ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3900/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din dosarul

cauzei, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 304 din 16 mai 2007, Tribunalul

Iași a hotărât următoarele:

I. În baza disp. art. 334 C. proc.

pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie

prev. de art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen. în infracțiunile de:

- furt calificat, prev. și ped. de art.

208 - 209 alin. (1). lit. e) și g) C. pen. și

-

lovire și alte violențe, prev. și ped. de art. 180 alin. (1) C. pen.

II.

În temeiul disp. art. 11 pct. 2. lit. a) rap. la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a

achitat inculpatul B.E. (fiul lui C. și E.), pentru săvârșirea infracțiunii de

furt calificat, prev. și ped. de art. 208 - 209 alin. (1), lit. e) și g) C.

pen.

III. În temeiul disp. art.

11 pct. 2, lit. b) rap. la art. 10 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus încetarea

procesului penal pornit împotriva inculpatului B.E., cu datele de stare civilă

mai sus precizate, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe,

prev. și ped. de art. 180 alin. (1) C. pen., ca urmare a lipsei plângerii

prealabile a persoanei vătămate C.L.C.

IV. A condamnat

inculpatului B.E. (fiul lui C. și E.), pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- viol, prev. și ped.

de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte

vătămată M.A.), la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;

- viol, prev. și ped.

de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte

vătămată N.P.) la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare;

- viol, prev. și ped.

de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată

M.A.) la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare:

- viol, prev. și ped.

de art. 197 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. (parte vătămată

N.P.) la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare.

- lipsire de libertate

în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. (aplic. art. 37 lit.

a) C. pen. (parte vătămată M.A.) la pedeapsa de 10 (zece) a închisoare;

- lipsire de libertate

în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 al.2 C. pen. (aplic. art. 37 lit. a) C.

pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 10 (zece) a închisoare.

În baza disp. art. 65 alin.

(1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături, fiecare din cele șase

pedepse principale stabilite și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 10 ani.

În baza disp. art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatul pedeapsa cea mai grea de

10 (zece) ani închisoare, pe care o sporește cu 2 (doi) ani închisoare pedeapsa

totală fiind de 12 (douăsprezece) ani.

În baza disp. art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.,

pe o durată de 10 (zece) ani.

În baza disp. art. 61

alin. (1) C. pen. s-a revocat beneficiul liberării condiționate față de restul

de pedeapsă de 1198 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 (zece

ani) închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 449 din 23 noiembrie 1999 a

Tribunalului Iași, menținută și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 406

din 09 noiembrie 2000 a Curții de Apel Iași, rest ce a fost contopit cu

pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai

grea de 12 ani închisoare.

În baza disp. art. 61

alin. (1), teza finală C. pen., s-a aplicat un spor de 1 an închisoare,

inculpatul urmând să execute pedeapsa finală de 13 ani închisoare și 10 ani

interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen. a dispus deducerea din pedeapsa

aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive, respectiv de la 24

februarie 2006 la zi.

A condamnat inculpatul

B.D.A. (fiul lui M.) studii două clase, necăsătorit, un copil minor, fără

ocupație, fără antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- viol, prev. și ped.

de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. (parte vătămată M.A.), la pedeapsa de 7

(șapte) ani închisoare:

- viol, prev. și ped.

de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 7

(șapte) ani închisoare:

- lipsire de libertate

în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată M.A.)

la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare:

- lipsire de libertate

în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen. (parte vătămată N.P.)

la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

În baza disp. art. 65 alin.

(1), (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului alături de fiecare din cele patru

pedepse principale stabilite și pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 5 (cinci)

ani.

În baza disp. art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de

8 (opt) ani închisoare, sporită cu 1 (un) an închisoare, pedeapsa totală fiind

de 9 (nouă) ani .

În baza disp. art. 35 alin.

(3) C. pen., s-a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa închisorii, pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o durată de 5 (cinci) ani.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În

baza disp. art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării

preventive a inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen. s-a dispus

deducerea din pedeapsa aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive,

respectiv de la 24 februarie 2006 la zi.

A condamnat

inculpatul minor B.C., (fiul lui C. și T.), pentru săvârșirea infracțiunilor

de:

-

viol, prev. și ped. de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. cu aplic. art. 99 alin.

(3) C. pen. (parte vătămată M.A.), la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare;

-viol,

prev. și ped. de art. 197 alin. (2), lit. a) C. pen. cu aplic. art. 99 alin. (3)

C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni

închisoare;

- lipsire

de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., cu

aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată M.A.) la pedeapsa de 4 (patru)

ani închisoare;

- lipsire

de libertate în mod ilegal, prev. și ped. de art. 189 alin. (2) C. pen., cu

aplic. art. 99 alin. (3) C. pen. (parte vătămată N.P.) la pedeapsa de 4 (patru)

ani închisoare.

