ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3969/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursurilor penale de față;

Prin sentința penală nr. 496 din 4 aprilie 2004 a

Tribunalului București, secția I penală,m baza art. 334 c. proc. pen.

a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor descrise la pct. 1 din

rechizitoriu,

din infracțiunea de tâlhărie

prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. în

infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 alin. (

1) - 209 alin. (1)

lit. a) și e) C. pen. pentru inculpata P.L.I.; din infracțiunea de tâlhărie

prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. cu

aplic. art. 37 lit. b) C. pen. în

infracțiunea

de complicitate la furt calificat prev. de art. 26 C. penal

rap. la art.

208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. cu aplic. art.

37 lit. a) C. penal pentru inculpatul P.G.

S-a respins cererea reprezentantului Ministerului

Public de

schimbare a încadrării juridice a

faptelor descrise la pct. 2 din

rechizitoriu ca neîntemeiată.

I. În temeiul art. 208 alin. (1) - 209 alin.

(1) lit. a) și e) C. pen. a fost condamnată inculpata P.L.I. la o

pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de furt

calificat.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. penal

s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C.

pen. începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

În temeiul art. 81 C. penal s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicată inculpatei pe durata

unui termen de încercare de 5 ani stabilit conform

art. 82 C. pen.

În temeiul art. 359 alin. (1) C. pr.

pen. s-a atras atenția inculpatei asupra nerespectării prevederilor art. 83 C.

penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a

executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. pe

durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat

și

executarea pedepsei accesorii constând în

interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

S-a constatat că inculpata a fost

reținută în cauză pe o durată de 24 de ore la data de 24 februarie 2005.

În temeiul art. 26 C. pen. rap. la art.

208 alin. (1) - 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a)

C. penal a fost condamnat inculpatul P.G. la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt calificat în

stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul

art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea

beneficiului

grațierii condiționate cu privire la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1024 din 28 iulie 2003 pronunțată de Judecătoria Moinești,

jud. Bacău, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 819 din 11 decembrie 2003

pronunțată de Curtea de Apel Bacău, pe care inculpatul o va executa alături de

pedeapsa aplicată în cauza de față, în final rezultând o pedeapsă de executat

de 5 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. penal

s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b)

C. penal începând cu data rămânerii definitive a sentinței și până la

executarea integrală a pedepsei închisorii sau considerarea acesteia ca

executată.

În temeiul art. 88 C. penal s-a dedus

din pedeapsa aplicată

inculpatului durata

reținerii de 24 de ore din data de 24 februarie 2005 și

perioada arestării preventive de la 25 februarie

2005 până la 25 martie 2005.

În temeiul art. 14 alin. (3) C. pr.

pen. și art. 346 alin. (1) C. pr.

pen. cu

referire la art. 1000 alin. (3) C. civ. s-a admis acțiunea civilă

formulată

de partea civilă B.F.V.

Au fost obligați inculpații la

restituirea în natură către partea civilă B.F.V. a autoturismului marca A. A. 8

(având capacitatea cilindrică 4172 cm

3

), iar în situația în care acest lucru nu mai

este posibil, au

fost obligați inculpații în solidar să plătească părții

civile suma de 10 000 euro în echivalent în lei la cursul B.N.R. din

ziua

efectuării plății cu titlu de despăgubiri materiale.

II. În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a)

C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. a)

C. proc.

pen s-a dispus achitarea inculpaților P.G. și

P.L.I. sub aspectul

săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin.

(2)

1

lit. a) C. pen. (pentru inculpatul P.G. cu aplic. art. 37 lit. a)

C. penal) față de partea vătămată S.R.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

rap. la art. 10 lit. b) C proc. pen s-a dispus achitarea inculpaților P.G. și P.L.I.

sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen. (pentru inculpatul P.G. cu aplic. art.

37 lit. a) C. penal) față de partea vătămată S.I.

În temeiul art. 14 alin. (3) C. proc. pen. și art.

346 alin. (1) C. pr. pen. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă

formulată de partea civilă S.R.

În temeiul art. 346 alin. (4) C. proc.

pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă

S.I.

În temeiul art. 191 alin. (2) C. pr.

pen. au fost obligați inculpații

la câte 1.000

lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această soluție

instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București

din 21 martie

2005 dat in Dosarul nr. 5862/P/2004, au fost trimiși în judecată, în stare de

arest preventiv inculpații P.G. pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a) C.

pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (pct. 1 din

rechizitoriu), art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a)

C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 211 alin.

(2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.

cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (pct. 2 din

rechizitoriu), toate cu

aplic. art. 33 lit. a)

C. pen. și P.L.I. pentru

săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin.

(2)

1

lit. a) C. pen.

(pct. 1 din rechizitoriu), art. 211 alin.

(2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a) C. pen.

și art. 211 alin. (2) lit. b), c) și alin. (2)

1

lit. a) C.

pen. C. pen. (pct. 2 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen.

data de 03 august 2004 partea

vătămată B.F.V.

a cumpărat de la martorul S.

D., contra sumei de 10.000 euro autoturismul

A. A. 8, fiind întocmit totodată un înscris sub semnătură privată denumit

"contract de vânzare-cumpărare". Autoturismul în

cauză figura înmatriculat pe numele inculpatei P.L.

dar se afla in proprietatea vânzătorului S.D. De la data dobândirii

autoturismului

partea vătămată l-a folosit netulburat, având

convingerea

că bunul îi aparține și că poate înmatricula pe numele

său acest

autoturism.

În ziua de 22 octombrie 2004 partea

vătămată a convenit împreună cu martorul S.D. ca în schimbul autoturismului A.

A. 8 plus suma de 1.000 dolari S.U.A., B.F. să poată achiziționa un alt

autoturism, marca M. an de fabricație

1997

aflat in posesia inculpatei P.L. În aceeași zi martorul

i-a înmânat

părții vătămate suma de 31.000.000 lei (echivalentul a

1.000 dolari S.U.A.) și i-a comunicat acesteia numerele de telefon la

care poate fi contactat deținătorul autoturismului M.

Partea vătămată și inculpata P.L.I. au

purtat mai multe discuții telefonice, în ziua de 22 octombrie 2004 și, au

convenit ca a doua zi, 23 octombrie 2004 să se întâlnească pe raza municipiului

Buzău în vederea realizării schimbului.

Însoțit de martorii C.M. și F.M.,

partea vătămată s-a deplasat cu autoturismul A. A. 8 spre municipiul Buzău, la

locul de întâlnire stabilit cu inculpata - stația Peco de la intrarea în mun. Buzău.

