ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1567/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1567/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra

recursurilor de față;

În baza actelor

si lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 315 din

5 noiembrie 2013, Tribunalul Gorj, în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată

inculpatul D.C. din infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) litd C. pen. cu

aplicarea art. 40 C. pen.

S-a admis

cererea formulată de inculpatul D.C., privind judecarea conform procedurii

recunoașterii vinovăției prevăzută de art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 174

alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 40 C. pen. și art.

320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul la 16 ani închisoare

și 2 ani pedeapsa complementară prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83

raportat la art. 40 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 146/2011 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr.

27768/318/2010, rămasă definitivă prin nerecurare și executarea acesteia

alături de pedeapsa de 16 ani aplicată prin prezenta sentință, urmând ca

inculpatul să execute în total 16 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71

C. pen. s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor civile prevăzute de

art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei

principale.

În baza art. 88

alin. (1) C. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului reținerea și

arestul preventiv începând cu 16 aprilie 2013 la zi;

În baza art.

350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art.

118 lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea unui vătrai din fier beton cu

diametrul de 8 cm., obiect folosit de inculpat Ia săvârșirea infracțiunii și

aflat în camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat

după rămânerea definitivă a hotărârii.

În baza art.

320

1

alin. (5) C. proc. pen. s-a dispus disjungerea laturii civile a

cauzei.

A fost obligat

inculpatul la 6.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a

pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin

rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj nr. 274/P din 03

octombrie 2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj s-a dispus trimiterea

în judecată a inculpatului D.C., pentru săvârșirea infracțiunii de omor

prevăzute de art. 174 C. pen.

În fapt, s-a

reținut că la data de 16 aprilie 2013, organele de cercetare penală au fost

sesizate cu privire la faptul că pe raza com. Lelești, sat Lelești, jud. Gorj,

în imobilul proprietatea numitului D.I. a fost găsită victima T.l., care

prezenta multiple plăgi la nivelul capului și toracelui, iar în urma

investigațiilor efectuate s-a reținut că în după-amiaza zilei de 15 aprilie

2013 inculpatul D.C. și victima T.l. au mers la imobilul aparținând

inculpatului D.I., unde au consumat băuturi alcoolice.

Pe fondul unui

conflict spontan, inculpatul D.C. a aplicat mai multe lovituri cu pumnii,

picioarele și un vătrai, victimei, lovituri ce au produs leziuni grave care în

final au condus la decesul victimei.

Potrivit

raportului de constatare medico-legală întocmit de S.M.L. Gorj, moartea

numitului T.l. a fost violentă, datorându-se hemoragiei și contuziei

meningo-cerebrale consecutive unui politraumatism cranio-cerebral și toracic

acut cu fractura cominutivă a calotei craniene. Leziunile traumatice constatate

puteau fi produse prin lovirea cu un corp dur, corp dur cu muchia ascuțită,

precum și prin comprimarea toracelui între două suprafețe dure.

De asemenea,

raportul de constatare medico-legală a stabilit că leziunile traumatice de

lovire cu corp dur și muchia ascuțită sunt în legătură directă de cauzalitate

cu decesul victimei.

Ulterior

aplicării loviturilor, inculpatul D.C. a abandonat victima în imobilul

aparținând fratelui său, unde a fost găsit în dimineața zilei de 16 aprilie

2013 de către soția sa T.M.

Potrivit

raportului de expertiză medico-legală din 02 octombrie 2013 întocmit de I.M.L.

„Mina Minovici" București, analiza genetică a urmelor de sânge de pe

vătraiul folosit de inculpat a stabilit că urmele de sânge de pe lopățica vătraiului

aparțin lui T.l., urmele biologice de pe mânerul vătraiului aparțin

inculpatului D.C., iar urmele de sânge de pe pantalonii inculpatului D.C. au

pus în evidență un profil genetic unic aparținând victimei T.l.

Starea de fapt

expusă în rechizitoriu a fost dovedită prin declarațiile martorilor; actele

medico-legale; raportul de expertiză medico-legală examen A.D.N.; procesul -

verbal de cercetare la fața locului; coroborate cu declarațiile părții civile

și declarațiile inculpatului.

Inculpatul prin

apărătorul ales a solicitat să beneficieze de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției.

