ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

Prin sentința penală nr. 899 din 14

decembrie 2006, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de inculpatul B.M.,

prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin

rechizitoriu din infracțiunea de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. în infracțiunea de

„furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit.

a) și g) C. pen.

A fost condamnat inculpatul B.M., pentru

săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 (opt)

ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute

la art. 64 lit. a) - c) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 88 C.

pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre perioada

reținerii și a arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de

22 decembrie 2005 până la data de 30 mai 2006.

În temeiul dispozițiilor art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea

civilă formulată de partea civilă A.V., și, în consecință, a fost obligat

inculpatul B.M. să plătească părții civile suma de 1500 RON cu titlu de

despăgubiri materiale.

În baza dispozițiilor art. 357 alin.

(2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc. pen. s-a dispus

restituirea către inculpatul B.M. a următoarelor bunuri:

- două guri de ham confecționate din

material sintetic, de culoare gri, cu un model de culoare închisă în formă de

zale pe mijloc;

- o pereche de hățuri pentru doi cai

din material sintetic și cauciuc, prevăzute cu capetele din piele și ochelari

laterali în lungime de circa 5-6 m;

- un căpăstru din piele prevăzut cu

două verigi și lanț în lungime de 30 cm;

- un gâtar pentru legat animale din

material sintetic de culoare alb cu marginile albastre de aproximativ 1 m;

- un gâtar din piele și material

sintetic în lungime de circa 70 cm și lățimea de 4 cm.;

- o pană de lanț de 1,20 m prevăzută

cu vârtej și trei inele din metal;

- un vârtej în lungime de

aproximativ 40 cm;

- o pană de lanț în lungime de 60

cm. prevăzută cu un inel cu diametrul de 7 cm la un capăt, bunuri ce au fost

ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului la data de

08 noiembrie 2005 și care sunt depuse la Poliția Orașului Hârlău, județul Iași.

În baza dispozițiilor art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 RON cu

titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt:

Prin rechizitoriul dat la 06 martie 2006

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în dosarul nr. 1302/P/2005,

înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 3306/2006 s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de

„tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.

Prin același rechizitoriu s-a dispus

disjungerea cauzei și trimiterea ei la I.P.J. Iași - Serviciul Cercetări Penale

pentru continuarea cercetărilor în scopul identificării celorlalți doi

participanți la comiterea faptei de „tâlhărie".

În actul de sesizare a instanței s-a

reținut ca în noaptea de 03 din 04 noiembrie 2005, împreună cu alte două persoane

(rămase neidentificate), inculpatul B.M. s-a deplasat la o stână situată, de

unde, prin întrebuințarea de amenințări a sustras doi viței care îi aparțineau părții

civile A.V., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1500 RON.

Din analiza actelor și lucrărilor

dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt:

Partea civilă A.V. locuiește în județul

Iași.

În cursul anului 2005, A.V. a avut o

stână amplasată în extravilanul satului B., în locul numit „C.U.".

În imediata apropiere a locului unde

a fost amplasată stâna părții civile se aflau câteva saivane care au aparținut

fostului C.A.P., iar unul dintre ele a fost folosit pentru adăpostul unor

bovine ce-i aparțineau lui A.V.

În primăvara anului 2005 numitul N.M.

a fost angajat să păzească oile de la stâna părții civile.

În seara zilei de 03 noiembrie 2005,

partea vătămată N.M. a închis într-unul din saivane 4 viței și 2 vaci care îi

aparțineau lui A.V., după care a mers în stână, în încăperea în care obișnuia

să doarmă.

În intervalul 22-23,30 auzind câinii

lătrând partea vătămată N.M. a ieșit, de două ori, afară însă nu a constatat

prezența vreunei persoane - cunoscute sau necunoscute.

În jurul orei 01,30 auzind, din nou,

câinii lătrând, partea vătămată N.M. a ieșit în afara încăperii în care dormea,

având asupra sa un felinar aprins.

Imediat ce a ieșit din încăpere,

partea vătămată a observat un număr de trei persoane care aruncau cu pietre în

direcția câinilor de la stână și care se îndreptau către locul unde se afla ea.

A susținut partea vătămată că una

dintre cele trei persoane avea asupra sa o lanternă al cărei fascicul era

îndreptat către chipul său, astfel că nu a avut posibilitatea să vadă

fizionomia vreuneia dintre ele.

În momentul în care au ajuns la o

distanță de circa 3 metri față de partea vătămată N.M., cei trei i-au cerut

acesteia să stingă felinarul și să intre în încăperea de unde ieșise. Totodată,

cei trei i-au spus părții vătămate că în ipoteza în care nu se va conforma

cererii lor o vor ucide.