Inculpata P.L.I. a venit cu

autoturismul

M. pe care l-a oprit in

apropierea autoturismului părții vătămate, aceasta solicitându-le martorilor să

se îndepărteze

motivând că tranzacția o privește numai pe ea și pe

partea vătămată. Totodată inculpata i-a prezentat părții vătămate autoturismul

Mercedes ce urma să facă obiectul schimbului insă, in momentul in care cei doi

au întins cheile mașinii unul spre celălalt inculpata i-a smuls din mână părții

vătămate cheia

autoturismului A. A. 8 și a

început să strige că mașina îi aparține.

De partea vătămată s-a apropiat și

inculpatul P.G. (zis D.) care a început să-l amenințe pe B.F.V. cu acte de

violentă.

Inculpații au părăsit zona cu ambele

autoturisme

(autoturismul părții vătămate A.

A. 8 și autoturismul pe care urma

să-l primească la schimb – M.), iar

partea vătămată și martorii au revenit în București cu alte mijloace de

transport.

În luna decembrie 2004, la odată ce nu

a putut fi stabilită

cu exactitate, partea

vătămată S.l. însoțit de S.R. s-au deplasat la locuința inculpaților P., din

Moinești, jud. Bacău

unde conform unor înțelegeri anterioare urmau să

plătească suma

de 3.000 dolari S.U.A. și să

primească autoturismul marca M.

Înțelegerea a pornit de la faptul că

martorul S.

D. avea o datorie la S.R. și, în

schimbul datoriei urma

să primească autoturismul M. descris mai sus,

aflat cu titlu de "garanție" la cei doi inculpați.

Între inculpați și numitul S.R. au avut

loc discuții telefonice prealabile cu privire la predarea - primirea banilor și

a autoturismului.

Astfel, la

sfârșitul lunii decembrie 2004, într-un loc public din

municipiul

Moinești, inculpata P.L.I. a redactat înscrisul sub semnătură privată denumit

"chitanță" în care recunoștea primirea sumei de 3.000 dolari S.U.A.,

"reprezentând vânzarea unui autoturism marca M., restul sumei urmând să

fie primit de la S.S.N. în data de 19 ianuarie 2005".

După redactarea înscrisului, inculpata Ie-a

înmânat părților vătămate o cheie tip auto care, la încercările de deschidere a

portierelor autoturismului s-a constatat că

nu era cea potrivită.

Sesizând acest aspect, S.R. și S.l.

le-au cerut inculpaților restituirea banilor dar au fost amenințați cu acte

de violență de soții P. Mai mult, inculpatul

Priboi Gheorghe l-a

agresat fizic pe S.l.

În cursul urmăririi penale, situația de

fapt reținută prin rechizitoriu a fost dovedită cu următoarele mijloace de

probă: plângerea și declarațiile părții vătămate B.F.V.,

factura fiscală emisă de C. pentru convorbirile

efectuate de

partea vătămată în cursul lunii octombrie 2004 de pe

telefonul său mobil nr. 072262XXXX, adresa R. Bacău din 11 februarie 2005,

plângerea părților vătămate S.R. și S.l., declarațiile părților vătămate S.R.

și S.l., procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere după

fotografie a inculpatului P.G. de către partea

vătămată

S.R., declarațiile martorilor C.M., F.M., S.I., S.M., F.M. și C.C.,

procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie a

inculpatului priboi Gheorghe de către partea vătămată B.F.V. și planșa foto

aferentă, procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie a

inculpatei P.L. de către partea vătămată B.F.V. și planșa foto aferentă,

procesul - verbal de prezentare pentru recunoaștere după fotografie a

inculpatei P.L. de către S.l. și planșa foto, procesul - verbal de prezentare

pentru recunoaștere după fotografie a inculpatului

P.G.

de către S.l. și planșa foto, procesul-verbal de prezentare pentru

recunoaștere după fotografie a inculpatei P.L. de către S.R. și planșa foto,

acte emise de SC R. SRL și SC R.A. SRL, înscrisul olograf denumit

"chitanță" întocmit de

inculpata

P.L. în luna decembrie 2004, procesul - verbal de

confruntare dintre

partea vătămată B.F.V. și

inculpata P.L.,

adresa I.P.J. Bacău, copii acte

ale autoturismului, copia înscrisului

denumit "contract de vânzare - cumpărare" încheiat la data de 03

august 2004 între S.D. și B.F.V., copii acte autoturism M., adresa I.P.J. Bacău

din 25 februarie 2005, adresa SC R. SRL din 05 martie 2005, copia declarației

notariale dată de S.D., adresa O. România din 21 februarie 2005, procesul - verbal

de confruntare între B.F.V. și inculpatul P.G., copia ordinului de plată pentru

suma de 300.000.000 lei plătită de SC R. SRL, declarațiile inculpaților P.G. și

P.L. date în fața organelor de cercetare și respectiv în fața polițiștilor, cheia

auto pusă la dispoziție de S.R. și S.l. și planșa foto, chitanța din 13 iulie 2004

emisă de societatea de Asigurare U.N.I.T.A. pe numele lui H.C., reprezentând

asigurare de

răspundere civilă auto pentru

autoturism și polița de

asigurare auto (răspundere civilă auto) emisă de

U.N.I.T.A. pentru utilizatorul autoturismului, H.C.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul

București,

secția I penală, la data de 22

martie 2005 sub nr. 12380/3/2005.

Mai înainte de a se da citire actului

de sesizare a instanței și a de a se dispune începerea cercetării

judecătorești, respectiv în ședința publică din data de 10 iunie 2005, s-a

procedat la audierea părților civile B.F.V. și S.l., cei doi precizând cu acest

prilej natura și cuantumul despăgubirilor cu care au înțeles să se constituie

părți civile în procesul penal.

Prin încheierea

de ședință pronunțată la data de 05 octombrie  2005, Tribunalul a respins

motivat ca neîntemeiată cererea formulată de

inculpații P.G.

și P.L.I. cu privire la restituirea cauzei către procuror în temeiul art. 333

C. proc. pen. (text existent în reglementarea anterioară modificării C. proc.

pen. prin Legea nr. 356/2006).

În cursul cercetării judecătorești, în

ședința publică din data

de 20 ianuarie 2006,

în condițiile art. 326 C. proc. pen., s-a procedat la audierea

părții vătămate B.F.V. referitor la împrejurările

de

fapt ale cauzei, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la

dosar.

La același termen de judecată în

condițiile art. 323 C. proc. pen. a fost audiat și inculpatul P.G., declarația

sa fiind de asemenea consemnată și atașată la dosar.

În ședința publică din data de 17

februarie 2006 au fost audiați

partea

vătămată S.l. și inculpata P.L.I., iar la

termenul din 21 martie 2006,

au fost audiați sub prestare de jurământ religios martorii S.M. și C.G.M.

La data de 18 aprilie 2006 a fost audiat tot

sub prestare de jurământ religios și martorul S.I.

