ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 557/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului penal de față:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia penală nr. 199 din 11 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova a fost admis apelul formulat de inculpatul C.D.I. împotriva sentinței penale nr. 324 din 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 14461/63/2011.
A fost desființată sentința în parte, în privința laturii penale a cauzei.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă.
În baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.D.I. la 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2658 din 5 noiembrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă la 29 iunie 2010 prin decizia penală nr. 227 din 16 iunie 2010 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul a executat-o alături de pedeapsa de mai sus, în final, 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., a dedus detenția în continuare, la zi.
În baza art. 383 alin. (1
1
) rap. la art. 350 C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive față de inculpat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Cheltuielile judiciare avansate în faza de apel au rămas în sarcina statului urmând ca suma de 200 lei onorariu avocat oficiu pentru inculpat să fie avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 324 din 21 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 14461/63/2011, în baza art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320
1
C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.D.I., la 15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2658 din 5 noiembrie 2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă la 29 iunie 2010 prin decizia penală nr. 227 din 16 iunie 2010 a Tribunalului Dolj, pedeapsă pe care inculpatul a executat-o alături de pedeapsa de mai sus, în final, 17 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata detenției preventive de la 26 martie 2011 la zi.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o țeavă de aluminiu.
S-a admis acțiunea civilă promovată în cauză de partea civilă S.A.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile către partea civilă S.A. și la 3094 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300 lei onorarii avocați oficiu în faza de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul cu nr. 495/P/2011 din data de 19 mai 2011 înaintat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C.D.I., pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
În fapt, s-au reținut următoarele:
La data de 26 martie 2011, numita C.M.D. a
sesizat telefonic prin S.N.U.A.U 112, faptul că într-un bazin din curtea
imobilului situat în corn. Vîrvoru de Jos, unde locuiește fratele
ei C.D.I., a observat cadavrul unui bărbat. Î
n urma cercetărilor efectuate în cauză a rezultat
următoarea situație de fapt:
La data de 23 februarie 2011, numita S.A. s-a adresat
Postului de poliție Vîrvoru de Jos cu o sesizare, prin care încunoștința
această unitate de poliție despre faptul că din ziua de 13 februarie 2011, fiul său S.D. nu a mai revenit la locuința lor din comuna Vîrvoru de Jos,
sat Vîrvor, solicitându-se efectuarea de verificări pentru a se stabili cu
exactitate unde se află S.D.
Cu privire la această sesizare, Postul de poliție Vîrvoru de
Jos a efectuat anumite verificări, care însă nu au condus la găsirea
numitului S.D.
Astfel cum s-a menționat mai sus, la data de 26 martie 2011,
numita C.M.D. a sesizat telefonic prin S.N.U.A.U. 112,
faptul că într-un bazin din curtea imobilului unde locuia fratele său
C.D.I., a observat cadavrul unui bărbat.
Conform
susținerilor numitei C.M.D., aceasta a observat prezența
cadavrului în bazinul susmenționat, la data de 25 martie 2011, când căuta în
curtea casei părintești (unde mai locuia decât C.D.I.), un
cazan despre care credea că a fost vândut de C.D.I.
Cercetarea efectuată la fața locului a confirmat susținerile numitei C.M.D.
În acest sens s-a constatat că în curtea
imobilului situat în corn. Vîrvoru de Jos, locuit de către
inculpatul C.D.I. este construit un bazin în care se află apă cu adâncimea de 35 cm. În acest bazin a fost descoperit cadavrul unui
bărbat care avea partea superioară a corpului și capul acoperite cu un
pulovăr, iar zona abdominală parțial acoperită cu o pilotă confecționată
din material textil. În aceste împrejurări s-a procedat la scoaterea
cadavrului din bazin, ocazie cu care a fost identificat ca fiind numitul
S.D.
Tot la data de 26 martie 2011, fiind căutat de organele de poliție, inculpatul C.D.I. a fost depistat pe raza satului
Vîrvor, ocazie cu care acesta, deși a fugit, s-a reușit prinderea și
conducerea sa la sediul Postului de poliție Vîrvoru de Jos.
Din declarațiile inculpatului C.D.I. a rezultat că,
în urmă cu mai mult de trei săptămâni, acesta a consumat o bere la barul
cu denumirea
„B.„ din satul Vîrvor, bar în care se mai afla și
victima S.D., cu care inculpatul susține că nu a discutat în
acele împrejurări. După ce a consumat berea, inculpatul a mai
achiziționat de la același local o sticlă cu 2 l de bere și, ulterior a mers
la locuința unei alte persoane.