În baza disp. art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea

de 4 (patru) ani închisoare, sporită cu 6 (șase) luni închisoare, pedeapsa

totală fiind de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni ani.

Pe durata și în

condițiile prev. de art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul

drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza disp. art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut măsura arestării preventive a

inculpatului, iar în baza disp. art. 88 C. pen. dispune deducerea din pedeapsa

aplicată a perioadei reținerii și arestării preventive, respectiv de la 24

februarie 2006 la zi.

IV. În baza disp. art. 14

și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 998 - 999, art. 1000 alin. (2)

și art. 1003 C. civ., inculpații B.E., B.D.A. și B.C., inculpatul minor în

solidar cu partea responsabil civilmente B.T., au fost obligați să plătească

părților civile:

- M.A.,

fiecare câte o sumă de 3000 RON, cu titlu de daune morale și

- N.P.,

fiecare câte o sumă de 3000 RON, cu titlu de daune morale.

În temeiul disp. art. 353

C. proc. pen. s-a menținut măsura sechestrului asigurător instituit, prin încheierea

din data de 11 septembrie 2006, asupra bunurilor mobile și imobile pe care le

deține inculpatul B.C. împreună cu partea responsabil civilmente B.T.,

respectiv o casă în suprafață de 250 mp în comuna Miroslava, județul Iași, până

la concurența sumei de 18.000 lei.

S-a

dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre Oficiului de Cadastru și

Publicitate Imobiliară - Iași.

S-a

constatat că partea vătămată C.L.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În

baza disp. art. 191 alin. (1) - (3) C. proc. pen., inculpații au fost obligați

să plătească statului cheltuieli judiciare, după cum urmează:

-

inculpații B.E. și B.C., inculpatul minor în solidar cu partea responsabil

civilmente B.T., câte o sumă de 1000 Iei fiecare și

- inculpatul B.D.A.

suma de 1150 lei, din care 150 Iei reprezintă onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, ce va fi avansat Baroului de Avocați Iași din fondurile speciale

ale M.J.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență următoarele:

În seara zilei de 18 februarie 2006,

inculpații B.E., B.D.A. și B.C. le-au constrâns pe minorele M.A. și N.P. să îi

însoțească pe un teren viran unde le-au determinat, prin folosirea de violențe

și amenințări, să întrețină relații sexuale, normale, anale și orale. Apoi,

părțile vătămate au fost obligate să îi însoțească la locuința inculpatului B.E.,

din comuna Miroslava unde au fost ținute până în ziua de 19 februarie 2006,

împotriva voinței lor, timp în care inculpatul le-a violat din nou, pe

amândouă.

Inculpatul B.E. a fost trimis în

judecată și pentru fapta de a fi sustras, în noaptea de 2/3 februarie 2006, în

timp ce se afla într-un loc public, prin folosirea de violențe, ceasul și

brățara părții vătămate C.L.E.

Instanța a reținut că din probele

existente la dosarul cauzei nu rezultă că inculpatul ar fi deposedat partea

vătămată de vreun bun, prin violență, în scopul săvârșirii pe nedrept. Ceea ce

s-a putut dovedi a fost doar acțiunea violentă de lovire exercitată de

inculpatul B. asupra lui C. Această împrejurare a condus instanța la

necesitatea separării componentelor infracțiunii complexe și la schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunile de furt

calificat comisă în loc public și în timpul nopții și lovire și alte violențe,

prev. de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e), g) C. pen. și art. 180

alin. (1) C. pen.

Față de cele arătate,

instanța a dispus achitarea inculpatului pentru infracțiunea de furt calificat,

nedovedindu-se nici existența bunurilor luate, nici acțiunea circumscrisă

elementului material, pe considerentul că fapta nu există, inexistența acesteia

înlăturând răspunderea penală, infracțiunea fiind unicul temei al răspunderii.

La adoptarea acestei soluții a concurat și principiul că orice dubiu profită

inculpatului.

În ceea ce privește

infracțiunea prev. de art. 180 alin. (1) instanța a dispus încetarea procesului

penal pornit împotriva inculpatului pe considerentul lipsei plângerii

prealabile a persoanei vătămate, în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. b)

raportat la art. 10 lit. f) C. proc. pen.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză, plângerile și declarațiile părților vătămate, acte medico - legale,

procese verbale de prezentare pentru recunoaștere de pe fotografiile inculpaților,

proces - verbal de cercetare a locului faptei, proces - verbal de confruntare,

declarațiile martorilor, declarațiile inculpaților.