Cu toate că, în scopul audierii părții

vătămate S.R. în faza cercetării judecătorești, instanța a întreprins numeroase

demersuri, constând în citarea sa cu mandat de aducere, efectuarea de

verificări la Inspectoratul național de evidență a persoanei cu privire la vreo

eventuală schimbare de domiciliu,

citarea

acestuia prin A.N.P., I.G.P. și D.G.P.M.B., toate aceste demersuri

au

rămas fără nici un rezultat, audierea acestei părți vătămate de către instanță

dovedindu-se practic imposibilă în condițiile în care numitul S.R. nu a putut

fi localizat.

Cu privire la martorul din lucrări, F.M., de

asemenea instanța a epuizat toarte mijloacele procedurale

puse la

dispoziție de legiuitor pentru aducerea unui martor în instanță

spre a fi audiat (martorul în discuții fiind citat în mod repetat cu mandat de

aducere și chiar și amendat conform art. 198 alin. (2) C. proc. pen.) însă

cu toate acestea audierea sa în cursul cercetării

judecătorești nu a

fost posibilă, astfel încât dându-se eficientă

prevederilor art. 327 alin. (3) C. proc. pen., la soluționarea cauzei au fost

luate în considerare declarațiile acestui martor date în cursul urmăririi

penale.

De asemenea cu privire la martorul S.D.,

instanța a uzitat de toate mijloacele procedurale avute la dispoziție pentru a

asigura audierea acestuia în faza cercetării judecătorești, dispunând citarea

acestuia cu mandat de aducere la adresa de domiciliu cunoscută, efectuând

verificări la I.N.E.P. pentru a nu fi intervenit vreo eventuală modificare a

adresei de domiciliu și dispunând citarea sa și prin A.N.P., I.G.P. și D.G.P.M.B.

pentru a nu se afla cumva în vreun loc de deținere, însă în pofida acestor

demersuri ale instanței, martorul în discuție nu a putut fi localizat astfel că

și în cazul său s-a făcut aplicarea disp. art. 327 alin. (3)

C. proc. pen., la soluționarea cauzei fiind avute

în vedere declarațiile date

de acesta în faza urmăririi penale.

În cursul activității de cercetare

judecătorească instanța a apreciat că pentru soluționarea cauzei ar fi utilă și

audierea în

calitate de martor a numitului

H.S.N., dispunând pe

cale de consecință citarea acestuia atât la adresa

de domiciliu cunoscută, cât și la Centrul pentru refugiați T.G., acolo unde

rezultă că s-ar afla, din copia declarației depusă la dosarul cauzei de către

partea vătămată B.F.V. (fila 155 dosar fond). La data de 18 aprilie 2006 cu

adresa din 18 aprilie 2006 Centrul de cazare Otopeni a înaintat la dosarul

cauzei declarația nr. 4067 din 18 aprilie 2006 dată de cetățeanul

iranian - martorul H.S.N., conform căreia acesta

se

află în imposibilitate de a se prezenta la solicitarea instanței din

cauza stării de sănătate precare. Ulterior acestei date, martorul H.S.N. a fost

citat I.C.C. Otopeni, iar ca răspuns la solicitarea expresă a instanței, cu

adresa din 29 iunie 2006, Autoritatea pentru străini din cadrul MAI, a

comunicat că cetățeanul iranian H.S.N. s-a aflat în custodia Autorității pentru

străini fiind cazat în Centrul de Cazare a Străinilor luați în custodie

publică, Otopeni, în vederea punerii în executare a măsurii returnării dispuse

împotriva sa, întrucât nu mai avea drept de ședere pe teritoriul României de la

19 iulie 2002 și întrucât împotriva sa nu fusese dispusă nici o

măsură care să-i interzică părăsirea teritoriului

țării noastre, la data

de 03 mai 2006 a fost scos din România în

direcția Istambul, totodată fiind dispusă și măsura interzicerii intrării în

România pentru o perioadă de 1 an și 6 luni, respectiv până la data de 02

noiembrie 2007.

În același

sens, la data de 31 iulie 2006, la dosarul cauzei prin

serviciul

registratură al instanței o declarație scrisă din partea martorului H.S.N. prin

care acesta învederează

împrejurarea că la

data de 03 mai 3005 a fost expulzat din România

cu interdicția de a nu

mai intra pe teritoriul țării pe o perioadă de 1 an și 6 luni, întrucât nu i

s-a acordat viză temporară de ședere, acesta fiind motivul pentru care nu se

poate prezenta la termenul fixat pentru a fi audiat, acestei declarații

fiindu-i atașată în xerocopie de

c

izia

de interdicție din 15 februarie 2006 emisă de Autoritatea pentru străini - serviciul

pentru străini Bacău.

În aceste

condiții, instanța a constatat imposibilitatea audierii

acestui

martor în acest moment procesual, considerând totodată că amânarea cauzei

pentru administrarea acestui mijloc de probă la o dată ulterioară ar echivala

cu o tergiversare neîngăduită a soluționării prezentei cauze, conducând la

încălcarea principiului celerității judecării cauzelor penale, cu atât mai mult

cu cât ansamblul probator deja existent în cauză este considerat a fi suficient

pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele.

În conformitate cu prevederile art. 67 alin.

(2) C. proc. pen. atât inculpații P.G. și P.L.I. cât și partea

vătămată B.F.V., au administrat în faza

cercetării

judecătorești proba cu înscrisuri.

În cadrul acestei probe, inculpații au

depus la dosarul cauzei următoarele înscrisuri copia facturii fiscale din

12 octombrie 2004 emisă de SC A.C. SRL, copia

avizului de

însoțire a mărfii din 12 octombrie 2004 emis de SC D. SRL,

copia chitanței din 28 august 2004 pentru plata sumei de 17.710.000 conform

facturii

către SC A. SRL, copia adeverinței

medicale emise la data de 18 martie 2005 prin care se atestă că inculpata P.

L.I.

suferă de depresie reactivă, polița de asigurare obligatorie de răspundere

civilă auto din data

de 09 mai 2003 valabilă

în perioada 01 iunie 2003 - 31 decembrie 2003 pentru

autoturismul A. A.

8, precum și datele obținute de pe internet cu privire la situația firmelor SC

R. SRL și SC R. SRL.

La rândul său, partea vătămată B.F.V.,

a depus la dosarul cauzei în cadrul acestei probe următoarele înscrisuri:

relații obținute de la Oficiul național al Registrului Comerțului cu privire la

SC A.C. SRL și la SC

M. SRL, lista cu

datele de identificare ale firmelor din jud.

Bacău care intră sub

incidența Legii nr. 314/2001 pentru nemajorarea capitalului social (a căror

denumire începe cu A.N.), copia sentinței penale nr. 1 024 din 28 iulie 2003

pronunțată de Judecătoria Moinești, jud. Bacău prin care inculpatul P.G. a fost

condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare;constată ca fiind grațiată

condiționat conform art. 1 din Legea nr. 543/2002, copia declarației de martor

dată de numitul H.S.N. în dosarul de urmărire penală nr. 1421/P/2005 al

Parchetului de pe lângă Tribunalul București,

adresa

A.N.A.F. Moinești cu privire la furnizarea de date referitoare la

SC A.C.

