ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2224/2009

Asupra recursului de față ; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele : Prin sentința penală nr. 899 din 14 decembrie 2006, Tribunalul Iași a respins cererea formulată de inculpatul B.M., prin apărătorul ales, privind schimbarea încadrării juridice dată faptei prin rechizitoriu din infracțiunea de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. în infracțiunea de „furt calificat" prev. și ped. de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. A fost condamnat inculpatul B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie" prev. și ped. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.

Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) - c) C. pen. În baza dispozițiilor art. 88 C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate prin prezenta hotărâre perioada reținerii și a arestării preventive, respectiv perioada începând de la data de 22 decembrie 2005 până la data de 30 mai 2006. În temeiul dispozițiilor art. 14 și art. 346 C. proc. pen. cu referire la art. 998 C. civ. a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă A.V., și, în consecință, a fost obligat inculpatul B.M. să plătească părții civile suma de 1500 RON cu titlu de despăgubiri materiale. În baza dispozițiilor art. 357 alin. (2) lit. e) coroborat cu art. 109 alin. (4) C. proc.

pen. s-a dispus restituirea către inculpatul B.M. a următoarelor bunuri: - două guri de ham confecționate din material sintetic, de culoare gri, cu un model de culoare închisă în formă de zale pe mijloc; - o pereche de hățuri pentru doi cai din material sintetic și cauciuc, prevăzute cu capetele din piele și ochelari laterali în lungime de circa 5-6 m; - un căpăstru din piele prevăzut cu două verigi și lanț în lungime de 30 cm; - un gâtar pentru legat animale din material sintetic de culoare alb cu marginile albastre de aproximativ 1 m; - un gâtar din piele și material sintetic în lungime de circa 70 cm și lățimea de 4 cm.; - o pană de lanț de 1,20 m prevăzută cu vârtej și trei inele din metal; - un vârtej în lungime de aproximativ 40 cm; - o pană de lanț în lungime de 60 cm.

prevăzută cu un inel cu diametrul de 7 cm la un capăt, bunuri ce au fost ridicate cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului la data de 08 noiembrie 2005 și care sunt depuse la Poliția Orașului Hârlău, județul Iași. În baza dispozițiilor art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență, următoarea situație de fapt: Prin rechizitoriul dat la 06 martie 2006 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași în dosarul nr. 1302/P/2005, înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 3306/2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului B.M., pentru săvârșirea infracțiunii de „tâlhărie" prev. și ped.

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. Prin același rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei și trimiterea ei la I.P.J. Iași - Serviciul Cercetări Penale pentru continuarea cercetărilor în scopul identificării celorlalți doi participanți la comiterea faptei de „tâlhărie". În actul de sesizare a instanței s-a reținut ca în noaptea de 03 din 04 noiembrie 2005, împreună cu alte două persoane (rămase neidentificate), inculpatul B.M. s-a deplasat la o stână situată, de unde, prin întrebuințarea de amenințări a sustras doi viței care îi aparțineau părții civile A.V., cauzându-i acesteia un prejudiciu în valoare de 1500 RON. Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța a reținut următoarea situație de fapt: Partea civilă A.V.

locuiește în județul Iași. În cursul anului 2005, A.V. a avut o stână amplasată în extravilanul satului B., în locul numit „C.U.". În imediata apropiere a locului unde a fost amplasată stâna părții civile se aflau câteva saivane care au aparținut fostului C.A.P., iar unul dintre ele a fost folosit pentru adăpostul unor bovine ce-i aparțineau lui A.V. În primăvara anului 2005 numitul N.M. a fost angajat să păzească oile de la stâna părții civile. În seara zilei de 03 noiembrie 2005, partea vătămată N.M. a închis într-unul din saivane 4 viței și 2 vaci care îi aparțineau lui A.V., după care a mers în stână, în încăperea în care obișnuia să doarmă. În intervalul 22-23,30 auzind câinii lătrând partea vătămată N.M.

a ieșit, de două ori, afară însă nu a constatat prezența vreunei persoane - cunoscute sau necunoscute. În jurul orei 01,30 auzind, din nou, câinii lătrând, partea vătămată N.M. a ieșit în afara încăperii în care dormea, având asupra sa un felinar aprins. Imediat ce a ieșit din încăpere, partea vătămată a observat un număr de trei persoane care aruncau cu pietre în direcția câinilor de la stână și care se îndreptau către locul unde se afla ea. A susținut partea vătămată că una dintre cele trei persoane avea asupra sa o lanternă al cărei fascicul era îndreptat către chipul său, astfel că nu a avut posibilitatea să vadă fizionomia vreuneia dintre ele. În momentul în care au ajuns la o distanță de circa 3 metri față de partea vătămată N.M., cei trei i-au cerut acesteia să stingă felinarul și să intre în încăperea de unde ieșise.