Urmare a amenințării primite, părții

vătămate i s-a creat o stare de frică, fapt ce a determinat-o să se conformeze

solicitărilor adresate, adică să stingă felinarul și să intre în acea încăpere.

Potrivit declarațiilor părții

vătămate una dintre cele trei persoane a rămas în fața ușii de acces în

încăperea în care se afla ea, iar celelalte două persoane au mers către

saivanul unde se aflau cele 6 bovine ale părții civile.

După un interval de aproximativ

15-30 minute, nemaiauzind lătratul câinilor, partea vătămată N.M. și-a dat

seama că cei trei plecaseră și a ieșit afară, a mers la saivanul unde închisese

bovinele constatând că lipseau două dintre acestea.

Mai exact, partea vătămată a

constatat lipsa a doi viței care aveau pieile de culoare neagră, unul dintre ei

cântărea aproximativ 300 kg, avea coarne în lungime de circa 20 cm, iar cel

de-al doilea cântărea circa 200 kg și avea în zona abdomenului câteva pete de

culoare albă.

După ce a constatat lipsa celor două

bovine, partea vătămată N.M. s-a deplasat în satul B., la locuința părții

civile A.V. și i-a relatat acestuia cele întâmplate.

În aceeași zi - 04 noiembrie 2005 -

partea civilă a sesizat organele de poliție cu privire la sustragerea celor doi

viței care îi aparțineau.

În ziua de 07 noiembrie 2005, în

jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia

1300, cu nr. de înmatriculare pe raza satului Z., inculpatul B.M. a fost oprit,

pentru control, de un lucrător de poliție (în acest sens sunt procesele verbale

de depistare aflate la fila 22-23 dosar urmărire penală).

Cu acea ocazie s-a constatat ca

inculpatul B.M. transporta în portbagajul autovehiculului o cantitate mare de

carne de vită cu privire la care a susținut că provine de la o bovină

proprietatea sa pe care a fost nevoit să o sacrifice.

Întrucât B.M. nu avea acte cu care

să facă dovada că a avut/avea în proprietate bovine și nici certificat sanitar

veterinar, neputând astfel justifica proveniența animalului sacrificat,

lucrătorul de poliție a luat măsura conducerii inculpatului la sediul I.P.J.

Botoșani pentru a se efectua verificări în vederea stabilirii provenienței

animalului sacrificat.

În aceeași zi - 07 noiembrie 2005 -

lucrători de poliție din cadrul Postului de Poliție Prăjeni, județul Botoșani

s-au deplasat la locuința inculpatului B.M., unde soția acestuia, numita B.M.V.,

de bună voie a predat o piele de tineret bovin de culoare neagră în greutate de

circa 30 kg.

Cu privire la acea piele, numita B.M.V.

a declarat că a aparținut unui vițel a cărei proveniență nu o cunoaște și care

a fost sacrificat de soțul său într-un loc necunoscut ei (în acest sens -

procesul verbal aflat la fila 31 dosar urmărire penală).

Pielea de bovină ridicată de la

locuința inculpatului B.M. a fost prezentată, la data de 07 noiembrie 2005,

părții civile A.V. care, după ce a examinat-o cu atenție, a declarat că provine

de la vițelul de circa 300 kg ce i-a fost sustras în noaptea de 03/04 noiembrie

2005 (procesul verbal aflat la fila 32 dosar urmărire penală).

La data de 08 noiembrie 2005, pe

baza declarației martorului M.D. (persoană care în ziua de 07 noiembrie 2005,

împreună cu numitul B.I. 1-a ajutat pe inculpatul B.M. la sacrificarea unui

vițel), organele de cercetare penală au identificat locul unde a fost sacrificată

bovina, respectiv într-o lizieră de salcâmi din tarlaua „Ciorogani" din

extravilanul satului Prăjeni, județul Botoșani. În urma verificărilor făcute

s-a stabilit ca distanța dintre locuința inculpatului și locul unde acesta a

sacrificat bovina este de 1698 metri.

La locul sacrificării bovinei au fost

găsite părți ale stomacului cu resturi vegetale fermentate, bucăți de

intestine, o copită cu tot cu osul de la glezna al membrului din față și un

corn cu lungimea de 20 cm având o bucată de piele de culoare neagră, (procesul

verbal aflat la fila 33 dosar urmărire penală).