SRL, declarația notarială dată de numitul S.D., autentificată din 11 martie 2005

de B.N.P.R.E.G. Brașov, declarațiile numitului P.D., asociat al firmei SC D.

SRL date în fața organului de cercetare penală din cadrul Poliției Comănești,

declarația martorei G.L., dată la Secția 15 Poliție, adresa din 07 iunie 2005 a

CN I.N. SA prin care se oferă date cu privire la factura și chitanța, precum și

cu privire la avizul de însoțire a mărfii și adresa din 19 iunie 2005 a A.N.A.F.

– D.G.F.P. Bacău, Structura de Administrare Fiscală - Activitatea de Control

Fiscal cu privire la verificările

efectuate

referitor la înregistrarea în contabilitatea SC A.

C. SRL a facturii din 28

august 2004 și a chitanței din 28 august 2004.

La ultimul termen de judecată acordat

în cauză apărătorul ales al inculpaților a solicitat suplimentarea probatoriului

prin emiterea unei adrese către Oficiul Național al Registrului Comerțului

pentru a se comunica numele administratorilor SC R. SRL, SC R. SRL și SC B.Y.C.

SRL în vederea audierii ulterioare a acestora pentru a se stabili raporturile

juridice existente între aceste firme privind plata sumei de 300.000.000 lei cu

OP nr. 10 din 08 aprilie 2004, însă Tribunalul a apreciat că în raport cu

obiectul judecății și cu probatoriul

administrat

până în acest moment procesual, probele ce se solicită

a fi administrate

apar ca neutre cauzei, cererea fiind ca atare respinsă.

Din analiza coroborată a întregului

ansamblu probator administrat în cauză în faza urmăririi penale și în cursul

cercetării judecătorești, cu privire la cele două aspecte infracționale deduse

judecății, Tribunalul retine următoarele:

Cu privire la fapta consemnată la

punctul 1 din rechizitoriu:

Autoturismul marca A. A. 8 an de

fabricație 1995 a fost achiziționat de către inculpata P.L.I. la data de 12

februarie 2003 de la SC E.G. SA, pentru prețul de 238.000.000 lei conform

facturii fiscale din 12 februarie 2003.

Conform adresei din 12 ianuarie 2005 a

Serviciului de Evidentă Informatizată a Persoanei Bacău - Compartimentul Regim

Permise Auto și Certificate înmatriculare (fila 107 d.u.p.), precum și documentelor

de identificare a autoturismului marca

A. A.

8 (certificat de

înmatriculare, carte de identitate a vehiculului și

certificat de

autenticitate - filele 89-91

d.u.p., 102, 103, 113 și 114 d.u.p.), acest

autoturism a fost înscris în

circulație pe numele inculpatei P.L.I. începând cu data de 27 iunie 2003.

În luna martie 2004, la odată ce nu a

putut fi determinată cu exactitate, autoturismul în discuție a fost cumpărat de

la inculpata P.L.I. de către numitul S.D., prețul acestei tranzacții în cuantum

de 300.000.000 lei, fiind achitat prin

intermediul

ordinului de plată nr. 10 din 08 aprilie 2004, emis din dispoziția

SC R.

SRL, de către SC R. SRL către SC B.C. SRL Comănești la indicația expresă a

inculpatei (fila 164 d.u.p.).

În privința existenței acestei

tranzacții instanța are în vedere următoarele aspecte probatorii.

Conform adresei emisă la data de 23 februarie 2005

de către SC R. SRL, prin reprezentantul său legal C.R.M., la solicitarea

organelor de cercetare penală din cadrul Secției 15 Poliție, s-a comunicat că

ordinul de plată

nr. 10 din 08 aprilie 2004

în valoare de 300.000.000 lei, emis din dispoziția

SC R. SRL, de către

SC R. SRL către SC B.Y.C. SRL Comănești și plătit prin B.R.D. – G.S.G. Comănești,

reprezintă contravaloarea unui autoturism A. A. 8 cu nr. de înmatriculare,

plătit la ordinul său de către SC R. SRL Onești, pentru P.L.I., care a indicat

virarea banilor la SC B.Y.C. SRL Comănești, efectuarea acestei plăți fiind

dispusă la solicitarea lui S.D.

pentru

compensarea unor relații comerciale cu societatea acestuia

(fila 69

d.u.p.).

În același sens este și adresa nr. 1

din 05 martie 2005 emisă la solicitarea organelor de cercetare penală din

cadrul Secției 15 Poliție, de către SC R. SRL Onești, reprezentantă de

asociatul H.S.N., conform căreia ordinul de plată

nr. 10 din 08 aprilie 2004 emis de SC R. SRL la ordinul SC R.

SRL

Brașov, beneficiar fiind SC B.Y.C. SRL Comănești, în valoare de 300.000.000 lei

plătit prin B.R.D. - G.S.G., reprezintă contravaloarea unui autoturism A. A. 8,

an de fabricație 1995, achiziționat pentru S.D. de la P.L.I. care a indicat

efectuarea plătii în contul SC B.C. SRL Comănești (fila 122 d.u.p.).

De asemenea aceste aspecte sunt confirmate și

de proba extrajudiciară pe care o reprezintă declarația notarială dată de

numitul S.D. la data de 11 martie 2005, conform căreia a fost proprietarul

autoturismului marca A. A. 8, an de fabricație 1995, pe care Ie-a cumpărat de

la numita P.L.I. din localitatea Moinești prețul fiind achitat de către SC R. SRL

Brașov (care avea față de el o datorie egală cu prețul autoturismului), către

SC B.C. SRL (la care proprietara autoturismulului P.L. era datoare cu aceeași

sumă - filele 230 d.u.p. și 170 dosar fond).

Nu în

ultimul rând împrejurarea înstrăinării de către inculpata

P.L.I.

în luna martie 2004, a autoturismului A. A. 8 și a achitării contravalorii

acestuia prin intermediul ordinului de plată nr. 10

din 08 aprilie 2004 este

dovedită și cu declarația dată în calitatea de

martor de numitul H.S.N., la data de 25 mai 2005, în fața organelor de

cercetare penală din cadrul Secției 15 Poliție, în lucrarea penală nr. 0326/2005,

declarație care chiar dacă constituie pentru cauza de față o probă

extrajudiciară, fiind dată într-o altă cauză penală, ea prezintă totuși o

relevanță însemnată și pentru lămurirea aspectelor deduse judecății în prezenta

cauză întrucât se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în această

cauză.

Astfel, în cuprinsul acestei

declarații, martorul H.