Totodată, cei trei i-au spus părții vătămate că în ipoteza în care nu se va conforma cererii lor o vor ucide. Urmare a amenințării primite, părții vătămate i s-a creat o stare de frică, fapt ce a determinat-o să se conformeze solicitărilor adresate, adică să stingă felinarul și să intre în acea încăpere. Potrivit declarațiilor părții vătămate una dintre cele trei persoane a rămas în fața ușii de acces în încăperea în care se afla ea, iar celelalte două persoane au mers către saivanul unde se aflau cele 6 bovine ale părții civile. După un interval de aproximativ 15-30 minute, nemaiauzind lătratul câinilor, partea vătămată N.M. și-a dat seama că cei trei plecaseră și a ieșit afară, a mers la saivanul unde închisese bovinele constatând că lipseau două dintre acestea.

Mai exact, partea vătămată a constatat lipsa a doi viței care aveau pieile de culoare neagră, unul dintre ei cântărea aproximativ 300 kg, avea coarne în lungime de circa 20 cm, iar cel de-al doilea cântărea circa 200 kg și avea în zona abdomenului câteva pete de culoare albă. După ce a constatat lipsa celor două bovine, partea vătămată N.M. s-a deplasat în satul B., la locuința părții civile A.V. și i-a relatat acestuia cele întâmplate. În aceeași zi - 04 noiembrie 2005 - partea civilă a sesizat organele de poliție cu privire la sustragerea celor doi viței care îi aparțineau. În ziua de 07 noiembrie 2005, în jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1300, cu nr. de înmatriculare pe raza satului Z., inculpatul B.M.

a fost oprit, pentru control, de un lucrător de poliție (în acest sens sunt procesele verbale de depistare aflate la fila 22-23 dosar urmărire penală). Cu acea ocazie s-a constatat ca inculpatul B.M. transporta în portbagajul autovehiculului o cantitate mare de carne de vită cu privire la care a susținut că provine de la o bovină proprietatea sa pe care a fost nevoit să o sacrifice. Întrucât B.M. nu avea acte cu care să facă dovada că a avut/avea în proprietate bovine și nici certificat sanitar veterinar, neputând astfel justifica proveniența animalului sacrificat, lucrătorul de poliție a luat măsura conducerii inculpatului la sediul I.P.J. Botoșani pentru a se efectua verificări în vederea stabilirii provenienței animalului sacrificat.

În aceeași zi - 07 noiembrie 2005 - lucrători de poliție din cadrul Postului de Poliție Prăjeni, județul Botoșani s-au deplasat la locuința inculpatului B.M., unde soția acestuia, numita B.M.V., de bună voie a predat o piele de tineret bovin de culoare neagră în greutate de circa 30 kg. Cu privire la acea piele, numita B.M.V. a declarat că a aparținut unui vițel a cărei proveniență nu o cunoaște și care a fost sacrificat de soțul său într-un loc necunoscut ei (în acest sens - procesul verbal aflat la fila 31 dosar urmărire penală). Pielea de bovină ridicată de la locuința inculpatului B.M. a fost prezentată, la data de 07 noiembrie 2005, părții civile A.V. care, după ce a examinat-o cu atenție, a declarat că provine de la vițelul de circa 300 kg ce i-a fost sustras în noaptea de 03/04 noiembrie 2005 (procesul verbal aflat la fila 32 dosar urmărire penală).

La data de 08 noiembrie 2005, pe baza declarației martorului M.D. (persoană care în ziua de 07 noiembrie 2005, împreună cu numitul B.I. 1-a ajutat pe inculpatul B.M. la sacrificarea unui vițel), organele de cercetare penală au identificat locul unde a fost sacrificată bovina, respectiv într-o lizieră de salcâmi din tarlaua „Ciorogani" din extravilanul satului Prăjeni, județul Botoșani. În urma verificărilor făcute s-a stabilit ca distanța dintre locuința inculpatului și locul unde acesta a sacrificat bovina este de 1698 metri. La locul sacrificării bovinei au fost găsite părți ale stomacului cu resturi vegetale fermentate, bucăți de intestine, o copită cu tot cu osul de la glezna al membrului din față și un corn cu lungimea de 20 cm având o bucată de piele de culoare neagră, (procesul verbal aflat la fila 33 dosar urmărire penală).