Atât copita cu osul de la gleznă cât

și cornul de bovină găsite și ridicate de la locul sacrificării au fost

prezentate părții civile A.V. și părții vătămate N.M. care au arătat că, după

culoarea părului, dimensiunea și forma cornului, le recunosc că provin de la

unul dintre vițeii sustrași, respectiv de la cel care avea o greutate mai mare (procesul

verbal și planșa fotografică aflate la filele 34-36 dosar urmărire penală).

Carnea de vită găsită în portbagajul

autoturismului condus de inculpat și pielea de bovină ridicată de la locuința acestuia

au fost cântărite de către organele de cercetare penală, constatându-se o

cantitate totală de 190 kg, din care 12 kg cântărea capul bovinei, iar 30 kg

pielea.

Întreaga cantitate de carne - 190 kg

- a fost lăsată în custodia abatorului SC R. SRL Hîrlău.

La data de 10 noiembrie 2005,

organele de poliție au cercetat, din nou, locul unde, cu trei zile înainte,

inculpatul B.M. sacrificase un vițel, găsind și ridicând de această dată o

bucată de funie confecționată din material sintetic multicolor (negru, verde,

alb) în lungime de 0,60 m., cu diametrul de 0,8 cm., ambele capete fiind tăiate

neuniform, prezentând la unul dintre ele un nod.

Acea bucată de funie a fost

prezentată numiților A.V. și N.M. care au recunoscut-o și au indicat-o ca fiind

cea cu care era legat vițelul în greutate de circa 300 kg la momentul

sustragerii (procesul-verbal și planșele fotografice aflate la filele 38 - 43

dosar urmărire penală).

În urma cercetărilor efectuate s-a

stabilit că autoturismul Dacia 1300, cu număr de înmatriculare condus de

inculpatul B.M. la data de 07 noiembrie 2005 aparținea martorului B.V. care î1

împrumutase inculpatului în seara zilei de 06 noiembrie 2005.

S-a mai stabilit că inculpatul B.M.

a fost ajutat la sacrificarea vițelului de către numiții B.I. și M.D., persoane

care au fost audiate, în prezenta cauză, în calitate de martori.

Din declarațiile celor doi martori

rezultă că în dimineața zilei de 07 noiembrie 2005, 1a solicitarea inculpatului

B.M., l-au însoțit pe acesta pe un câmp aflat la circa 1,5 km de locuința sa,

unde au sacrificat un vițel cu pielea de culoare neagră, care cântărea circa

300 kg.

Au arătat martorii B.I. și M.D. că

întreaga cantitate de carne rezultată în urma sacrificării a fost urcată în

portbagajul autoturismului condus de inculpat, în timp ce pielea bovinei a fost

dusă de martorul M.D. la locuința lui B.M. și predată soției acestuia.

Martorul B.I. a relatat că 1-a

însoțit pe inculpat la sediul a două abatoare de pe raza județului Botoșani

unde acesta din urmă a încercat să vândă carnea de vită, lucru pe care nu a

reușit însă să-1 facă întrucât nu avea acte de proveniență pentru bovina

sacrificată. A mai relatat martorul că pe raza satului Zaicești, comuna

Bălușeni, județul Botoșani, autoturismul în care era transportată carnea de

vită a fost oprit în trafic de un lucrător de poliție, fiind demarate apoi

cercetări.

Făcând o examinare atentă și o

apreciere judicioasă a tuturor mijloacelor de probă existente la dosar,

instanța a reținut ca fiind dovedită pe deplin împrejurarea că inculpatul B.M.

este unul dintre cei trei autori care în noaptea de 03/04 noiembrie 2005, s-a

deplasat la stâna părții civile A.V. situată pe raza comunei C., unde, prin

amenințarea cu moartea a părții vătămate N.M., a sustras doi viței în greutate

de aproximativ 300 kg și respectiv 200 kg pe care i-a dus într-o tarla din

extravilanul comunei/sat Prăjești, județul Botoșani unde i-a ținut priponiți

până în dimineața zilei de 07 noiembrie 2005 când a sacrificat pe unul dintre

ei.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs inculpatul B.M., solicitând, în principal, achitarea întrucât

nu el este autorul sustragerii vițeilor și, în subsidiar, schimbarea încadrării

juridice în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse cu

suspendarea condiționată.

Prin decizia penală nr. 137 din 25

noiembrie 2008, în opinie majoritară, s-a respins ca nefondat, apelul declarat

de inculpat.

S-a apreciat că probele administrate

în cauză dovedesc că inculpatul este unul dintre autorii sustragerii, prin

amenințare, a vițeilor, apărările acestuia nefiind susținute, inclusiv alibiul

invocat fiind contrazis de declarația martorului V.V.