În continuare, inculpatul C.D.I.
s-a deplasat la locuința sa și în curtea acestui imobil, a observat
că se află o persoană pe care a recunoscut-o ca fiind numitul S.D
. Fiind întrebat de inculpat cu privire la motivul prezenței sale
în acel loc, victima i-a răspuns acestuia că a venit pentru a-i cere „o
țuică și o țigară„.
Fiind deranjat de răspunsul victimei S.D.
precum și de faptul că aceasta a încercat să îl lovească cu palma,
inculpatul C.D.I. a luat din curtea sa o țeavă cu care a lovit-
o pe victimă în zona frontală, superior-stânga.
În urma acestei lovituri, victima S.D. s-a
dezechilibrat, moment în care inculpatul C.D.I. i-a mai
aplicat o lovitură în zona occipitală. Urmare acestor acte de agresiune
exercitate asupra sa, victima S.D. a căzut pe sol, în curtea
locuinței inculpatului C.D.I. Ulterior, inculpatul C.D.I.
a târât corpul victimei până la o anexă (șopron) din
curtea locuinței sale. În acest loc, corpul victimei S.D. a
rămas circa două zile. După trecerea acestui interval de timp, inculpatul
C.D.I. a luat corpul victimei și l-a târât până la bazinul aflat în curtea locuinței sale. În apropierea acestui bazin, inculpatul i-a scos
victimei geaca în care era îmbrăcată precum și ghetele în care era
încălțată.
Ulterior, inculpatul C.D.I. a învelit corpul victimei
S.D. într-o pilotă luată din locuința sa, apoi
a aruncat victima în bazinul din curtea
locuinței sale. Cu privire la geaca și ghetele purtate de victima S.D.
, din declarațiile inculpatului a rezultat că acestea au fost arse
într-o bucătărie de vară situată lângă bazinul unde a fost aruncată
victima.
Ulterior aruncării corpului victimei în bazinul din curtea locuinței sale, inculpatul și-a continuat activitățile cotidiene, obișnuite.
Corpul victimei S.D. a rămas în bazinul din curtea locuinței
inculpatului până la data de 26 martie 2011, când numita C.M.D.
a anunțat găsirea cadavrului.
Cu ocazia cercetării efectuate la fața locului la data de
26 martie 2011, a fost ridicată țeava din aluminiu care, conform
susținerilor inculpatului C.D.I., consemnate în procesul
verbal întocmit la 17 mai 2011, este obiectul cu care victima a fost lovită.
De altfel, din concluziile raportului de constatare medico - legală
din 03 mai 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală
Craiova, a rezultat că leziunile traumatice tanatogeneratoare prezentate de
numitul S.D., au putut fi produse cu obiectul corp delict
examinat.
În ceea ce privește pilota care a fost găsită acoperind zona abdominală a victimei S.D., din procesul-verbal întocmit la 29 martie 2011 precum și din declarația numitei C.M.D. dată la 29 martie 2011, a rezultat că această pilotă provine din casa în care locuia inculpatul C.D.I.
La data de 26 martie 2011 numitei S.A. (mama victimei S.D.) i-a fost prezentată o pereche de pantaloni găsită în bazinul cu apă din curtea locuinței inculpatului C.D. (bazin în care a fost găsit și cadavrul victimei S.D.) ocazie cu care aceasta a precizat că respectiva pereche de pantaloni a fost purtată de S.D. la 13 februarie 2011, când acesta a dispărut de acasă.
Fiind audiat inculpatul C.D.I. a recunoscut comiterea faptei. De asemenea, cu ocazia cercetării efectuate la fața locului la 26 martie 2011, inculpatul C.D.I. a indicat
împrejurările comiterii faptei.
Potrivit actului medico-legal întocmit de
Institutul de Medicină Legală Craiova,
raportului de constatare medico-legală
din 03 mai 2011, moartea numitului S.D. a fost
violentă, ea datorându-se insuficienței cardio-respiratorii acute, urmare
a hemoragiei meningo - cerebrale, consecința unui traumatism cranio -
cerebral forte; pe corp a prezentat leziuni de violență ce au putut fi
produse prin lovire repetată cu corp dur și lovire de corpuri dure;
leziunile traumatice tanatogeneratoare au putut fi produse cu obiectul
corp delict examinat; între leziunile de violență și deces există legătură
de cauzalitate; leziunile tanatogeneratoare au fost leziunile hemoragice
meningo-cerebrale.
În cuprinsul raportului de constatare medico-legală
din 03 mai 2011 au fost descrise și două leziuni (frontal superior
stânga - plagă de 1,5 cm, occipital median - plagă orizontală de circa
2 cm
) care s-au coroborat cu susținerile inculpatului C.D.I.
privind zonele în care a lovit-o pe victimă cu țeava susmenționată.