Atât copita cu osul de la gleznă cât și cornul de bovină găsite și ridicate de la locul sacrificării au fost prezentate părții civile A.V. și părții vătămate N.M. care au arătat că, după culoarea părului, dimensiunea și forma cornului, le recunosc că provin de la unul dintre vițeii sustrași, respectiv de la cel care avea o greutate mai mare (procesul verbal și planșa fotografică aflate la filele 34-36 dosar urmărire penală). Carnea de vită găsită în portbagajul autoturismului condus de inculpat și pielea de bovină ridicată de la locuința acestuia au fost cântărite de către organele de cercetare penală, constatându-se o cantitate totală de 190 kg, din care 12 kg cântărea capul bovinei, iar 30 kg pielea.

Întreaga cantitate de carne - 190 kg - a fost lăsată în custodia abatorului SC R. SRL Hîrlău. La data de 10 noiembrie 2005, organele de poliție au cercetat, din nou, locul unde, cu trei zile înainte, inculpatul B.M. sacrificase un vițel, găsind și ridicând de această dată o bucată de funie confecționată din material sintetic multicolor (negru, verde, alb) în lungime de 0,60 m., cu diametrul de 0,8 cm., ambele capete fiind tăiate neuniform, prezentând la unul dintre ele un nod. Acea bucată de funie a fost prezentată numiților A.V. și N.M. care au recunoscut-o și au indicat-o ca fiind cea cu care era legat vițelul în greutate de circa 300 kg la momentul sustragerii (procesul-verbal și planșele fotografice aflate la filele 38 - 43 dosar urmărire penală).

În urma cercetărilor efectuate s-a stabilit că autoturismul Dacia 1300, cu număr de înmatriculare condus de inculpatul B.M. la data de 07 noiembrie 2005 aparținea martorului B.V. care î1 împrumutase inculpatului în seara zilei de 06 noiembrie 2005. S-a mai stabilit că inculpatul B.M. a fost ajutat la sacrificarea vițelului de către numiții B.I. și M.D., persoane care au fost audiate, în prezenta cauză, în calitate de martori. Din declarațiile celor doi martori rezultă că în dimineața zilei de 07 noiembrie 2005, 1a solicitarea inculpatului B.M., l-au însoțit pe acesta pe un câmp aflat la circa 1,5 km de locuința sa, unde au sacrificat un vițel cu pielea de culoare neagră, care cântărea circa 300 kg.

Au arătat martorii B.I. și M.D. că întreaga cantitate de carne rezultată în urma sacrificării a fost urcată în portbagajul autoturismului condus de inculpat, în timp ce pielea bovinei a fost dusă de martorul M.D. la locuința lui B.M. și predată soției acestuia. Martorul B.I. a relatat că 1-a însoțit pe inculpat la sediul a două abatoare de pe raza județului Botoșani unde acesta din urmă a încercat să vândă carnea de vită, lucru pe care nu a reușit însă să-1 facă întrucât nu avea acte de proveniență pentru bovina sacrificată. A mai relatat martorul că pe raza satului Zaicești, comuna Bălușeni, județul Botoșani, autoturismul în care era transportată carnea de vită a fost oprit în trafic de un lucrător de poliție, fiind demarate apoi cercetări.

Făcând o examinare atentă și o apreciere judicioasă a tuturor mijloacelor de probă existente la dosar, instanța a reținut ca fiind dovedită pe deplin împrejurarea că inculpatul B.M. este unul dintre cei trei autori care în noaptea de 03/04 noiembrie 2005, s-a deplasat la stâna părții civile A.V. situată pe raza comunei C., unde, prin amenințarea cu moartea a părții vătămate N.M., a sustras doi viței în greutate de aproximativ 300 kg și respectiv 200 kg pe care i-a dus într-o tarla din extravilanul comunei/sat Prăjești, județul Botoșani unde i-a ținut priponiți până în dimineața zilei de 07 noiembrie 2005 când a sacrificat pe unul dintre ei. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul B.M., solicitând, în principal, achitarea întrucât nu el este autorul sustragerii vițeilor și, în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt calificat și aplicarea unei pedepse cu suspendarea condiționată.

