiile martorilor H.V. și G.C.

Audiați atât în faza de urmărire

penală, cât și la judecarea cauzei în fond, inculpații L.C.C. și P.Șt. au avut

o atitudine sinceră, au recunoscut și regretat faptele săvârșite .

S-a reținut, astfel că, în drept

fapta inculpaților L.C.C. și P.Șt. de a pătrunde împreună prin escaladare și pe

timp de noapte în locuința părților vătămate B.I. și B.D. și de a sustrage

bunuri în valoare de 300.000 lei în scopul însușirii pe nedrept, întrunește

elementele constituitive ale infracțiunii de furt calificat , prevăzută de art.

208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), g), i) C. pen.

Că fapta acelorași inculpați de a

pătrunde împreună pe timp de noapte în locuința părților vătămate B.I. și B.D.

și de a le deposeda prin violență de bunuri în valoare de 5.000.000 lei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie prevăzută de

art. 211 alin. (1) și (2) lit. a),d), f) C. pen.

Pentru această faptă, pentru

inculpatul P.Șt. în încadrarea juridică s-a dispus a se reține și forma

calificată prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., deoarece a săvârșit

fapta având fața acoperită cu o pungă din plastic pentru a nu fi recunoscut.

Deoarece, la data săvârșirii

faptelor inculpatul P.Șt. era minor, în încadrarea juridică a faptelor

săvârșite de acesta s-au reținut dispozițiile art. 99 C. pen., iar pentru

inculpatul major L.C.C. se va reține circumstanța agravantă prevăzută de art.

75 lit. c) C. pen.

La individualizarea pedepselor ce

s-au aplicat celor doi inculpați, s-a avut în vedere modul și împrejurările

concrete în care aceștia au săvârșit faptele, gradul de pericol social concret

al acestora, valoarea prejudiciului cauzat și faptul că acesta a fost acoperit

parțial prin restituire, dar și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat.

Inculpatul L.C.C. are doar 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit,

nu are antecedente penale, la data săvârșirii faptelor lucra ca muncitor

necalificat la S.C. M. S.A. Galați, a recunoscut și regretat faptele.

Inculpatul P.Șt. are doar 3 clase,

nici el și nici părinții săi nu au o ocupație, tatăl acestuia este cunoscut cu

antecedente penale, prezintă retard mental ușor, nu are antecedente penale, a

recunoscut și regretă faptele.

Față de elementele de

individualizare de mai sus instanța și-a format convingerea, că scopul

pedepselor și reeducarea celor doi inculpați pot fi realizate prin condamnarea

celor doi inculpați la pedepse orientate către minimul special prevăzut de

lege.

Împotriva acestei sentințe, în

termen legal au declarat apel inculpații L.C.C. și P.Șt., care personal și prin

apărători au solicitat redozarea pedepselor aplicate pe care le apreciază ca

fiind prea severe.

Curtea de Apel Galați prin decizia

penală nr. 430/A din 5 septembrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații L.C.C. și P.Șt. împotriva sentinței penale nr. 198 din

10 mai 2002 a Tribunalului Galați.

S-a dedus durata arestării

preventive pentru inculpatul P.Șt. de la 2 februarie 2001 la 5 septembrie 2002.

Nemulțumit și de această hotărâre,

în termenul legal, a declarat recurs doar inculpatul P.Șt., reluând motivul

invocat prin apel și anume a cerut, reaprecierea, reducerea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Verificându-se actele dosarului în

raport de infracțiunile comise de inculpatul-recurent, gradul sporit de pericol

social al faptelor, dar și de starea sănătății făptuitorului minor, ce

prezintă, ușor retard mintal, și provine dintr-o familie cu unele probleme de

comportament social, pedeapsa rezultantă, precum și cele componente, se

constată a fi stabilite spre limita inferioară a textelor de încriminare pentru

minori.

Așadar, respectându-se toate

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., privitor atât la

condițiile concrete ale comiterii faptelor penale, precum și cele ce

caracterizează persoana recurentului, pedeapsa pe care o are de executat, de 4

ani închisoare, nu poate fi socotită, ca excesivă.

Ca atare, hotărârea atacată va fi

menținută, iar recursul respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

381 și art. 192 C. proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.St. împotriva deciziei penale nr. 430/A din 5

septembrie 2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 februarie 2002 la 31 ianuarie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2004-01-28
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2004
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 316 din 11 iunie 2003, Tribunalul Galați l-a condamnat pe inculpatul M.C. la 7 ani și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie
ÎCCJ 2003-09-26
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4080/2003
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 56 din 3 februarie 2003, Tribunalul Galați a condamnat pe inculpatul P.P. la două pedepse de câte 10 ani și 2 luni închisoare, precum și
ÎCCJ 2006-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3945/2006
cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., a condamnat pe același inculpat, la pedeapsa închisorii de 3 ani și 6 luni, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate O.M. 4. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 1
ÎCCJ 2004-07-08
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3861/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Galați, prin sentința penală nr. 109 din 19 februarie 2004, în temeiul art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., cu aplicarea
ÎCCJ 2004-01-13
0,95
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 148/2004
Asupra recursurilor de față: În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 354/S/2002, Tribunalul Brașov în baza art. 211 alin. (2), lit. a) și e) și teza a II–a C. pen., cu aplicarea art. 13 C. p
Sursă