S.N. afirmă că

pentru plata autoturismului A. A. 8

, cumpărat de la inculpata P.L.I., el

a emis ordin de plată prin intermediul firmei sale SC

R. SRL în valoare de 300.000.000 lei către o firmă indicată

de

inculpată (filele 155157 dosar fond).

Pentru preluarea autoturismului marca A.

A. 8

de la vânzătoarea P.L.I., la

Moinești

județul Bacău s-au deplasat în cursul lunii martie 2004 numiții S.R. și S.D.,

aceștia primind autoturismul în stare de funcționare, după care l-au dus apoi

în Municipiul Râmnicu Vâlcea, unde își avea domiciliul numitul S.R. Conform

declarațiilor numiți lor S.R. (filele 31-34 d.u.p.), S.l. (filele 26-29 d.u.p.

și 142143 dos. fond) și H.S.N. (declarație extrajudiciară aflată la filele

155-157 dosar fond) autoturismul în discuție s-a aflat neîntrerupt pe raza

Municipiului Râmnicu Vâlcea, din luna martie 2004 și până în luna august 2004,

rămânând în posesia lui S.R. care îl parca adesea la domiciliul său.

La data de 03 august 2004, numitul S.D. a

vândut autoturismul A. A. 8, către

partea

vătămată B.F.V., la prețul de 10.000 euro.

Tranzacția dintre cele două părți a

fost consfințită prin întocmirea înscrisului sub semnătură privată intitulat

"contract de vânzare - cumpărare" (fila 94 d.u.p.).

Înstrăinarea

autoturismului A. A. 8 de către martorul S.

D. către partea

vătămată B.F.V. este

dovedită, în afară de

susținerile în acest sens ale părții vătămate și de înscrisul sub semnătură

privată sus menționat și de declarațiile

numiților S.R. (filele 31-34

d.u.p. care afirmă că în luna august 2004 a venit cu autoturismul în București

și l-a predat lui B.F.V., deoarece S.D. i-l vânduse acestuia, predând noului

proprietar actele și cheile mașinii) și S.l. (filele 26-29 d.u.p. și 142, 143

dosar fond care precizează că în luna august 2004 a aflat că S.D., care este

colaboratorul său, a vândut autoturismul A. A. 8 unui jurist

din București) de declarația notarială dată de

numitul S.D.

(fila 230 d.u.p. și 170 dosar fond - conform căreia

autoturismul A. A. 8  a fost înstrăinat pentru prețul de 10.000 euro numitului

B.F.V.), de declarația martorului H.S.N. audiat într-o altă cauză penală de

către organele de cercetare penală (filele 155-157 dosar fond - din care

rezultă că S.D. i-a spus lui S.R. să ducă mașina la București, pentru că a

vândut-o lui B.F.V.), precum și de adresa din 05 martie 2005 emisă de SC R. SRL

(fila 122 d.u.p. prin care se precizează că autoturismul AUDI A8 a fost vândut

de S.D.

la data de 03 august 2004 lui B.F.V.).

Începând cu data de 03 august 2004,

autoturismul AUDI A8

s-a aflat în permanență

în posesia

părții vătămate B.F.V. care

s-a comportat față de

bun ca un adevărat proprietar, nefiind tulburat de

nimeni în

exercitarea posesiei și având

convingerea fermă că mașina pentru care plătise prețul de 10.000 euro îi

aparține și că nu va întâmpina

nici un fel de dificultăți la

înmatricularea acesteia pe numele său, chiar dacă în acte figura ca proprietar

o altă persoană decât cea cu care încheiase contractul de vânzare-cumpărare din

03 august 2004.

Aspectul posesiei exercitată de către

partea vătămată asupra autoturismului Audi A8 începând cu data de 03 august 2004,

vehement contestat de către inculpați, rezultă însă cu prisosință din mai multe

mijloace de probă administrate în cauză după cum urmează.

Astfel, potrivit susținerilor părții vătămate B.F.V.,

cuprinse în plângerea penală și declarațiile date în cele

două faze procesuale epuizate până în prezent

(urmărire penală și

judecată în fond), de la data de 03 august 2004 când

a cumpărat autoturismul de la numitul S.D. și până la data de 23 octombrie 2004,

când a fost deposedat de el, a avut posesia continuă a acestuia.

Aceste afirmații ale părții vătămate

sunt confirmate de declarațiile martorilor S.I. (filele 75 d.u.p. și 206-207

dosar de fond) și S.M. (fila 76 d.u.p. și 183-184 dosar fond).

În declarațiile sale martorul S.I.

afirmă că în luna august 2004, partea vătămată B.F. a achiziționat au

autoturism Audi A8, de culoare neagră, pe care i I-

a prezentat personal atât în exterior cât și în interior, cu acest

prilej

observând că tapițeria mașinii era din piele de culoare deschisă,

iar despre caracteristicile mașinii, a

observat că era un autoturism

hidramat. Mai precizează martorul că a

văzut acest autoturism parcat în fața blocului unde locuiește partea vătămată

și că a aflat

de la acesta că nu prea îl

folosește datorită faptului că ar consuma

prea mult carburant.

În același sens sunt și declarațiile

martorului S.M. care precizează că în luna august 2004 partea vătămată i-a

prezentat un autoturism Audi A8, de culoare închisă, probabil neagră, cu nr. de

înmatriculare cu inițialele județului Bacău și literele D.D.V., acest

autoturism fiind parcat în fața blocului unde locuiește partea vătămată. Mai

arată martorul că în prezența părții vătămate a examinat mașina, atât în

interior cât și în exterior, observând că acesta avea o tapițerie din piele de

culoare deschisă, era hidramat și avea un motor puternic cu o capacitate

cilindrică de peste 4200 cm

3

, totodată aflând de la partea vătămată

că nu prea îl folosește întrucât consumă mult carburant. De asemenea mai

susține martorul că în luna septembrie 2004 partea vătămată a garat

autoturismul AUDI A8 într-un parc auto situat în apropierea târgului Vitan

Bârzești, dat fiind faptul că nu-l prea folosea și avea nevoie de bani pentru a

face unele reparații, el personal văzând mașina în această locație.

De asemenea posesia exercitată începând

cu data de 03 august 2004 de către partea vătămată B.F.V. asupra autoturismului

marca Audi A8 este ilustrată fără echivoc și de împrejurarea că acesta a

prezentat organelor judiciare în cursul urmăririi penale originalul poliței de asigurare

de răspundere civilă obligatorie valabilă pentru perioada 01 iulie 2004 - 31

decembrie 2004 încheiată pentru acest autoturism cu

societatea de asigurări U.N.I.T.A. și chitanța de plată a acestei

poliție

de asigurare, înscrisuri pe care le primise de la S.R. la data

de 03 august 2004, odată cu autoturismul cumpărat de la S.