Conform aceluiași raport de constatare medico-legală,
sângele recoltat de la cadavru a aparținut grupei sanguine A și conținea
2,30 gr%0 alcool. În ceea ce privește data morții numitului S.D.
, în raportul de constatare medico-legal susmenționat s-a
concluzionat că moartea poată data din 13 februarie 2011. Acest ultim aspect
privind data morții numitului S.D. s-a coroborat cu
susținerile numitei S.A. privind data dispariției susnumitului.
Starea de fapt expusă în actul de trimitere în judecată a fost probată cu:
declarațiile inculpatului C.D.I.,
procesul-verbal de cercetare la fața locului însoțit de
planșa fotografică;
declarația părții civile S.A.;
fișa de constatări preliminare medico-legale, raportul de constatare medico-legală din 03 mai 2011 întocmit de I.M.L.
Craiova, precum și planșa fotografică privind necropsia victimei S.D.
;
procesul-verbal întocmit la 26 martie 2011 privind
recunoașterea de către numita S.A. a unei perechi de pantaloni
găsită cu ocazia cercetării efectuate la fața locului, ca aparținând
victimei S.D.; acte privind sesizarea dispariției victimei S.D. de către numita S.A.;
procesul-verbal întocmit la 29 martie 2011 privind
recunoașterea de către numita C.M.D. a unei pilote,
găsită acoperind parțial cadavrul numitului S.D.;
procesul-verbal întocmit la 17 mai 2011 privind
recunoașterea de către inculpatul C.D.I. a obiectului corp
delict folosit pentru lovirea victimei S.D.;
declarațiile martorilor C.M.D., M.
I., P.M., S.C.C., L.M., S.
I., B.M., B.C.M., C.G., S.C.
S-a mai reținut că în cursul urmăririi penale numita S.A., s-a constituit parte civilă în cadrul procesului penal
urmând ca suma ce reprezintă despăgubirile materiale să o
precizeze în fața instanței de judecată.
Totodată, s-a reținut că potrivit
proceselor-verbale întocmite la 05 mai 2011 rezultă că numitele S.A.I. (fiica victimei S.D.) și S.
V. (fosta soție a victimei S.D.), nu s-au constituit părți
civile în procesul penal.
Pe parcursul urmăririi penale, prin ordonanța cu nr. 495/P/2011 din data de 26 martie 2011 s-a dispus reținerea învinuitului pe o durată de 24 de ore cu începere de la 26 martie 2011, ora 13:00 până la data de 27 martie 2011, ora 14:00 (avându-se în vedere trecerea la ora de vară ). Potrivit art. 144 alin. (1) C. proc. pen. durata reținerii include și reținerea administrativă de 8 ore și 35 de minute, respectiv de la data de 26 martie 2011, ora 13:00 până la data de 26 martie 2011 ora 21:35.
Prin ordonanța din data de 27 martie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului C.D.I. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, faptă prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.
Prin încheierea din data de 27 martie 2011 pronunțată în dosarul cu nr. 12116/63/2011 Tribunalul Dolj a dispus arestarea preventivă a inculpatului C.D.I. pe o perioadă de 29 de zile cu începere de la 27 martie 2011 și până la data de 24 aprilie 2011 inclusiv, emițându-se mandatul de arestare preventivă cu nr. 24.
Prin încheierea din data de 19 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul cu nr. 13326/63/2011 s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului, până la data de 24 mai 2011 inclusiv.
Prin ordonanța din data de 17 mai 2011 Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comisă de inculpatul C.D.I. din infracțiunea de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. cu aplicarea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.
La data de 20 mai 2011, urmărirea penală efectuată în cauză fiind finalizată, a fost întocmit rechizitoriul, dosarul fiind înaintat instanței și înregistrat la data de 20 mai 2011 la numărul 14461/63/2011.
Prin încheierea din data de 20 mai 2011, în baza dispozițiilor art. 300
1
C. proc. pen., instanța a menținut măsura preventivă dispusă în cauză față de inculpat.
La termenul de judecată din data de 20 iunie 2011 în prezența apărătorului desemnat de instanță din oficiu, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei reținută în rechizitoriu, are cunoștință de probele administrate în cauză pe parcursul urmăririi penale, probe pe care și le însușește, solicitând instanței ca judecata să aibă loc în baza acestor probe. A menționat că este de acord cu pretențiile civile formulate de S.A., mama victimei, pretenții ce reprezintă cheltuieli cu înmormântarea victimei și pomenirile făcute conform obiceiului locului.
