ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 561/2012

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 213 din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj împotriva sentinței penale nr. 73 din 6 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 11603/95/2010. A respins apelul declarat de inculpatul P.C.M. împotriva aceleiași sentințe penale. A desființat sentința penală sub aspectul laturii penale și a cheltuielilor judiciare către stat. A descontopit pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare și s-au repus pedepsele în individualitatea lor. A majorat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 15 ani la 18 ani închisoare.

A majorat pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., de la 3 ani la 5 ani închisoare. A recontopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând să execute pedeapsa principală rezultantă de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen. A majorat cheltuielile judiciare către stat la care a fost obligat inculpatul de la 11.230 lei la 12.500 lei. A menținut restul dispozițiilor sentinței penale atacate. A dedus din pedeapsa aplicată perioada arestului preventiv în continuare de la 06 aprilie 2011 la zi și a menținut starea de arest.

A obligat inculpatul apelant la plata sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat efectuate în apel, din care 200 lei reprezintă onorariu avocat oficiu. Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 73 din 6 aprilie 2011, pronunțată de Tribunalul Gorj, în dosarul nr. 11603/95/2010, în baza art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul P.C.M., în prezent deținut în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, la 15 ani închisoare și 5 ani pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a lit. b), d) și e) C. pen.

În baza art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a mai fost condamnat inculpatul la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. b) raportat la art. 34 lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen. În baza art. 71 alin. (1), (2) și (3) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., ce se va executa pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., din durata pedepsei rezultante s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv începând cu data de 13 aprilie 2010 la zi. S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului. A fost admisă acțiunea civilă promovată în procesul penal de reprezentanta legală a părții vătămate și obligă inculpatul la plata către partea vătămată minoră P.B.E. a sumei de 5000 lei reprezentând daune morale. În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în S.N.D.G.J. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 11.230 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 176/P/2010 din 06 octombrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului P.C.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol și incest, prevăzute de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 – art. 34 C. pen. Ca stare de fapt, s-a reținut că inculpatul P.C.M. a fost căsătorit cu numita P.(M.)I.E., iar din căsătoria acestora s-a născut minora P.B.E. la data de 29 decembrie 2000. La scurt timp, după nașterea minorei, cei doi au divorțat, inculpatul recăsătorindu-se cu P.(P.)M., căsătorie din care la data de 15 noiembrie 2005 s-a născut minorul P.E.C.

După desfacerea căsătoriei de P.(M.)I.E. minora P.B.E. a fost încredințată spre creștere și educare inculpatului, mama minorei plecând în Austria. Până în primăvara anului 2003, inculpatul și-a desfășurat activitatea în calitate de sondor la S.P.P. Țicleni, de unde a fost disponibilizat. În perioada aprilie 2009 - aprilie 2010 inculpatul nu a desfășurat nici un fel de activitate, fiind permanent prezent la domiciliul din orașul Tg. Cărbunești. Profitând de faptul că soția sa, P.(P.)M. era angajată la A.F.P. din orașul Tg. Cărbunești, lipsind de la domiciliu în intervalul 8:30 – 16:30, iar minora P.B.E., elevă în clasa a III-a la Școala Generală Tg. Cărbunești se afla singură cu acesta la domiciliu în intervalul oral 12:30 - 16:30, inculpatul a întreținut în mod repetat raporturi sexuale minora în vârstă de 9 ani.

Minorul P.E.C. se afla la o grădiniță cu program prelungit, lipsind din locuință în intervalul oral 8:00 - 17:00, mama acestuia, P.M. fiind cea care îl ducea și îl aducea la grădiniță după terminarea programului de lucru. Inculpatul P.C.M. a început să întrețină raporturi sexuale cu minora din vara anului 2009 până în luna aprilie a anului 2010. Pentru a determina minora să întrețină raporturi sexuale cu el, inculpatul a forțat minora să vizioneze site-uri pornografice pe calculatorul din locuința lor și a amenințat-o că în situația în care-l va denunța organelor de poliție urma ca el să fie arestat, iar minora să fie dusă la un „centru de îngrijire a copiilor fără părinți”. Minora a relatat faptul că inculpatul a întreținut în mod repetat raporturi sexuale cu ea martorei C.A.E., colegă de școală cu partea vătămată, care, la rândul ei a relatat acest lucru mamei sale, C.D.