D. și care au fost atașate în dosarul de urmărire

penală la filele

220 și 221.

Totodată partea vătămată B.F.V. a

predat organelor de cercetare penală și cea de-a doua cheie a autoturismului Audi

A8, pe care o primise împreună cu dublura sa, la data preluării în posesie a

autoturismului cumpărat de la S.D., iar acest fapt dovedește odată în plus

posesia exercitată de acesta asupra autoturismului, cu atât mai mult cu cât

inculpații nu au fost în măsură să ofere nici o explicație cu privire la acest

aspect (cheia predată de partea vătămată lucrătorilor de poliție și folosită ca

mijloc de probă în cauză de față se găsește în plicul sigilat atașat la fila

207 d.u.p., asupra acesteia efectuându-se și fotografii judiciare conform

planșei foto de la fila 219 d.u.p.).

În ziua de 20 octombrie 2004, partea vătămată F.V.

a fost sunat de către numitul S.D., de la care în luna august achiziționate

autoturismul marca Audi A8 și care știind că partea vătămată era cam nemulțumit

de consumul mare de carburant al acestei mașini (

15-17

I benzină/100 Km), i-a propus acestuia să schimbe

autoturismul Audi cu unul marca Mercedes an de fabricație 1997, despre care a

precizat că este proprietatea sa, dar se află în posesia soților P. din

localitatea Moinescu, cărora le-a fost lăsat cu titlu de garanție pentru un

împrumut acordat de

aceștia în cuantum de

10.000 dolari S.U.A. Cu același prilej, numitul S.

D. i-a comunicat că

încă nu a restituit soților P. suma împrumutată, dar dacă el va fi de acord cu

efectuarea schimbului de mașini în contul datoriei pe care o avea fată de soții

P., le va da acestora autoturismul marca Audi A8, plus suma de 1.000 dolari

S.U.A. pe care urma să i-o trimită pentru a o remite inculpaților în momentul

realizării schimbului, precizând totodată că deja vorbise

cu aceștia din urmă despre eventualitatea acestui

schimb.

Considerând propunerea făcută de

numitul S.D. o tranzacție profitabilă, mai ales că autoturismul Mercedes că-i

fusese oferit la schimb funcționa cu motorină,

partea vătămată s-a

declarat de acord cu efectuarea schimbului în aceste

împrejurări comunicându-i-se de către numitul S.D. numerele de telefon ale

persoanei în posesia căreia se afla autoturismul marca Mercedes și cu care urma

să i-a legătura pentru a se întâlni în vederea realizării schimbului) și

permițându-i totodată acestuia să dea numărul său de telefon respectivei

persoane.

La scurt timp după această convorbire

telefonică purtată cu numitul S.D., partea vătămată a fost sunat de către

inculpata P.L.I. care s-a recomandat cu numele de N. și care I-a întrebat dacă

este de acord cu propunerea făcută de S.D., iar la răspunsul său, afirmativ

acesta i-a spus că va fi de foarte mulțumit de mașină întrucât consumă 7 litri

de motorină la 100 Km și că la rândul său este foarte bucuroasă

și va recuperat datoria de la S.D.

Întrucât cu acest prilej, partea

vătămată și inculpata nu au reușit să stabilească data la care ar fi urmat să

se întâlnească pentru realizarea schimbului de mașini, a rămas stabilit ca

inculpata să contacteze telefonic pe partea

vătămată peste câteva

zile.

Pe data de 22 octombrie 2004, numitul S.D.

i-a trimis părții vătămate on - line, la oficiul poștal nr. 61, suma de

31.000.000 lei pentru a o remite inculpatei P.L. la momentul efectuării

schimbului', adăugând personal la această sumă 2.000.000 lei astfel încât să

totalizeze echivalentul a 1.000 dolari S.U.A. către S.D. îi promisese

inculpatei că i se va da.

Tot în data de 22 octombrie 2004,

partea vătămată și inculpata au

purtat mai

multe convorbiri telefonice, convenind să se întâlnească

în vederea

realizării schimbului la jumătatea drumului dintre București și Bacău,

respectiv la intrarea în Municipiul Buzău dinspre Râmnicul Sărat. Această

întâlnire a fost fixată pentru ziua de 23 octombrie 2004 ora 13,30, inculpata

cerându-i în mod expres ca la întâlnire să nu vină însoțit de alte persoane,

motivându-și solicitarea prin aceea că este femeie și îi este frică să nu fie

păcălită.

În pofida

aceste solicitări exprese a inculpatei, pentru a nu fi

singur

pe traseu și pentru că nu cunoștea persoana cu care urma

să se întâlnească, partea vătămată l-e a cerut

unor doi amici de-ai săi, martorii C.M. și F.M., să-l însoțească la

întâlnirea

ce urma a avea loc la marginea Municipiului Buzău.

Astfel, însoțit de martorii, C.M. și S.M.,

partea vătămată s-a deplasat în dimineața zilei de 23 octombrie 2004 cu

autoturismul Audi A8, în Municipiul Buzău, parcând mașina în așteptarea

inculpatei în incinta benzinăriei M. de la marginea orașului, pe ruta ce duce

spre Râmnicul Sărat.

Pe drumul către Municipiul Buzău, partea

vătămată gândindu-se ca nu cumva să intervină vreo problemă în timpul

întâlnirii pe care urma să o aibă cu inculpata, i-a înmânat

martorului F.M. care a călătorit pe bancheta din

spate a

autoturismului Audi A8, atât talonul mașinii, cât și suma de

33.000.000 lei, iar acesta din urmă a pus banii în buzunar, iar talonul mașinii

l-a introdus într-un buzunar exterior aflat în spatele autoturismului din

dreapta față, fără ca partea vătămată să aibă cunoștință de o atare

împrejurare.

Inculpata nu a

ajuns la locul de întâlnire la ora stabilită motiv

pentru

care aflându-se în drum spre Buzău, l-a sunat de două ori

pe partea vătămată pe telefonul mobil de la

posturile telefonice cu

nr. 07454XXXXX și 07425XXXXX, pentru a se

asigura că acesta nu pleacă de la locul stabilit.

Cu o întâlnire de aproximativ o oră

față de ora stabilită pentru întâlnire, inculpata a sosit la locul convenit cu

partea vătămată ca punct de întâlnire acesta deplasându-se cu autoturismul

marca Mercedes, condus de un tânăr.

Autoturismul Mercedes a fost parcat în spatele

autoturismului Audi A8, după care inculpata a

coborât din acesta și

s-a îndreptat către partea vătămată, cerându-i

acestuia ca cei doi prieteni care îl însoțeau că se îndepărteze, întrucât

înțelegerea a fost să vină singur la întâlnire.