Analizând

cererea inculpatului D.C., prin care a solicitat ca judecata să se facă în baza

probelor administrate în faza de urmărire penală în conformitate cu

dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., instanța a constat că în cauză

sunt îndeplinite condițiile prevăzute de textul legal menționat respectiv:

instanța este competentă să judece cauza și legal sesizată, inculpatul a

declarat personal înainte de citirea actului de sesizare al instanței că

recunoaște în totalitate faptele reținute în rechizitoriu, acesta solicitând ca

judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Analizând

materialul probator administrat în cursul cercetării penale, instanța a reținut

următoarele:

Inculpatul D.C.,

consumator frecvent de băuturi alcoolice, locuia anterior săvârșirii

infracțiunii reținute în sarcina sa, în sat. Lelești, com. Lelești, jud. Gorj,

într-o locuință proprietate personală, administrând în același timp și locuința

părintească situată la o distanță de 200 m de locuința sa, după moartea

acestora aici locuind ocazional fratele său D.I.

În ziua de 15

aprilie 2013 în jurul orelor 17,30 inculpatul a ieșit din curtea locuinței

proprii în drumul județean, observându-l pe vecinul său T.l. că se afla Ia

poarta casei situată în imediata vecinătate. După mai multe discuții,

inculpatul I-a invitat să meargă împreună la locuința fratelui său D.I. pentru

a consuma băuturi alcoolice, spunându-i că are o sticlă de țuică de 1,5 I și o

sticlă de vin 2,51.

Prezența celor

doi a fost observată de martorii C.M. și G.P., care în declarațiile date au

menționat că, Ia un moment dat, aflându-se într-o grădină din apropierea

ferestrei camerei în care se aflau inculpatul și victima, unde prășeau o

cultură de căpșuni, l-au auzit pe D.C. când discuta pe un ton ridicat cu T.l.

De altfel,

aceste discuții contradictorii și consumul exagerat de alcool, victima

consumând sticla de țuică de 1,5 I iar inculpatul sticla de vin de 2,5 I, au

generat și conflictul cu urmări fatale pentru T.l.

Astfel,

profitând de starea de ebrietate în care se afla victima, din raportul de

constatare medico-legală autopsie reținându-se 1,75 gr %0 alcool etilic, de

starea de neputință fizică determinată de vârstă - 80 de ani și de talia redusă

- 1,65 cm., inculpatul D.C., mult mai tânăr- 43 de ani și mai înalt, i-a

aplicat acestuia mai multe lovituri cu pumnii și picioarele peste corp, apoi cu

un vătrai din fier beton folosit la sobele de încălzire cu lemne, peste cap,

producându-i leziuni grave care în final au condus la deces. De precizat este

faptul că, după aplicarea loviturilor repetate și cu o intensitate sporită,

fără a realiza, datorită consumului de alcool, situația gravă în care se afla

victima, inculpatul a abandonat-o, plecând la locuința personală, până a doua

zi nimeni necunoscând unde se află Turcilă loan, până în dimineața zilei de 16

aprilie 2013.

Din raportul de

constatare medico-legală (autopsie) din 02 octombrie 2013 eliberat de S.M.L.

Gorj, s-a reținut că moartea numitului T.l. a fost violentă, ea datorându-se hemoragiei

și contuziei meningo-cerebrale consecutive unui politraumatism cranio-cerebral

și toracic acut cu fractura cominutivă a calotei craniene, leziuni traumatice

ce puteau fi produse prin lovirea cu un corp dur, lovire cu un corp dur cu

muchia ascuțită, cum este de exemplu vătraiul corp contondent găsit la

cercetarea la fața locului, cădere și posibil comprimare a toracelui între două

suprafețe dure.

S-a mai reținut

că leziunile traumatice de lovire cu corp dur, cu muchie ascuțită de la nivelul

capului sunt în legătură directă de cauzalitate cu decesul victimei, că în

sângele victimei s-a identificat 1,75 gr %0 alcool etilic, moartea acestuia

putând data din 15 aprilie 2013.

Din raportul de

expertiză medico-legală din 02 octombrie 2013 întocmit de I.M.L. „Mina

Minovici" București, analiza genetică a urmelor de sânge de pe vătraiul

folosit de inculpat a stabilit că urmele de sânge de pe lopățica vătraiului

aparțin lui T.l., urmele biologice de pe mânerul vătraiului aparțin

inculpatului D.C., iar urmele de sânge de pe pantalonii inculpatului D.C. au

pus în evidență un profil genetic unic aparținând victimei T.l.