De asemenea, minora a relatat faptul că tatăl său o forța să întrețină raporturi sexuale de o perioadă mai mare de timp martorei N.V., învățătoare la Școala Generală Tg. Cărbunești, care, la rândul ei a sesizat organele de urmărire penală. Potrivit Raportului de constatare medico-legală nr. 616 din 13 aprilie 2010 întocmit de S.M.L. Gorj, numita P.B.E. prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei dată nu poate fi precizată. La nivelul rozetei anale nu prezintă leziuni traumatice recente, iar pe cap, trunchi și membre nu se constată leziuni traumatice recente.

Potrivit percheziției în sistem informatic dispusă și efectuată asupra unității centrale a calculatorului marca D. cu seria 20071156792 DC 5, ridicată de la locuința inculpatului, a rezultat că acesta accesa în mod obișnuit site-uri pornografice în intervalul oral 12:00 - 16:30, fapt ce a confirmat declarația părții vătămate care susține că era forțată de către inculpat să urmărească astfel de programe video în absența de la domiciliu a fratelui său și a soției inculpatului P.M. În cauză, s-a dispus ridicarea unor obiecte de îmbrăcăminte aparținând minorei P.B.E.

și lenjerie de pat de la domiciliul inculpatului, dispunându-se efectuarea de expertize medico – legale (test A.D.N.) care să stabilească profilul genetic al inculpatului P.C.M., profilul genetic al părții vătămate, identificarea pe obiectele de vestimentație aparținând părții vătămate a eventualelor urme de spermă precum și compararea profilelor genetice ale probelor biologice (urme de spermă) cu profilele genetice ale părții vătămate și ale inculpatului. Prin adresa nr. A15/5012/2010 din 26 iulie 2010 a I.N.M.L. M.M. București s-au înaintat următoarele constatări preliminarii: „Analiza genetică a bluzei victimei a pus în evidență - la nivelul urmelor de sânge de pe mânecă un profil A.D.N. unic; - la nivelul urmelor brune de pe mânecă un profil A.D.N.

mixt, rezultat prin amestecul de material biologic de la victimă și un bărbat. Analiza genetică a colanților victimei a pus de asemenea în evidență un profil A.D.N. mixt rezultat prin amestecul de material biologic de la victimă și un bărbat. Investigația genetică a fost continuată pentru formularea concluziilor finale. Termen estimativ de finalizare 10 sept. 2010”. Potrivit Raportului de expertiză medico-egală - examen A.D.N. nr. A15/5012/2010 înaintat procurorului la data de 06 octombrie 2010 s-a concluzionat că: „Analiza genetică a petelor suspecte de pe obiectele de vestimentație aparținând minorei a pus în evidență câte un profil genetic mixt incomplet provenit din amestecul de material biologic de la minim două persoane dintre care cel puțin una este de sex masculin.

Caracterele genetice ale victimei P.B.E. s-au regăsit integral în amestec alături de caracterele genetice specifice cromozomului Y aparținând suspectului P.C.M.”. Inculpatul a fost cercetat în stare de arest preventiv întrucât prin ordonanța nr. 176/P/2010 din data de 13 aprilie 2010 I.P.J. Gorj a luat față de învinuit măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, de la data de 13 aprilie 2010 ora 15:00, până la data de 14 aprilie 2010 ora 15:00, iar prin ordonanța nr. 176/P/2010 din data de 14 aprilie 2010 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de învinuitului P.C.M., solicitându-se arestarea preventivă. Prin încheierea nr. 23 din 14 aprilie 2010, Tribunalul Gorj a admis propunerea Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj și a dispus arestarea preventivă a inculpatului P.C.M.

pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 14 aprilie 2010 până la data de 12 mai 2010. Măsura arestării preventive a fost prelungită succesiv prin încheierea nr. 28 din 03 mai 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 3384/95/2010, încheierea nr. 38 din 05 iunie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, încheierea nr. 52 din 05 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, încheierea nr. 58 din 20 iulie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj, încheierea nr. 65 din 31 august 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj și încheierea nr. 72 din 30 septembrie 2010 pronunțată de Tribunalul Gorj. Reprezentanta părții vătămate a declarat că se constituie parte civilă în cauză în numele și pentru partea vătămată mai mică de 14 ani cu suma de 5.000 lei reprezentând daune morale.