În acest context, martorii F.M. și C.M.

care-l însoțeau pe partea vătămată, s-au retras la o distanță de circa 10 metri

față de locul unde erau parcate cele două mașini,

după care partea vătămată a fost invitat să vizioneze autoturismul

Mercedes,

atât în exterior cât și în interior, acesta declarându-se mulțumit de modul în

care se prezenta mașina.

In continuare, inculpata i-a solicitat

părții vătămate să-i

prezinte și el

autoturismul Audi A8 pe care urma să-l primească la

schimb, în acest

scop cei doi urcând în mașină, inculpata

așezându-se

pe scaunul șoferului, iar partea vătămată pe scaunul

din dreapta față.

Potrivit susținerilor izolate ale

părții vătămate în timp ce se aflau în interiorul autoturismului Audi A8,

inculpata i-a cerut cheia mașinii pentru a vedea cum funcționează motorul, însă

el a condiționat înmânarea cheii autoturismului Audi în predarea chei lor de la

Mercedes, lucru cu care inculpata a fost de acord, iar în

momentul în care a îndreptat cheia de la Audi spre

ea, aceasta i-a

smuls cheia din mână și a coborât din mașină țipând.

Sub acest aspect, al incidentului

petrecut între partea vătămată și inculpat în timp ce se aflau în interiorul

autoturismului Audi A8, tribunalul constată că nu pot fi reținute susținerile

părții vătămate în sensul că i-ar fi smuls cheia autoturismului din mână,

întrucât în condițiile art. 75 C. proc. pen., aceste susțineri

ale părții vătămate nu sunt confirmate de nici un alt

mijloc de probă

administrat în cauză. Astfel, așa cum s-a precizat în

cele ce preced, martorii C.M. și F.M., care l-au însoțit pe partea vătămată la

această întâlnire, la cererea inculpatei s-au îndreptat de locul unde erau

parcate cele două mașini, astfel în mod obiectiv nu au putut să vadă și să audă

ceea ce s-a întâmplat între părți în timp ce se aflau în interiorul mașinii

aspect relevat în depozițiile lor chiar de către

cei doi martori. Pe de

altă parte, inculpata " nu a recunoscut nici

un moment, nici măcar că s-ar fi întâlnit în ziua de 23 octombrie  2004 cu

partea vătămată la locul

mai sus precizat,

astfel că nici nu se poate pune problema utilizării

declarațiilor

acesteia, în condițiile art. 69 C. proc. pen. referitor la circumstanțele de

fapt supuse analizei "in dubio pro reo", instanța nu va reține că

partea vătămată ar fi fost deposedat prin violență (smulgere) de cheia

autoturismului Audi A8, ci că inculpata a intrat în posesia acestei chei cu

acordul părții vătămate, însă doar pentru a putea verifica modul de funcționare

al motorului.

În momentul în care inculpata a coborât

din autoturismul Audi A8 având în mână cheia acestei mașini, astfel cum rezultă

din declarațiile concordante ale părții vătămate și ale martorilor

C.M. și F.M., aceasta a început să țipe că ea

este

adevăratul proprietar al mașinii, că S.D. are față de ea datorii de 40.000 dolari

S.U.A. și nu de 10.000 dolari S.U.A. și că nu îi va

restitui mașina până ce acesta nu-i va achita datoria.

În timp ce inculpata urla și făcea

atmosferă partea vătămată străduindu-se să-i explice cum că el a achitat

integral prețul

autoturismului Audi A8, în

zonă și-a făcut apariția inculpatul P.

G., soțul inculpatei P.L., care

s-a recomandat cu numele de D. și a spus răspicat că el este proprietarul mașinii

Audi, că S.D. are să-i dea o sumă de bani și că în consecință el va plecat cu

ambele mașini.

În încercarea de a lămuri problema,

partea vătămată l-a apelat pe numitul S.D., explicându-i pe scurt ceea ce s-a

întâmplat, cu acesta vorbind la telefon și cu doi inculpați, care pe un ton

amenințător i-au spus că vor afla de la V. și la basarabenii lui pentru a se

ocupa de el și de iranian (H.S.N.).

În ciuda insistențelor părții vătămate

de a-i restitui cheile autoturismului Audi, inculpații au refuzat categoric,

iar atunci când partea vătămată i-a spus inculpatei P.L. că nu-i va da talonul

mașinii aceasta a replicat că nici nu e nevoie întrucât îl va declara pierdut.

Fără să-i mai dea vreo altă explicație,

cei doi inculpați s-au urcat în autoturismul Audi A8 și au părăsit zona fără a

avea deci consimțământul părții vătămate.

în același timp a fost pus în mișcare

și autoturismul Mercedes, care era condus de tânărul care o însoțise pe

inculpată la venire.

Rămânând

fără mașină, partea vătămată și cei doi prieteni ai

săi,

martorii C.M. cu un maxi taxi, pe drumul de

întoarcere

partea vătămată aflând de la martorul F.M. că

acesta pusese talonul

autoturismului Audi în buzunarul exterior aflat în spatele scaunului dreapta

față, astfel că odată cu mașina fusese luat și acest document.

Activitatea infracțională a

inculpaților, astfel cum a fost descrisă în cele ce preced este dovedită cu

următoarele mijloace

de probă care se

coroborează în ansamblul lor și infirmă prezumția

relativă de

nevinovăție operantă conform disp. art. 5

2

C. proc. pen.

și art. 66 alin. (1) C. proc. pen., plângerea

penală

și declarațiile părții vătămate B.F.V. care afirmă că la data de 03 august 2004

a cumpărat de la numitul S.D. cu suma de 10 000 dolari S.U.A. autoturismul

marca Audi, asupra căruia și-a exercitat în mod continuu netulburat posesia și

folosința până la data de 23 octombrie 2004, când, la propunerea lui S.D. s-a

întâlnit la

marginea orașului Buzău cu

inculpata P.L.I. pentru a

schimba cu aceasta autoturismul Audi A8 cu un

Mercedes ce se afla în posesia acesteia, fiindu-i lăsat în gaj de către S.D. pentru

a garanta restituirea unui împrumut însă cu prilejul acestei întâlniri schimbul

de mașini asupra căruia conveniseră în prealabil nu a mai avut loc, ci

inculpata, ajutată fiind și de soțul său P.G., la deposedat de autoturismul

Audi A8, fără consimțământul său (filele 10-13, 21-23 d.u.p. și 120 - 122 dosar

fond) declarațiile martorilor C.M. și F.M. care relatează cum la solicitarea

părții vătămate B.F.V., l-a însoțit pe acesta în ziua de 23 octombrie  2004 în

orașul Buzău, unde s-a întâlnit cu inculpata Priboi Laura Ileana, într-o

benzinărie de la marginea orașului în scopul că

partea vătămată și

inculpata să schimbe între ei autoturismul Audi A8

care se afla în posesia părții vătămate, începând cu data de 03 mai 20004 când

îl cumpărase de la numitul S.D., cu un autoturism Mercedes

deținut de inculpată, însă acest schimb nu s-a mai

realizat întrucât,

inculpata, după ce a urcat împreună cu partea

vătămată în autoturismul Audi, la scurt timp a coborât din mașină având în

mână cheia autoturismului și a început să țipe că

e mașina ei și că

nu-i va mai permite părții vătămate să plece cu ea, la

fața locului

făcându-și apariția în acest

moment și inculpatul P.G.