Având în vedere

împrejurările în care a fost săvârșită infracțiunea, starea de fapt reținută,

instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii

de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) - 175 alin. (1) lit. d) C.

pen., respectiv omorul calificat, profitând de starea de neputință a victimei

de a se apăra.

Uciderea unei

persoane, profitând de starea de neputință a acesteia de a se apăra, vădește o

periculozitate socială sporită față de omorul obișnuit, pe de o parte, pentru

că el poate fi comis mai lesnicios împotriva unei persoane care, aflată într-o

stare deosebit de vulnerabilă este lipsită de apărare contra agresiunii, iar pe

de altă parte, reflectă lipsa elementarului sentiment de compasiune, de

înțelegere și întrajutorare umană a autorului.

Incidența

acestei forme calificate a omorului presupune întrunirea cumulativă a două

condiții, respectiv starea de neputință a victimei de a se apăra, de care

făptuitorul profită în săvârșirea omorului.

Neputința

victimei de a se apăra este dată în situația în care posibilitățile acestuia de

apărare împotriva agresiunii sunt fie în întregime anihilate, fie reduse

substanțial, astfel încât sunt ineficiente în raport cu modalitatea și

condițiile de exercitare a acesteia.

Este cert în

situația de față că starea victimei de a se apăra preexista fiind determinată

în primul rând de vârstă, stare fizică, talie redusă, în contrapondere cu

inculpatul, mult mai înalt și mai tânăr, respectiv vârsta de 43 de ani.

Apoi, trebuie

pornit de Ia împrejurarea că starea de neputință a victimei era determinată și

de consumul de alcool exagerat, vezi în acest sens cele reținute în raportul de

constatare medico-legală și cele susținute însuși de inculpat în sensul că în

momentul în care l-a invitat pe T.l. la locuința fratelui său, acesta era deja

băut.

Ori, tocmai

pornind de la existența stării de neputință a victimei de a se apăra, neputință

determinată de vârsta înaintată și de starea de beție voluntară totală în care

se afla, inculpatul a profitat, lovind-o cu putere, la început cu pumnii și

picioarele în zona corpului, apoi cu obiectul contondent -vătraiul - peste cap,

leziuni care au produs ulterior decesul.

În acest sens,

în baza art. 334 C. proc. pen., instanța a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor din infracțiunea de omor simplu prevăzută de art. 174 alin.

(1) C. pen. în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) -

175 alin. (1) lit. d) C. pen., respectiv omor săvârșit profitând de starea de

neputință a victimei de a se apăra.

Din cazierul

judiciar al inculpatului s-a reținut că acesta a fost condamnat anterior prin

sentința penală nr. 146/2011 pronunțată de Judecătoria Tg. Jiu în Dosarul nr.

27768/318/2010, rămasă definitivă prin nerecurare la o pedeapsă de 6 luni

închisoare cu aplicarea art. 81 C. pen. pentru infracțiunea prev. de art. 208 -

209 alin. (1) lit. g) C. pen. cu aplicarea art. 74 - 76 C. pen., art. 13 C.

pen. și art. 320

1

C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe a declarat apel inculpatul D.C., solicitând admiterea apelului,

desființarea sentinței penale și redozarea pedepsei aplicate, în sensul

reducerii acesteia, deoarece a recunoscut fapta, iar pedeapsa aplicată este

mult prea aspră.

Prin Decizia penală

nr. 399 din 6 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală

și pentru cauze cu minori, a fost admis apelul declarat de inculpatul D.C.

împotriva sentinței penale nr. 315 din 5 noiembrie 2013, pronunțată de

Tribunalul Gorj, în Dosarul nr. 7740/95/2013, a fost desființată sentința și

rejudecând, în baza art. 174 C. pen., cu aplic. art. 320

1

C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 12 ani și 8 luni închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a

și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, iar, în baza art. 83 C. pen.,

raportat la art. 40 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a

executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 146/2011, pronunțată de Judecătoria Tg.Jiu, în Dosarul nr.

27768/318/2010, definitivă prin nerecurare și executarea acesteia alături de

pedeapsa aplicată în cauza dedusă judecății, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa de 13 ani și 2 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a

interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a și lit.

b) C. pen.