Fiind ascultat de instanță în ședința nepublică din 02 noiembrie 2010, declarată ca atare în condițiile art. 290 alin. (2) și (3) C. proc. pen., inculpatul a declarat că nu recunoaște săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, a recunoscut numai împrejurarea că a accesat site-uri cu conținut pornografic pe Internet și că o dată a fost surprins făcând acest lucru de către partea vătămată și fratele acesteia; inculpatul a declarat că deflorarea părții vătămate s-a produs la vârsta de 2 ani a acesteia, prin fapta unui străbunic al mamei părții vătămate. Cercetarea judecătorească a cuprins și ascultarea părții vătămate P.B.E., a reprezentantei părții vătămate A.I.E., ascultarea martorilor propuși de către procuror prin actul de sesizare a instanței, respectiv P.M., R.M., C.A.E., C.D.

și N.V., precum și ascultarea martorilor propuși de către inculpat, respectiv B.F. și B.V. În ședința publică din 06 aprilie 2011 a fost respinsă cererea formulată de inculpat privind încuviințarea ascultării martorului M.M. pentru a face dovada că infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată a fost săvârșită de martorul B.V. atunci când partea vătămată avea vârsta de 2 ani, supunerii inculpatului unui test cu aparatul poligraf și consultării inculpatului de către un psiholog, în interesul de a asigura inculpatului posibilitatea lămuririi și clarificării conduitei, atitudinii și faptelor sale, motivat prin aceea că supunerea inculpatului unui test cu aparatul poligraf și consultarea inculpatului de către un psiholog nu sunt procedee probatorii prevăzute la Capitolul II Titlul III C. proc.

pen., nefiind deci legale, iar dovada în sensul că infracțiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată a fost săvârșită de martorul B.V. în urmă cu 9 ani nu reprezintă, în contextul ansamblului probator al cauzei, o probă concludentă și utilă, fiind incidente dispozițiile art. 64 alin. (2) C. proc. pen. și dispozițiile art. 67 C. proc. pen. De altfel, în cursul urmăririi penale, respectiv la data de 13 aprilie 2010 s-a procedat la examinarea poligraf a inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 33317 din 14 aprilie 2010 cuprinzând concluzii că interpretarea diagramelor poligraf a evidențiat că răspunsurile inculpatului la întrebările relevante cauzei au produs note specifice comportamentului simulat.

Starea de arest preventiv a inculpatului a fost menținută în cursul cercetării judecătorești, în raport de dispozițiile art. 300 2 raportat la art. 160 b C. proc. pen. Instanța, examinând ansamblul probator al cauzei, administrat în cursul cercetării judecătorești, precum și strâns în cursul urmăririi penale, a constatat că se face dovada existenței infracțiunilor de viol și incest pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, precum și dovada comiterii acestora de către inculpat cu vinovăție sub forma intenției indirecte.

Astfel, organele de cercetare penală au fost sesizate în legătură cu comiterea infracțiunilor, de către soția inculpatului, martora P.(fostă P.)M., la data de 13 aprilie 2010, care a indicat în plângerea penală că partea vătămată i-a relatat că a fost agresată sexual de către tatăl ei de mai multe ori, începând din vara anului 2009. În aceeași zi în care a fost depusă plângerea penală a fost ascultată partea vătămată minoră, în vârstă de 9 ani, în prezența psihologului din cadrul D.G.A.S.P.C.

Gorj, ocazie cu care partea vătămată a descris în detaliu modalitatea în care inculpatul a determinat-o să întrețină raporturi sexuale cu el pentru prima dată, pentru a doua oară și ultima dată la sfârșitul lunii martie 2010, precizând că între primul raport sexual și cel de-al doilea raport sexual a trecut un interval de timp de câteva săptămâni, dar după al doilea raport sexual, care s-a finalizat cu penetrare completă, inculpatul a determinat-o să întrețină câte un raport sexual în fiecare săptămână.