care a făcut aceleași afirmații, iar apoi,

fără consimțământul părții vătămate, cei doi inculpați au părăsit zona atât cu

autoturismul AUDI ce aparținea părții vătămate, cât și cu Mercedes-ul pe drumul

de întoarcere constând că martorul F.M. căruia

partea vătămată îi încredințase spre păstrare talonul autoturismului

Audi,

uitase acest document, în mașina pe care o luase inculpata fără învoirea părții

vătămate (respectiv în buzunarul din spatele

scaunului

dreapta față (filele 39-42 și 43 -46 d.u.p. și filele 185187

dosar

fond), procese verbale întocmite de organele de cercetare penală cu ocazia

recunoașterii inculpaților P.G. și P.L.I. de pe planșa cu fotografii judiciare,

ca fiind cei care la data de 23 octombrie  2004 l-au deposedat de autoturismul

marca Audi A8 și planșele cu fotografii judiciare realizate în acest context (

filele 48-54 d.u.p.) procese verbale întocmite de lucrătorii de

poliție cu prilejul realizării confruntării

dintre partea vătămată și cei

doi inculpați, ocazie cu care partea

vătămată și-a menținut în totalitate acuzații le la adresa celor doi (fii. 139

-149 d.u.p.) factura fiscală, emisă de C. pentru abonamentul "Cabinet

Individual de Avocatură B.F.V. căruia îi aparține nr. de apel 07226XXXXX

(fila 15 d.u.p.); listingul convorbirilor telefonice purtate în perioada 21 - 24

octombrie 2004 de pe telefonul mobil cu nr. 077226XXXXX aparținând părții

vătămate din care rezultă că în această perioadă a vorbit la telefon cu

inculpata

P.L., care a folosit posturile

telefonice cu nr. 07425XXXXX (

la datele de 22 și 23 octombrie 2004) și nr.

02343XXXXX (la data de 23 octombrie 2004) 8 fila 16 d.u.p.), listingul

convorbirilor telefonice efectuate în luna octombrie 2004 de la postul

telefonic R. nr. 0234363029 aparținând abonamentului C.P. (mama inculpatei P.L.)

din care rezultă că de

la acest post

telefonic a fost apelat partea vătămată, la nr. de mobil

1722629227

în zilele de 22, 23 și 27 octombrie 2004 (filele 17-20 d.u.p.), adresa din 21

februarie 2005, emisă de O. România SA conform căreia s-a comunicat că pentru nr.

de telefon 07454XXXXX a fost încheiat la data de 13 mai 2003 un contract de

către C.N. (tatăl inculpatei P.L.), trimițându-se totodată și lista

convorbirilor telefonice aferente numerelor 07425XXXXX și 07454XXXXX, rezultând

astfel că de la nr. de 07453XXXXX au fost purtate convorbiri

telefonice cu partea vătămată B.F.

V. (care

folosea nr. 07226XXXXX) în data de 23 octombrie 2004 ora

11:31, 14:34 și

14:35 (filele 124 -138 d.u.p.), declarațiile martorului S.M. conform cărora

într-un week-end de la sfârșitul lunii octombrie 2004 a fost sunat de către

partea vătămată B.F.V. care i-a spus că se afla într-un microbuz ce vine de la

Buzău către București întrucât a rămas fără mașină și urmează să-i povestească

ce s-a întâmplat, atunci când se vor întâlni) fila 184 dosar fond); originalul

poliței de asigurări de răspundere civilă obligatorie valabilă pentru perioada

10 iunie 2004 - 31 decembrie  2004, încheiată cu societatea de asigurări U.N.I.T.A.

SA pentru

autoturismul Audi A8 și chitanța

de plată a acestei

polițe de asigurare, ambele documente fiind predate

organelor de cercetare penală de către partea vătămată B.F.V. (filele 220 - 221

d.u.p.) cea de-a doua cheie a autoturismului Audi A8, rămasă în posesia părții

vătămate B.F.V. și care a fost predată de acesta organelor judiciare în cursul

urmăririi penale (atașată la dosar în plicul aflat la fila 207 d.u.p.),

declarația inculpatului P.G. dată în faza cercetării judecătorești 8 fila 123

dosar fond) conform căruia

crede că soția

sa a avut nr. de mobil 07425XXXXX și 07454XXXXX, iar

nr. de telefon 02343XXXXX aparținea mamei

soției sale (cu care din

probele administrate în cauză, rezultă că

locuiau împreună în același apartament și cei doi inculpați).

În ceea ce privește poziția procesuală

a inculpaților se remarcă faptul că atât în cursul urmăririi penale, cât și în

faza

cercetării judecătorești aceștia au

negat în permanență săvârșirea

vreunei infracțiuni față de partea

vătămată B.F.V., apărările lor vizând negarea oricăror relații avute cu acesta

sau cu numitul S.D., precum și contestarea existenței vreunei posesii sau

detenții exercitată de partea vătămată asupra autoturismului Audi A8, după care

cu prilejul dezbaterilor ce au avut loc asupra fondului cauzei s-a observat o

schimbare a strategiei de apărare, de această dată fiind contestată numai

legitimarea posesiei exercitată de către partea vătămată în condițiile în care

nu ar fi primit bunul de la adevăratul proprietar.

În afară de faptul că declarațiile

inculpaților de nerecunoaștere a faptei comise la data de 23 octombrie  2004

sunt

confirmate de ansamblul probelor de

vinovăție existente în cauză,

astfel cum au fost expuse și analizate în

cele ce preced, aceste declarații, dovedindu-se a fi vădit nesincere,

considerăm că se

impun a fi făcute unele

comentarii cu privire la apărările inculpaților

prin care au contestat

ieșirea din posesia lor a autoturismului marca Audi A8 și exercitarea vreunui

act de posesie de către partea vătămată asupra acestui bun în perioada august

octombrie 2002.

Astfel, se constată că pentru

ilustrarea acestor aspecte, inculpații au depus la dosarul cauzei copia

facturii fiscale din

28 august 2004, emisă

de SC A.C. SRL

și copia chitanței din 28 august 2004, prin care se tinde

a se face dovada efectuării la data sus - menționată a unor reparații la auto

Audi A8, al căror cost în cuantum de 17.710.000 lei ar fi fost suportat de

către inculpata P.L.I., precum și avizul de însoțire a mărfii din 12 octombrie  2004,

prin care se tinde a se face dovada achiziționării de către incul