Împotriva acestei hotărâri sau

declarat apel inculpații B.E., B.D.A. și B.C., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel Iași, prin Decizia penală

nr. 6 din 16 aprilie 2009, a respins, ca nefondate apelurile inculpaților,

menținând starea de arest a acestora și dispunând obligarea lor la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorilor desemnați din

oficiu, fiind suportate din fondul M.J.L.C.

În termen legal, împotriva acestei

decizii penale au declarat recurs inculpații.

Inculpatul B.E. a invocat cazurile

de casare prev. de art. 385

9

pct. 6, 18 și 14 C. proc. pen.

S-a susținut că atât el, cât și

inculpatul B.C., au avut același apărător, deși interesele lor procesuale erau

contrare, astfel încât, nebeneficiind de o apărare efectivă și obiectivă, se

impune casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la

instanța de fond.

În subsidiar, s-a solicitat achitarea

inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., susținându-se că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor

reținute în sarcina sa. În vederea descoperirii adevăraților autori, s-a mai

cerut și trimiterea dosarului la parchet.

Într-un ultim subsidiar, s-a

solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului.

Recurentul inculpat B.D.A. a

solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate și achitarea în

temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. a), c), d) C. proc.

pen.

În primul rând, a susținut că

infracțiunea de viol nu s-a comis, deflorarea părții vătămate fiind mai veche

de 7-9 zile, conform actelor medicale depuse la dosarul cauzei.

În al doilea rând, a susținut că nu

el este autorul faptei, iar în ultimul rând, că victimele nu au fost constrânse

să întrețină actele sexuale.

Temeiul juridic al recursului îl

constituie disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat B.C. a invocat

cazurile de casare prev. de art. 385

9

pct. 18 și 14 C. proc. pen.

,

solicitând, în principal, achitarea în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit.

a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că fapta nu a fost comisă

de el și nu are nicio legătură cu aceasta.

În subsidiar, a solicitat reducerea

pedepsei aplicate, având în vedere că a avut contribuția cea mai mică la

săvârșirea faptelor, iar la data acestora avea doar 16 ani.

Examinând recursurile, atât prin

prisma motivelor invocate cât și din oficiu, Înalta Curte de Casație și

Justiție constată că acestea nu sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Din analiza materialului probator

administrat în cauză, Înalta Curte că instanțele au stabilit în mod corect și

complet situația de fapt și vinovăția inculpaților, participația și contribuția

acestora la săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor.

Declarațiile părților vătămate și

ale martorilor, date atât în cursul urmăririi penale, cât și al cercetării judecătorești,

au fost examinate detaliat, coroborate și evaluate în mod corect, instanțele

înlăturând susținerile pro-causa, nereale și nedovedite.

Aceste probe au fost coroborate și

cu datele rezultând din actele medico legale privind leziunile suferite de

părțile vătămate și care pot data din 18 februarie 2006, precum și din

procesele - verbale de recunoaștere a inculpaților.

Poziția procesuală a inculpaților a

fost analizată amănunțit, fiecare declarație a acestora, fiecare versiune prezentată

fiind examinată și evaluată în contextul materialului probator, astfel că instanța

a putut stabili succesiunea corectă a faptelor și participația, în fiecare

moment al desfășurării lor a celor trei inculpați, precum și modul în care

aceștia au încercat să altereze adevărul, inculpatul B.E., influențând

nemijlocit persoanele care urmau a fi audiate ca martori, dar și pe ceilalți

făptuitori.

Cei trei inculpați au admis totuși

că s-au aflat în prezența părților vătămate N.P. și M.A., la data de 18

februarie 2006, iar B.D.A. și B.C. s-au și autodenunțat cu privire la

exercitarea agresiunilor sexuale asupra victimelor, ei recunoscând că le-au

obligat să întrețină relații sexuale pe câmp, iar când au ieșit din cabana lui

B., le-au pus gecile pe cap.

Strategia apărării adoptată de

inculpați și care a cuprins reveniri la declarații, nuanțări ale susținerilor

făcute, versiuni noi, influențarea și intimidarea martorilor, punerea de acord

asupra poziției procesuale adoptate, în final, de toți trei, a fost prezentată

integral de instanțe și denunțată prin dovezile administrate în cauză și

argumentele logice decurgând din interpretarea acestora.