Astfel, partea vătămată a arătat că prima dată, într-o zi din vara anului 2009, în jurul orelor 12,00, revenind acasă de la școală, tatăl său, ce se afla singur în dormitorul locuinței, i-a cerut să se joace cu el și pentru aceasta să se dezbrace complet, lucru pe care partea vătămată l-a acceptat întrucât anterior inculpatul își făcuse un obicei din „a se gâdila” cu partea vătămată, după care inculpatul i-a cerut părții vătămate să stea în pat și să închidă ochii, dezbrăcându-se la rândul său de la brâu în jos și așezându-se lângă ea, în continuare încercând în trei modalități diferite, descrise de partea vătămată, penetrarea vaginală și anală a acesteia, fără a reuși acest lucru și datorită opoziției părții vătămate, care i-a cerut tatălui său să o lase în pace.

Al doilea raport sexual a fost descris de partea vătămată ca producându-se tot după întoarcerea părții vătămate de la școală, în dormitorul locuinței familiei P., inculpatul cerându-i pății vătămate să se dezbrace, ceea ce minora a făcut, apoi întreținând cu aceasta un raport sexual normal, finalizat cu penetrare vaginală completă, pe care minora a perceput-o inclusiv prin durerea puternică generată și prin sângerarea ulterioară; în aceeași împrejurare inculpatul a încercat din nou întreținerea unui raport sexual anal cu partea vătămată, care nu s-a produs ca urmare a opunerii părții vătămate la durerea provocată.

Cel din urmă raport sexual a fost descris ca fiind consumat la sfârșitul lunii martie 2010 și s-a deosebit de celelalte întrucât de această dată inculpatul, care până atunci ceruse părții vătămate să închidă ochii, i-a cerut de această dată să-i privească organele sexuale și să le atingă, forțând-o pe partea vătămată să facă acest lucru împotriva voinței sale. Minora a descris unele constante ale comportamentului inculpatului, respectiv faptul că după întreținerea fiecărui raport sexual îi cerea părții vătămate să se spele, că îi cerea părții vătămate să nu povestească despre ceea ce fac ei doi pentru că altfel inculpatul „va face pușcărie”, că după fiecare raport sexual inculpatul îi dădea minorei bani pentru școală, la întreținerea fiecărui raport sexual, cu excepția celui din urmă, îi cerea și îi permitea părții vătămate să țină ochii închiși, iar inculpatul îi prezenta fiicei sale întreținerea raporturilor sexuale ca pe o joacă.

În aceeași primă declarație partea vătămată a relatat că după ultimul raport sexual a simțit nevoia să împărtășească ceea ce i se petrecea și a relatat despre aceasta prietenei sale de la școală, apoi povestind învățătoarei și în continuare soției inculpatului. Toate aceste persoane, fiind ascultate ca martore, atât de către organele de urmărire penală, cât și de către instanță au confirmat atât faptul relatării de către partea vătămată a supunerii sale la întreținerea raporturilor sexuale, cât și descrierea amănunțită a acestor raporturi sexuale, în privința momentelor în care au fost întreținute și a modalității de comitere. În consecință, declarațiile părții vătămate s-au coroborat cu declarațiile martorilor.

De asemenea, actul medico-legal a confirmat deflorarea părții vătămate și o etichetează ca fiind „veche” în raport cu data examinării părții. Or, acuratețea detaliilor furnizate în declarațiile constante ale părții vătămate coroborată cu declarațiile martorilor din care a rezultat că partea vătămată a relatat liber despre raporturile sexuale la care a fost supusă, precum și cu concluziile actului medico-legal, au constituit probe suficiente pentru a reține vinovăția inculpatului, declarațiile părții vătămate neputând fi înlăturate din ansamblul probator cât timp, potrivit art. 75 C. proc. pen., declarațiile părții vătămate pot servi la aflarea adevărului în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce au rezultat din ansamblul probelor existente în cauză.

Declarațiile părții vătămate au relevat aspecte și împrejurări pe care aceasta nu ar fi putut să le perceapă fără prezența la locul faptelor și fără supunerea sa la raporturile sexuale descrise. Apărarea inculpatului în sensul că deflorarea părții vătămate s-a produs la vârsta de 2 ani a acesteia nu a putut fi reținută, întrucât nu a fost susținută de ansamblul probator, martorii B.V. și B.F. propuși în apărare negând susținerile inculpatului. În ce privește concluziile raportului de expertiză medico-legală, examen A.D.N. nr. A 15/5012/2010 acestea nu au fost concludente în ce privește infracțiunea de viol, întrucât analiza microurmelor biologice și examinarea microscopică au pus în evidență pe probele ridicate de la victimă doar celule epiteliale degradate, nu și material biologic specific doar unei infracțiuni sexuale, precum, de exemplu urme de spermă, spermatozoizi sau sânge.