În baza art. 11

C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88

C. pen. și art. 350 C. proc. pen., a fost dedusă din pedeapsa aplicată

inculpatului perioada reținerii și arestului preventiv, în continuare, de la 05

noiembrie 2013 la zi și a fost menținută starea de arest preventiv.

În baza art.

118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui vătrai de fier beton cu

diametrul de 8 cm, obiect folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunii și

aflat în Camera de corpuri delicte a Tribunalului Gorj.

În baza art. 7

din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat,

după rămânerea definitivă a hotărârii.

Au fost

menținute dispozițiile sentinței cu privire la disjungerea laturii civile a

cauzei.

Pentru a decide

astfel, instanța de control judiciar a constatat că, în mod greșit, instanța de

fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 174

alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. d) C. pen., reținând că inculpatul D.C. a

săvârșit infracțiunea de omor, profitând de starea de neputință a victimei de a

se apăra.

Astfel, s-a

apreciat că vârsta înaintată a victimei și împrejurarea că se afla sub

influența băuturilor alcoolice, nu pot duce la concluzia că aceasta se afla în

neputință de a se apăra, de vreme ce la data uciderii ei, victima ducea o viață

activă, normală, desfășurând diferite activități în gospodărie, iar starea de

beție a fost voluntară, victima deplasându-se în după-amiaza zilei de 15

aprilie 2013, împreună cu inculpatul la domiciliul acestuia, unde au consumat

împreună băuturi alcoolice.

Așa fiind,

Curtea a constatat că fapta inculpatului constând în aceea că Ia data de 15

aprilie 2013, a aplicat mai multe lovituri cu corpuri dure victimei T.l.,

cauzând acesteia leziuni care au condus Ia deces, realizează, sub aspect

constitutiv, elementele infracțiunii de omor, faptă prevăzută de art. 174 C.

pen., așa cum corect s-a reținut în actul de sesizare.

Împotriva acestei

decizii au declarat recurs inculpatul D.C. și părțile civile M.V., T.M. și P.M.

La termenul de

astăzi, 8 mai 2014, Înalta Curte din oficiu în baza art. 302 alin. (1) C. proc.

pen. raportat la art. 385

15

alin. (1), pct. 1 lit. a) teza I C. proc.

pen. a pus în discuția părților excepția tardivității recursului formulat de

inculpatul D.C.

Recurentul

inculpat, prin apărător ales a precizat că inculpatul a formulat recurs în

termen legal, iar, pe fondul cauzei, invocând temeiul de casare prevăzut de

art. 385

9

alin. (1) pct. 172 C. proc. pen. a susținut atât în

cuprinsul motivelor scrise (depuse la dosar prin apărător ales la data de 11

aprilie 2014), cât și cu ocazia.dezbaterilor, că faptei i s-a dat o greșită

încadrare juridică, întrucât inculpatul nu a avut intenția de a omorî victima,

motiv pentru care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

prevăzută de art. 175 C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 183 C. pen.

În subsidiar,

invocând temeiul de casare prevăzut, de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

C. proc. pen., s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului, având în

vedere circumstanțele comiterii infracțiunii, dar și faptul că acesta a

recunoscut fapta săvârșită și a colaborat cu organele de urmărire penală.

S-a mai solicitat

potrivit motivelor scrise (depuse la dosar prin apărătorul desemnat din oficiu

la data de 27 februarie 2014) aplicarea dispozițiilor art. 5 C. pen.,

susținându-se că reglementarea actuală este legea penală mai favorabilă.

Fără a indica

vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 385

9

alin. (1) C. proc. pen., recurentele părți civile au solicitat, atât în

cuprinsul motivelor scrise (depuse la dosar la 22 ianuarie 2014, 30 aprilie

2014 și 8 mai 2015), cât și cu ocazia dezbaterilor, majorarea pedepsei aplicate

inculpatului, pe care o consideră prea mică raportat Ia fapta săvârșită.