Potrivit art. 320
1
alin. (2) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, doar atunci când inculpatul declară că recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței și nu solicită administrarea de probe, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
Raportat la cele declarate de inculpat în fața instanței de judecată așa după cum a rezultat din cele mai sus arătate, instanța a constatat că în cauză sunt îndeplinite dispozițiile legale menționate.
Analizând întreg materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmării penale instanța a constatat că starea de fapt a fost corect expusă în actul de sesizare, fiind însușită de inculpat și reținută ca atare.
În drept, s-a reținut că fapta inculpatului C.D.I. care în cursul lunii februarie 2011 a aplicat mai multe lovituri cu o țeavă de aluminiu victimei S.D., în zona capului, cauzându-i acestuia leziuni care au condus la deces, realizează sub aspectul conținutului elementele infracțiunii de omor, faptă prevăzută și pedepsită de art. 174 alin. (1) C. pen.
Întrucât inculpatul a comis infracțiunea de mai sus în cursul lunii februarie 2011 după data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 2658/2009 a Judecătoriei Craiova, definitivă prin decizia penală nr. 227/2010 a Tribunalului Dolj, sentință prin care inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 192 alin. (2) C. pen. și art. 197 alin. (1) C. pen., instanța a constatat și reținut că inculpatului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 37 lit. a) C. pen. privind starea de recidivă postcondamnatorie.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor așa după cum sunt prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social al faptei, urmarea produsă, limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul de lege sancționator, reducerea legală a limitelor de pedeapsă astfel cum rezultă din prevederile art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., dar și aspectele ce caracterizează persoana inculpatului, condamnat anterior la pedeapsa închisorii tot pentru comiterea unei infracțiuni de genul celei pentru care este cercetat în cauză.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, s-a constatat că numita S.A., mama victimei S.D. s-a constituit parte civilă în cauză potrivit declarației dată în fața organelor de urmărire penală și precizată în fața instanței (fila 26), solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând cheltuieli ocazionate de înmormântarea fiului său și pomenirile ulterioare potrivit obiceiului locului.
Întrebat fiind de instanță, inculpatul a precizat că este de acord cu pretențiile civile formulate de partea civilă S.A., mama victimei, și că este de acord să le achite.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate.
A arătat că instanța de fond nu a ținut cont de circumstanțele ce țin de persoana inculpatului, de atitudinea sinceră în sensul că a recunoscut săvârșirea faptei și a avut o atitudine cooperantă cu organele de urmărire penală.
A solicitat aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. și reducerea pedepsei aplicate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu dispozițiile art. 378 C. proc. pen., instanța a apreciat ca fiind întemeiat apelul formulat de inculpat, pentru considerentele ce au fost expuse în continuare.
Instanța de fond a reținut în mod corect că fapta săvârșită de inculpat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen.
Având în vedere materialul probator administrat în cauză, instanța de apel a reținut că în cursul lunii februarie inculpatul, găsind-o pe victimă în curtea locuinței sale, a lovit-o cu o țeavă în zona frontală superior stânga după care în zona occipitală. După ce victima s-a prăbușit, inculpatul a târât-o până la un șopron aflat în curtea sa, iar după două zile, a luat geaca si ghetele victimei și a aruncat corpul victimei într-un bazin. Haina și ghetele victimei au fost arse de către inculpat în bucătăria de vară aflată lângă bazinul cu apă.
Potrivit raportului medico-legal de necropsie nr. 1320 din 03 mai 2011 întocmit de Institutul de Medicină Legală Craiova, moartea victimei a fost violentă, putând data din 13 februarie 2011 și s-a datorat insuficienței cardiorespiratorii acute, urmare a hemoragiei meningo - cerebrale, consecința unui traumatism cranio-cerebral forte, iar leziunile traumatice tanatogeneratoare au fost produse cu obiectul corp delict examinat.
Data menționată în raportul medico-legal ca fiind cea la care posibil s-a produs moartea victimei a fost confirmată de S.A. mama victimei, care a declarat că fiul său a plecat la data de 13 februarie 2011 orele 16,00 și nu a mai revenit la locuință. La data de 23 martie 2011 S.A. a sesizat dispariția fiului său la Postul de Poliție Virvoru de Jos.
În declarațiile date, inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii. A arătat că a întrebat victima ce caută în curtea sa, iar aceasta i-a spus că a venit să-i ceară țuică și o țigară. Potrivit afirmațiilor inculpatului, victima a încercat să-l lovească cu palma, după care inculpatul a luat o țeavă din aluminiu și a lovit victima la tâmpla stângă după care la ceafă. A târât victima până la un șopron, a incendiat geaca și ghetele acesteia iar după un timp a învelit corpul victimei într-o pătură și l-a aruncat în bazin.