Or, prezența celulelor epiteliale provenind de la inculpat pe obiectele de îmbrăcăminte ale persoanei vătămate apare ca firească, în condițiile în care inculpatul și partea vătămată locuiesc împreună, iar din procesul-verbal de ridicare a obiectelor de îmbrăcăminte a reieșit că partea vătămată a purtat aceste obiecte de îmbrăcăminte în locuință.

Cu toate acestea, absența urmelor de spermă, spermatozoizi sau sânge de pe aceste obiecte de îmbrăcăminte nu a putut primi relevanța juridică pretinsă de inculpat, în sensul că absența ar face dovada că nu a întreținut niciodată raporturi sexuale cu partea vătămată, întrucât, pe de o parte, faptele negative nedeterminate nu pot fi, în general, probate în procesul penal, iar pe de altă parte această probă, respectiv împrejurarea dacă prin întreținerea raportului sexual au fost lăsate urme pe obiectele de îmbrăcăminte ale părții vătămate, trebuie privită prin prisma faptului că mijloacele materiale de probă au fost ridicate la datele de 16 aprilie 2010 , respectiv 13 aprilie 2010, putând fi deci concludente numai în privința celui din urmă raport sexual, nu și în privința celor anterioare.

Nu în ultimul rând, instanța a constatat că lipsa urmelor de spermă de pe obiectele de îmbrăcăminte, prin ea înseși, nu exclude săvârșirea infracțiunii de către inculpat, ci dovedește doar împrejurarea că aceste obiecte de îmbrăcăminte nu au fost folosite, pentru orice uz, nici în timpul, nici ulterior întreținerii raportului sexual. Celelalte probele indicate, reținute și analizate în paragrafele anterioare au făcut pe deplin dovada vinovăției inculpatului în ce privește săvârșirea infracțiunilor de viol și incest în formă continuată și în concurs ideal.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a dat relevanță gradului de pericol social ridicat al faptelor, consecințelor negative pe termen scurt și mediu asupra părții vătămate, dar și împrejurărilor invocate în apărare, că inculpatul nu are antecedente penale, că este bine integrat social, acestea din urmă neputând determina reținerea dispozițiilor art. 74 C. pen., raportat la gravitatea faptelor comise, dar ducând la aplicarea pedepselor la nivelul minimului special. De asemenea, apreciind asupra pedepselor accesorii și complementare, instanța a avut în vedere că prin faptele comise inculpatul a dovedit că este nedemn să ocupe funcții publice, dar și că prin persoana sa constituie un pericol pentru cei doi copii minori pe care îi are, fiind în interesul acestora ca inculpatului să-i fie aplicate pedepsele interzicerii drepturilor părintești și a posibilității de a fi tutore sau curator.

Latura civilă a cauzei s-a impus a fi soluționată prin admiterea acțiunii civile pe care reprezentanta legală a părții vătămate minoră sub 14 ani a promovat-o, în sensul obligării inculpatului la plata daunelor morale în cuantumul solicitat, apreciindu-se de instanța de fond că prin natura lor, infracțiunile sunt producătoare de prejudicii morale. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel Parchetul de pe lângă tribunalul Gorj și inculpatul P.C.M. În motivarea apelului parchetul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, arătând că față de circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și de persoana inculpatului se impune majorarea pedepsei, pentru o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen.