Cu privire la încadrarea juridică a

faptei s-a apreciat că este corectă, partea vătămată fiind amenințată cu

moartea de toate cele trei persoane care au sustras vițeii din saivan.

De asemenea, individualizarea pedepsei

s-a apreciat a fi corectă, corespunzătoare pericolului social al faptei comise.

În consecință, Curtea de Apel Iași –

în opinie majoritară, a apreciat ca neîntemeiat apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul B.M. care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând,

în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c), în cadrul cazului de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, s-au

invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C.

proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat și reducerea

pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu reținerea art. 74-76 C. pen.,

schimbându-se, totodată, modalitatea de executare prin aplicarea unei pedepse

neprivative de libertate.

Recursul este întemeiat în parte, în

sensul celor ce urmează:

Înalta Curte, analizând primul motiv

de recurs, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., prin care se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit.

c) C. proc. pen., apreciază că este nefondat.

Din probele administrate în cauză

rezultă fără dubiu participarea inculpatului la sustragerea celor doi viței,

situația de fapt și vinovăția inculpatului fiind corect stabilite.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea infracțiunii susținând, într-o primă apărare, că în noaptea de 3/4 noiembrie

2005 s-ar fi aflat în locuința martorului B.V., în compania acestuia.

Apărarea a fost contrazisă de

martorul B.V., care a învederat că inculpatul a venit în locuința sa în data de

4 noiembrie 2005, nu cu o zi înainte, așa cum pretinde inculpatul.

Pe de altă parte, soția inculpatului

a afirmat că acesta s-a aflat, în noaptea sustragerii, în locuința comună,

afirmație nesinceră, dar care denotă, în același timp, nesinceritatea și

contradicțiile din apărarea inculpatului.

Înalta Curte mai reține, din

procesele-verbale de depistare – filele 22-23 dosar urmărire penală, că în ziua

de 7 noiembrie 2005, în jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa la volanul

autoturismului marca Dacia 1300, înmatriculat sub nr., pe raza satului Z., inculpatul

a fost oprit pentru control de un lucrător de poliție.

Cu această ocazie s-a constatat că

inculpatul B.M. transporta în portbagajul autovehiculului o cantitate mare de

carne de vită.

Inculpatul nu a putut oferi o

explicație veridică referitoare la proveniența cărnii de vită depistată asupra

sa.

Astfel, acesta a declarat că l-a

cumpărat la data de 27 octombrie 2005 dintr-un târg organizat în comuna S., și,

întrucât s-a îmbolnăvit, s-a hotărât să-l sacrifice.

Pentru a-și susține afirmațiile,

inculpatul a prezentat organelor de urmărire penală biletul de adeverire a

proprietății animalelor nr. 46 din 14 noiembrie 2005, eliberat de Primăria comunei

V., pe numele V.V., persoană de la care inculpatul pretinde că ar fi cumpărat

animalul sacrificat.

Nici această afirmație nu e

susținută de probele dosarului ci, dimpotrivă, este contrazisă de declarațiile

martorului V.V., precum și ale martorilor V.R.I. și B.M. (agent agricol la

Primăria Vlădeni).

Din coroborarea declarațiilor

acestor trei martori reiese că în dimineața zilei de 14 noiembrie 2005

inculpatul a mers la locuința martorului V.V., căruia i-a cerut „ajutorul”, în

sensul de a obține un act care să dovedească că deține un vițel, ceea ce au și

făcut, obținând biletul de adeverire a proprietății animalelor de la Primăria

Vlădeni.

Martorul V.V. neagă, însă, că în

cursul anului 2005 i-ar fi vândut inculpatului vreun vițel.

Mai mult, martorul a susținut că

inculpatul i-a cerut să declare în fața organelor de poliție că i-a vândut „un

vițel de culoare neagră, cu coarnele mici, cu suma de 9.000.000 lei, imediat

după ziua de Sf. Dumitru”.

În faza cercetării judecătorești, inculpatul

a oferit o altă versiune a provenienței vițelului, arătând că l-a cumpărat din

târgul din comuna S., propunând ca martor acest sens pe numitul S.A., persoană

pe care a cunoscut-o în Penitenciarul Iași, în timpul arestului preventiv.

În mod corect, declarația martorului

S.A. a fost înlăturată de instanța de fond, având în vedere circumstanțele în

care a fost cunoscut martorul și faptul că nu se coroborează cu celelalte probe

administrate.

Chiar inculpatul B.M., în

declarațiile de la urmărirea penală, a arătat că „nu pot preciza vreo persoană

care să fi asistat la această vânzare” (referindu-se la cumpărarea din târg a

vițelului).