Corpul victimei a fost găsit de sora inculpatului, C.M.G. Audiată în calitate de martor, aceasta a declarat că la data de 25 martie 2011 s-a dus la casa părintească în care locuia inculpatul și a găsit în bazin corpul unui bărbat învelit într-o pătură.
Fiind audiat de către instanța de fond la data de 20 iunie 2011, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei așa cum a fost descrisă în rechizitoriu și nu a solicitat administrarea altor probe, fiind de acord să achite suma de bani solicitată de partea civilă cu titlu de despăgubiri civile. A precizat că solicită aplicarea dispozițiile art. 320
1
C. proc. pen.
Fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 320
1
alin. (1), (2) și (3) C. proc. pen., s-a procedat în mod corect la soluționarea cauzei potrivit dispozițiile art. 320
1
alin. (3) C. proc. pen.
În privința individualizării judiciare a pedepsei s-a constatat că instanța de fond a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Procedând la stabilirea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, ca urmare aplicării dispozițiilor art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., s-a constatat că pedeapsa a fost aplicată în cauză inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 alin. (1) C. pen. între un minim de 6 ani și 8 luni și un maxim special de 13 ani și 4 luni.
Astfel, aplicarea unei pedepse principale de 15 ani închisoare a depășit nejustificat maximul special ce rezultă din disp. art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen.
Procedând la reindividualizarea judiciară a pedepsei, instanța de apel a avut în vedere atât limitele de pedeapsă stabilite potrivit art. 320
1
alin. (7) C. proc. pen., gradul de pericol social concret al faptei săvârșită, ce rezultă din modul în care inculpatul a comis fapta precum și celelalte împrejurări ce particularizează fapta, respectiv modul în care inculpatul a ascuns corpul victimei, forma de vinovăție cu care a acționat – respectiv intenția directă, întrucât a prevăzut și urmărit rezultatul faptei, așa cum a rezultat din modul în care a acționat, lovind victima cu o țeavă de două ori, în cap.
De asemenea, au fost avute în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, antecedentele judiciare, starea de recidivă postcondamnatorie rezultată din condamnarea anterioară a inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 2658 din 5 noiembrie 2009 a Judecătoriei Craiova, atitudinea inculpatului, respectiv recunoașterea faptei săvârșite.
În raport cu aceste criterii de individualizare, instanța de apel a apreciat că aplicarea unei pedepse principale de 13 ani închisoare, a fost de natură să contribuie la realizarea scopului educativ și preventiv al pedepsei prev. de art. 52 C. pen.
În privința pedepsei complementare și a celei accesorii instanța a apreciat că, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, atitudinea inculpatului după săvârșirea faptei, se impune atât interzicerea dreptului de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice cât și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, durata interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pedeapsa complementară urmând a fi de 5 ani.
Întrucât infracțiunea din prezenta cauză a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin sentința penală nr. 2658 din 5 noiembrie 2009 a Judecătoriei Craiova, în temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționare a executării pedepsei de 2 ani închisoare.
Soluția privind acțiunea civilă a fost justă, instanța dispunând obligarea inculpatului la plata sumei de 10.000 lei despăgubiri civile către partea civilă, prin raportare la dispozițiile. art. 16
1
alin. (3) C. proc. pen., întrucât inculpatul a recunoscut pretențiile civile solicitate de partea civilă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul C.D.I., criticând soluția sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
A fost invocat cazul de casare prev. de art. 385
9
pct. 14 C. proc. pen.
Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma cazului de casare invocat constată că recursul este nefondat.
Pedeapsa de 13 ani închisoare aplicată inculpatului pentru uciderea victimei S.D. care, după ce a fost lovită cu o țeavă de aluminiu în cap a fost târâtă în curtea inculpatului și aruncată într-un bazin cu apă, hainele și ghetele victimei fiind arse este blândă, având în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului care, la momentul săvârșirii faptei era recidivist.
Reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului, așa cum a solicitat inculpatul, ar avea drept consecință înfrângerea scopurilor trasate pentru sancțiunea penală în art. 52 C. pen. – prevenția generală și specială.
De aceea, Înalta Curte, în baza art. 385
15
pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul formulat, urmând ca în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. inculpatul să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C.D.I. împotriva deciziei penale nr. 199 din 11 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Craiova – Secția penală și pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat
durata reținerii și arestării preventive
de la 26 martie 2011 la 23 februarie 2012.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2012.