Un al doilea motiv de apel al parchetului a vizat greșita obligare a inculpatului la cheltuieli judiciare către stat într-un cuantum mai mic decât cele ocazionate efectiv cu judecarea acestuia. Inculpatul a criticat soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei solicitând într-o primă teză achitarea sa în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta pentru care este cercetat a fost săvârșită de B.V. atunci când partea vătămată avea vârsta de 2 ani. Într-o teză subsidiară s-a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate. Examinând hotărârea atacată în raport de actele și lucrările dosarului de motivele invocate, sub toate aspectele de fapt și de drept, văzând și dispozițiile art. 371 și 372 C. proc.

pen., instanța de apel a reținut următoarele: Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a negat săvârșirea faptelor pentru care este cercetat, susținând în apărarea sa că faptele de viol și incest au fost săvârșite asupra părții vătămate de către numitul B.V., străbunicul părții vătămate P.B.E., atunci când aceasta avea vârsta de aproximativ de 2 ani și jumătate. În memoriul depus la instanța de apel, inculpatul a detaliat aspectele pe care le menționează în apărarea sa privind presupusa faptă comisă de numitul B.V., precizând că familia fostei sale soții, mama părții vătămate cunosc despre această faptă. În apărarea sa în cursul urmăririi penale și la instanța de fond, inculpatul a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorii C.D., B.V., B.F., D.D.

precum și audierea reprezentantului legal al părții vătămate A.(fostă P.)I.E. Fiind audiați aceștia au înlăturat apărările formulate de inculpat. La instanța de apel, inculpatul a solicitat audierea în calitate de martor a numitului M.M.M., în apărare, audierea acestuia nefiind posibilă în condițiile în care, conform celor precizate de M.V.M., tatăl martorului solicitat și fostul socru al inculpatului, dar și procesului verbal de căutare a martorului la adresa indicată de inculpat, martorul este plecat în Austria și nu i se cunoaște actuala adresă unde locuiește. Astfel, instanța de apel nu a putut primi apărările inculpatului privind lipsa vinovăției sale față de împrejurarea că potrivit raportul de expertiză medico-legală – examen A.D.N.

nr. A15/5012/2010 întocmit de I.N.M.L. M.M. nu s-au găsit urme de sânge sau spermă specifice violului pe hainele părții vătămate, și raportul de constatare medico - legală nr. 616 din 14 aprilie 2010 privind pe partea vătămată P.B.E. nu concluzionează cu privire la data deflorării părții vătămate, precizându-se doar că aceasta „prezintă semnele unei deflorări vechi a cărei dată nu poate fi precizată”, ceea ce, potrivit susținerilor inculpatului, rezultă că fapta a fost săvârșită când partea vătămată avea vârsta de 2-3 ani de către numitul B.V. S-a arătat că declarațiile constante ale părții vătămate P.B.M. în vârstă de 9 ani, date inclusiv în fața instanței de fond, se coroborează cu celelalte mijloace de probă, respectiv, declarațiile martorilor C.D., C.A., N.V., R.M., P.M., B.F., declarația reprezentantului legal al minorei A.(fostă P.)I.E., raportul de constatare medico - legală nr. 616 din 14 aprilie 2010, întocmit de S.M.L.

Gorj. Examinând coroborat întregul material probator administrat în tot cursul procesului penal astfel cum a fost prezentat anterior, instanța de apel a reținut ca fiind conformă adevărului starea de fapt reținută în actul de sesizare și de către instanța de fond, constatând că vinovăția inculpatului este dovedită. În drept faptele inculpatului de a întreține, în mod repetat, raporturi sexuale cu fiica sa minoră P.B.E. în vârstă de 8 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de viol și incest, prevăzută și pedepsită de art. 197 alin. (1) și (2) lit. b 1 ) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 203 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., infracțiuni aflate în concurs ideal, în conformitate cu prevederile art. 33 lit. b), art. 34 C. pen.

În ceea ce privește cuantumul pedepsele aplicate inculpatului instanța de apel a apreciat ca fiind fondate criticile parchetului. Observând limitele de pedeapsă prevăzute de legea penală pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, având în vedere circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, durata în timp și caracterul repetat al faptelor, modul de comitere, după ce în prealabil minora era obligată să vizioneze materiale pornografice, actele sexuale având loc prin constrângere psihică, amenințând minora că dacă va spune ceva ea va ajunge la orfelinat și el la închisoare, după fiecare act sexual inculpatul îi dădea bani și îi zicea să nu spună nimic, urmările produse asupra psihicului părții vătămate (din cuprinsul referatului de evaluare rezultând că cea de a doua soție P.M.

a constatat în ultima perioadă, înainte de arestarea inculpatului, că acesta „manifesta o atenție deosebită asupra fiicei din prima căsătorie, în sensul că era atent la ce vorbește și cu cine vorbește, creându-se senzația că fetița relaționează cu cei din jur abia după ce obținea măcar din priviri, aprobarea tatălui”) dar și persoana inculpatului care nu a conștientizat gravitatea faptelor, nerecunoscând și neregretând comiterea acestora, instanța de apel, văzând și dispozițiile art. 72 C. pen., instanța de apel a majorat pedepsele aplicate la 18 ani închisoare pentru infracțiunea de viol și la 5 ani închisoare pentru infracțiunea de incest.