Prin decizia penală nr. 137 din 25 noiembrie 2008, în opinie majoritară, s-a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat. S-a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc că inculpatul este unul dintre autorii sustragerii, prin amenințare, a vițeilor, apărările acestuia nefiind susținute, inclusiv alibiul invocat fiind contrazis de declarația martorului V.V. Cu privire la încadrarea juridică a faptei s-a apreciat că este corectă, partea vătămată fiind amenințată cu moartea de toate cele trei persoane care au sustras vițeii din saivan. De asemenea, individualizarea pedepsei s-a apreciat a fi corectă, corespunzătoare pericolului social al faptei comise. În consecință, Curtea de Apel Iași – în opinie majoritară, a apreciat ca neîntemeiat apelul inculpatului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul B.M. care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c), în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen. În subsidiar, s-au invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitându-se schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat și reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege, cu reținerea art. 74-76 C. pen., schimbându-se, totodată, modalitatea de executare prin aplicarea unei pedepse neprivative de libertate. Recursul este întemeiat în parte, în sensul celor ce urmează: Înalta Curte, analizând primul motiv de recurs, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc.

pen., prin care se solicită achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., apreciază că este nefondat. Din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu participarea inculpatului la sustragerea celor doi viței, situația de fapt și vinovăția inculpatului fiind corect stabilite. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii susținând, într-o primă apărare, că în noaptea de 3/4 noiembrie 2005 s-ar fi aflat în locuința martorului B.V., în compania acestuia. Apărarea a fost contrazisă de martorul B.V., care a învederat că inculpatul a venit în locuința sa în data de 4 noiembrie 2005, nu cu o zi înainte, așa cum pretinde inculpatul. Pe de altă parte, soția inculpatului a afirmat că acesta s-a aflat, în noaptea sustragerii, în locuința comună, afirmație nesinceră, dar care denotă, în același timp, nesinceritatea și contradicțiile din apărarea inculpatului.

Înalta Curte mai reține, din procesele-verbale de depistare – filele 22-23 dosar urmărire penală, că în ziua de 7 noiembrie 2005, în jurul orelor 14,30, în timp ce se deplasa la volanul autoturismului marca Dacia 1300, înmatriculat sub nr., pe raza satului Z., inculpatul a fost oprit pentru control de un lucrător de poliție. Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul B.M. transporta în portbagajul autovehiculului o cantitate mare de carne de vită. Inculpatul nu a putut oferi o explicație veridică referitoare la proveniența cărnii de vită depistată asupra sa. Astfel, acesta a declarat că l-a cumpărat la data de 27 octombrie 2005 dintr-un târg organizat în comuna S., și, întrucât s-a îmbolnăvit, s-a hotărât să-l sacrifice.

Pentru a-și susține afirmațiile, inculpatul a prezentat organelor de urmărire penală biletul de adeverire a proprietății animalelor nr. 46 din 14 noiembrie 2005, eliberat de Primăria comunei V., pe numele V.V., persoană de la care inculpatul pretinde că ar fi cumpărat animalul sacrificat. Nici această afirmație nu e susținută de probele dosarului ci, dimpotrivă, este contrazisă de declarațiile martorului V.V., precum și ale martorilor V.R.I. și B.M. (agent agricol la Primăria Vlădeni). Din coroborarea declarațiilor acestor trei martori reiese că în dimineața zilei de 14 noiembrie 2005 inculpatul a mers la locuința martorului V.V., căruia i-a cerut „ajutorul”, în sensul de a obține un act care să dovedească că deține un vițel, ceea ce au și făcut, obținând biletul de adeverire a proprietății animalelor de la Primăria Vlădeni.

Martorul V.V. neagă, însă, că în cursul anului 2005 i-ar fi vândut inculpatului vreun vițel. Mai mult, martorul a susținut că inculpatul i-a cerut să declare în fața organelor de poliție că i-a vândut „un vițel de culoare neagră, cu coarnele mici, cu suma de 9.000.000 lei, imediat după ziua de Sf. Dumitru”. În faza cercetării judecătorești, inculpatul a oferit o altă versiune a provenienței vițelului, arătând că l-a cumpărat din târgul din comuna S., propunând ca martor acest sens pe numitul S.A., persoană pe care a cunoscut-o în Penitenciarul Iași, în timpul arestului preventiv. În mod corect, declarația martorului S.A. a fost înlăturată de instanța de fond, având în vedere circumstanțele în care a fost cunoscut martorul și faptul că nu se coroborează cu celelalte probe administrate.