Așa fiind, instanțele au reținut în

mod întemeiat vinovăția inculpatului B.E., pentru săvârșirea a două infracțiuni

de viol în formă calificată a comiterii de mai multe persoane împreună și a

două infracțiuni de viol în formă simplă prev. de art. 197 alin. (1) lit. a) C.

pen., respectiv, art. 197 alin. (1) C. pen. De asemenea, vinovăția inculpatului

a fost reținută și pentru săvârșirea a două infracțiuni de lipsire de libertate

în mod ilegal asupra unei victime minore prev. de art. 189 alin. (2) C. pen.

Înalta Curte constată că în cauză nu

există temeiuri de achitare a inculpatului și nici de restituire a cauzei la

procuror, condamnarea acestuia fiind legală și temeinică.

Poziția procesuală a inculpatului B.E.,

nu a fost contrară celorlalți doi inculpați care l-au susținut în demersul lui

de a denatura adevărul, astfel că în cauză nu se poate invoca existența unor interese

procesuale opuse care să fi fost încălcate în ce privește asigurarea asistenței

juridice și care să o fi lipsit de conținut și de eficiență. Dimpotrivă Înalta

Curte constată că în cauză au fost respectate disp. art. 6 și art. 171 C. proc.

pen. În ceea ce îi privește pe inculpații B.D.A. și B.C., instanțele au reținut

vinovăția acestora pentru săvârșirea a câte două infracțiuni de viol calificat

și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 197 alin. (2) lit. a) C.

pen. și art. 189 alin. (2) C. pen., cu reținerea dispozițiilor referitoare la

starea de minoritate prev. de art. 99, alin. (3) C. pen. în cazul inculpatului

B.C.

Probele administrate demonstrează

săvârșirea acestor fapte de către inculpați, înfrângerea voinței părților vătămate

și agresarea lor, fizică, reținerea și împiedicarea de a-și exercita libertatea

de deplasare.

Împrejurarea că rapoartele de

constatare medico - legală întocmite la data de 22 februarie 2006 de Institutul

de medicină legală Iași - Serviciul medico - legal concluzionează că victimele prezintă

deflorări mai vechi de 7-9 zile, neputând fi stabilită data exactă, nu are

relevanță pentru stabilirea existenței infracțiunii de viol.

Pe de o parte, data constatărilor

medico - legale se situează la 5 zile de la data faptei, interval de timp apropiat

de limita minimă de 7 zile stabilită de medicul legist; pe de altă parte,

împrejurarea că părțile vătămate ar fi fost deflorate anterior datei de 18

februarie 2006 nu exclude consumarea infracțiunilor de viol, de către

inculpați, în această zi, în împrejurările reținute de instanța de judecată.

În consecință, neexistând temeiuri

de achitare și nici de restituire a cauzei la procuror, Înalta Curte va respinge

criticile formulate prin motivele de recurs potrivit disp. art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., ca nefondate.

Tot astfel, neîntemeiate sunt și

criticile privind modul de individualizare a pedepselor aplicate inculpaților.

Instanța a făcut o corectă evaluare

a criteriilor generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 C. pen.

S-a arătat că faptele comise prezintă un grad de pericol social foarte ridicat

constatând că modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite (asupra

unor minore care au fost lipsite de libertate o perioadă de timp, noaptea, de

mai multe persoane care au acționat împreună), consecințele fizice și psihice

suferite de părțile vătămate care au nevoie de consiliere și asistență

specializată.

De asemenea, au fost avute în vedere

toate datele care caracterizează persoana inculpaților, analizându-se comportamentul

familial și social al acestora, conduita procesuală, natura antecedentelor

penale în cazul lui B.E.

Pedepsele aplicate au reflectat în

mod corespunzător aceste criterii și au urmărit asigurarea scopului preventiv -

educativ al sancțiunii penale, fiind necesare procurorului de reinserție

socială a inculpaților, potrivit disp. art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, în

conformitate cu disp. art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.,

Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 385

17

alin.

(4) C. proc. pen. și art. 88 C. pen. din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat se

va deduce timpul reținerii și arestării preventive de la 24 februarie 2006 la 24

noiembrie 2009.

Recurenții inculpați vor fi obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit disp. art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu pentru asistența juridică a

inculpatului B.C. fiind avansat din fondul M.J.L.C., conform art. 189 C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații B.E., B.D.A. și B.C. împotriva Deciziei penale nr. 6/MF

din 16 aprilie 2009 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat, timpul reținerii și arestării preventive de la 24 februarie

2006 la 24 noiembrie 2009.

Obligă recurentul inculpat B.C. la

plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

M.J.L.C.

Obligă recurenții inculpați B.E. și

B.D.A. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

24 noiembrie 2009.