Curtea de apel a mai apreciat că pedeapsa rezultantă de 18 ani închisoare și pedeapsa complementară constând în interzicerea pe timp de 5 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., în condițiile art. 66 C. pen., corespunde, gradului de pericol social concret al faptelor comise de inculpat, periculozității inculpatului și poate duce la îndeplinirea scopului educativ și preventiv al pedepsei așa cum el este prevăzut de art. 52 C. pen.

Sub aspectul pedepsei complementare și pedepsei accesorii aplicate, instanța de apel a apreciat că în raport de natura infracțiunilor pentru care este condamnat inculpatul, împrejurările comiterii faptelor, raportat și la persoana acestuia, este oportună și proporțională scopului urmărit, interzicerea drepturilor prevăzute art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), d) și e) C. pen., constând în interzicerea dreptului de a alege, a dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, interzicerea drepturilor părintești și a dreptului de a fi tutore sau curator. Întrucât din actele dosarului de urmărire penală rezultă că s-au efectuat cheltuieli judiciare la fond într-un cuantum mult mai mare față de cel acordat de instanța de fond, instanța de apel a primit și critica formulată de parchet și în raport dispozițiile art. 191 C. proc.

pen., a majorat cuantumul cheltuielilor judiciare acordate statului de la 11.230 lei la suma de 12.500 lei, sumă la care l-a obligat pe inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare efectuate cu judecarea pe fond a cauzei. Sub aspectul soluționării acțiunii civile formulată de către prin reprezentantul legal al părții vătămate în numele acesteia, instanța de apel a apreciat că este legală și temeinică admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei solicitate de 5000 lei cu titlu de daune morale față de prejudiciul nepatrimonial suportat de partea vătămată, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 998, 999 C. civ., art. 346, art. 14 și 15 C. proc. pen.

Întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în cauză conform încheierii nr. 23 din 14 aprilie 2010, pronunțată de Tribunalul Gorj fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 7 din 14 aprilie 2010, măsura arestării preventive fiind prelungită și menținută în condițiile legale, în temeiul art. 383 alin. (1 1 ) C. proc. pen., art. 350 C. proc. pen., s-a dedus în continuare începând cu 6 aprilie 2011, arestul preventiv la zi și a menținut starea de arest a inculpatului. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel a respins, ca nefundat, apelul declarat de inculpatul P.C.M., și în temeiul art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., a admis apelul declarat de parchet, a desființat sentința penală pe care a reformat-o în parte, sub aspectul laturii penale cu privire la individualizarea pedepselor aplicate inculpatului precum și a cuantumului cheltuielilor judiciare către stat, efectuate la fond la care a fost obligat inculpatul, menținând restul dispozițiilor sentinței penale atacate. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând soluția ca netemeinică și solicitând reindividualizarea pedepsei, întrucât a recunoscut și regretat fapta. A invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazului de casare invocat, constată că recursul este nefondat.

Pedepsele aplicate sunt mici în raport de gravitatea extremă a faptelor comise, fiind orientate spre minimul special prevăzut de lege. Reducerea pedepsei pentru inculpatul condamnat pentru faptul că și-a violat în repetate rânduri fiica în vârstă de 8 ani ar avea repercusiuni asupra prevenției generale, unul din scopurile prevăzute de lege pentru sancțiunea penală și ar determina neîncrederea cetățenilor în capacitatea organelor judiciare de a reacționa ferm în fața unor fapte de gravitate deosebită. De aceea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefundat, recursul declarat de inculpatul P.C.M. împotriva deciziei penale nr. 213 din 27 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori. Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat durata reținerii și arestării preventive de la 13 aprilie 2010 la 23 februarie 2012. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2012.