Chiar inculpatul B.M., în declarațiile de la urmărirea penală, a arătat că „nu pot preciza vreo persoană care să fi asistat la această vânzare” (referindu-se la cumpărarea din târg a vițelului). În același timp, și celelalte probe administrate conduc la ideea că inculpatul este autorul sustragerii, întrucât vițelul sacrificat de acesta este unul dintre cei sustrași din saivanul păzit de N.M. Înalta Curte reține că la domiciliul inculpatului s-a găsit o piele de tineret bovin de culoare neagră, în greutate de circa 30 kg, predată de soția inculpatului, care a arătat că a aparținut unui vițel sacrificat de soțul său a cărei proveniență nu o cunoaște. Pielea de bovină a fost prezentată părții civile A.V.

care, după examinare, a declarat că provine de la vițelul de circa 300 kg ce i-a fost sustras în noaptea de 3/4 noiembrie 2005. La data de 8 noiembrie 2005, pe baza declarațiilor martorului M.D. (persoană care în data de 7 noiembrie 2005, împreună cu numitul B.I. l-au ajutat pe inculpat să sacrifice bovina) a fost identificat locul unde animalul a fost sacrificat. La locul indicat au fost găsite părți ale stomacului, bucăți de intestine, o copită cu osul de la gleznă al membrului din față și un corn cu lungimea de 20 cm având o bucată de piele neagră. Acestea (osul și cornul) au fost prezentate părții civile A.V. și părții vătămate N.M. care, după culoarea, forma și dimensiunea cornului, le recunosc că provin de la unul din vițeii sustrași.

Tot la fața locului sacrificării bovinei s-a mai găsit o bucată de funie din material sintetic, care, de asemenea a fost recunoscută de cei doi ca fiind cea cu care era legat vițelul în momentul sustragerii. Pe baza probelor mai sus evocate, Înalta Curte constată că, în mod corect, ambele instanțe au reținut că inculpatul este unul dintre cei trei autori care în noaptea de 3/4 noiembrie 2005 s-au deplasat la stâna părții civile A.V. și au sustras doi viței. Înalta Curte apreciază, însă, ca întemeiat motivul de recurs formulat în cadrul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., în sensul că, dacă fapta de sustragere este pe deplin probată, nu rezultă cu certitudine că aceasta s-a produs prin amenințări asupra părții vătămate N.M.

Singura afirmație în acest sens este declarația părții vătămate N.M., paznic la stâna părții civile, care a arătat că „cei trei au aruncat cu pietre spre mine, fapt ce m-a determinat să intru în imobil ... Indivizii s-au apropiat de fereastră și mi-au cerut să sting felinarul dacă vreau să mai trăiesc”. Conform art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. În speță, declarația părții vătămate că a fost amenințată cu moartea de cei trei autori ai sustragerii nu se coroborează cu nici o altă probă, astfel încât există serioase dubii că furtul a fost comis în atare circumstanțe, dubiu ce-i profită inculpatului.

În aceste condiții, Înalta Curte va reține ca întemeiată solicitarea subsidiară a inculpatului, de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracțiunea de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat prevăzută de art. 208-209 alin. (1) lit. a) și g) (trei persoane, în timpul nopții), text în baza căruia urmează a fi condamnat inculpatul. În ceea ce privește critica individualizării pedepsei, formulată în baza cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte urmează să aplice inculpatului o pedeapsă oricum redusă, în raport de noua încadrare, reținând lipsa antecedentelor penale în aprecierea că o orientare spre minimul prevăzut de textul incriminator va asigura scopul preventiv și educativ al pedepsei.

Nu se vor reține circumstanțele atenuante solicitate, care în cauză nu se regăsesc, precum și nici solicitarea unei pedepse neprivative, având în vedere atitudinea procesuală a inculpatului și gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat și va casa decizia recurată și, în parte, sentința primei instanțe. Rejudecând, în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1), (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., text în baza căruia va condamna pe inculpat la o pedeapsă orientată spre minim, conform celor mai sus reținute.

Se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Admite recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 137 din 25 noiembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală. Casează decizia recurată și în parte sentința penală nr.899 din 14 decembrie 2006, pronunțată de Tribunalul Iași și rejudecând: În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. în infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul B.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare. Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), teza II și b) C. pen.

în condițiile art. 71 C. pen. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.