În același timp, și celelalte probe

administrate conduc la ideea că inculpatul este autorul sustragerii, întrucât

vițelul sacrificat de acesta este unul dintre cei sustrași din saivanul păzit

de N.M.

Înalta Curte reține că la domiciliul

inculpatului s-a găsit o piele de tineret bovin de culoare neagră, în greutate

de circa 30 kg, predată de soția inculpatului, care a arătat că a aparținut unui

vițel sacrificat de soțul său a cărei proveniență nu o cunoaște.

Pielea de bovină a fost prezentată

părții civile A.V. care, după examinare, a declarat că provine de la vițelul de

circa 300 kg ce i-a fost sustras în noaptea de 3/4 noiembrie 2005.

La data de 8 noiembrie 2005, pe baza

declarațiilor martorului M.D. (persoană care în data de 7 noiembrie 2005,

împreună cu numitul B.I. l-au ajutat pe inculpat să sacrifice bovina) a fost

identificat locul unde animalul a fost sacrificat.

La locul indicat au fost găsite

părți ale stomacului, bucăți de intestine, o copită cu osul de la gleznă al

membrului din față și un corn cu lungimea de 20 cm având o bucată de piele

neagră.

Acestea (osul și cornul) au fost

prezentate părții civile A.V. și părții vătămate N.M. care, după culoarea,

forma și dimensiunea cornului, le recunosc că provin de la unul din vițeii

sustrași.

Tot la fața locului sacrificării

bovinei s-a mai găsit o bucată de funie din material sintetic, care, de

asemenea a fost recunoscută de cei doi ca fiind cea cu care era legat vițelul

în momentul sustragerii.

Pe baza probelor mai sus evocate,

Înalta Curte constată că, în mod corect, ambele instanțe au reținut că

inculpatul este unul dintre cei trei autori care în noaptea de 3/4 noiembrie

2005 s-au deplasat la stâna părții civile A.V. și au sustras doi viței.

Înalta Curte apreciază, însă, ca

întemeiat motivul de recurs formulat în cadrul cazului de casare prevăzut de

art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., în sensul că, dacă fapta de

sustragere este pe deplin probată, nu rezultă cu certitudine că aceasta s-a

produs prin amenințări asupra părții vătămate N.M.

Singura afirmație în acest sens este

declarația părții vătămate N.M., paznic la stâna părții civile, care a arătat

că „cei trei au aruncat cu pietre spre mine, fapt ce m-a determinat să intru în

imobil ... Indivizii s-au apropiat de fereastră și mi-au cerut să sting

felinarul dacă vreau să mai trăiesc”.

Conform art. 75 C. proc. pen.,

declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în

care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor

existente în cauză.

În speță, declarația părții vătămate

că a fost amenințată cu moartea de cei trei autori ai sustragerii nu se

coroborează cu nici o altă probă, astfel încât există serioase dubii că furtul

a fost comis în atare circumstanțe, dubiu ce-i profită inculpatului.

În aceste condiții, Înalta Curte va

reține ca întemeiată solicitarea subsidiară a inculpatului, de schimbare a

încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de

furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. a) și g) (trei

persoane, în timpul nopții), text în baza căruia urmează a fi condamnat

inculpatul.

În ceea ce privește critica

individualizării pedepsei, formulată în baza cazului de casare prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să aplice

inculpatului o pedeapsă oricum redusă, în raport de noua încadrare, reținând

lipsa antecedentelor penale în aprecierea că o orientare spre minimul prevăzut

de textul incriminator va asigura scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Nu se vor reține circumstanțele atenuante

solicitate, care în cauză nu se regăsesc, precum și nici solicitarea unei

pedepse neprivative, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului și

gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite.

Pentru considerentele mai sus

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen., va admite recursul declarat și va casa decizia recurată și, în parte,

sentința primei instanțe.

Rejudecând, în baza art. 334 C.

proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin.

(2)

1

lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de

art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., text în baza

căruia va condamna pe inculpat la o pedeapsă orientată spre minim, conform

celor mai sus reținute.

Se vor interzice inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în

condițiile art. 71 C. pen.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de

inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 137 din 25 noiembrie 2008, pronunțată

de Curtea de Apel Iași, secția penală.

Casează decizia recurată și în parte

sentința penală nr.899 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași și

rejudecând:

În baza art. 334 C. proc. pen.

schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de

tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., text în baza căruia condamnă pe

inculpatul B.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

Interzice inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și b) C. pen. în condițiile art. 71 C.

pen.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Cheltuielile judiciare rămân în

sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 12 iunie 2009.