Examinând

hotărârile recurate prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că

recursul declarat de inculpatul D.C. este tardiv, și apreciază recursul

declarat de părțile civile ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

În primul rând,

prealabil verificării temeiniciei susținerilor recurenților, Înalta Curte arată

că, deși la data de 1 februarie 2014, a intrat în vigoare Legea nr. 135/2010 privind

C. proc. pen., iar art. 108 din Legea nr. 255/2013 a abrogat expres C. proc.

pen. din 1968 (Legea nr. 29/1968), cadrul procesual în care s-a desfășurat

judecarea prezentelor recursuri este cel reglementat de prevederile art. 385

1

- art. 385

19

din Legea de procedură penală anterioară, având în

vedere în acest dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. 12 alin. (1) din

Legea nr. 255/2013.

privește recursul formulat de inculpatul D.C., Înalta Curte constată că acesta

este tardiv introdus, pentru următoarele considerente:

Formularea

cererilor de recurs se poate face numai în cadrul termenului expres prevăzut de

lege și doar, în mod excepțional, peste aceste limite, dacă există motive

legale ce au împiedicat exercitarea în termen a dreptului de a ataca o

hotărâre.

Potrivit art.

385

3

alin. (1) C. proc. pen. termenul de recurs este de 10 zile,

dacă legea nu dispune altfel.

Totodată, în

conformitate cu dispozițiile art. 363 alin. (3) C. proc. pen., aplicabile

potrivit art. 385

3

alin. (2) din același cod, - pentru partea care a

fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare, termenul curge de la pronunțare,

iar pentru inculpatul deținut care a lipsit de la pronunțare termenul curge de

la comunicarea copiei de pe dispozitivul hotărârii.

Din actele

dosarului rezultă că inculpatul D.C. se afla în stare de arest preventiv la

data judecării apelului, astfel că termenul de recurs de 10 zile prevăzut de

art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen. a început să curgă de la

comunicarea copiei de pe dispozitivul deciziei atacate, respectiv 16 decembrie

(fila 29 dosar apel).

Având în vedere

că inculpatul a formulat recurs la data de 20 ianuarie 2014 (plic fila 4), iar

ultima zi de declarare a recursului era 30 decembrie 2013, Înalta Curte

constată că exercitarea căii de atac s-a făcut cu depășirea termenului de 10

zile prevăzut de art. 385

3

alin. (1) C. proc. pen.

În consecință,

întrucât termenul de recurs este peremptoriu sub aspectul exercitării dreptului

de recurs, titularul acestuia putând să promoveze calea de atac doar în

interiorul intervalului de timp prevăzut de lege, rezultă că nedeclararea

recursului în acest termen conduce la respingerea lui ca tardiv introdus,

subiectul îndrituit fiind decăzut din exercițiul dreptului procesual respectiv.

privește recursul declarat de părțile civile, referitor la criticile de

netemeinicie formulate de recurente cu privire la individualizarea judiciară a

pedepsei stabilită inculpatului de instanța de apel, Înalta Curte arată că, în

realizarea scopului de a include în sfera de cenzură a instanței de recurs

numai chestiuni de drept, unul dintre cazurile de casare modificat substanțial

prin Legea nr. 2/2013 a fost cel reglementat de art. 385

9

alin. (1) pct.

14 C. proc. pen., în sensul restrângerii controlului judiciar exercitat prin

intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la

aspecte ce vizează nelegalitatea sancțiunii penale stabilite de instanțele

inferioare.

Astfel, Înalta Curte

constată că susținerile recurentelor părți civile se puteau circumscrie cazului

de casare prevăzut de dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

în reglementarea anterioară, situație ce nu mai poate forma obiectul examinării

în calea de atac a recursului, atâta timp cât nu au fost invocate erori de

drept, care să pună în discuție conformitatea cu legea a hotărârilor atacate,

ci doar chestiuni ce țin de aprecierea judecătorului asupra individualizării

sancțiunilor penale stabilite și care nu mai pot fi cenzurate de instanța de

ultim control judiciar.

Față de considerentele

arătate mai sus, Înalta Curte, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. a) teza I C. proc. pen. va respinge, ca tardiv, recursul declarat de

inculpatul D.C. și, nerezultând vreun motiv de casare din cele prevăzute de

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen. așa cum a fost modificat prin

Legea nr. 2/2013, care să poată fi luat în considerare din oficiu, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) din același cod urmează a respinge, ca

nefondat, recursul declarat.de părțile civile M.V., T.M. și P.M.

În baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat D.C. va fi obligat la plata

sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei,

reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției, iar recurentele părți civile la lata sumei de

câte 50 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

tardiv, recursul declarat de inculpatul D.C., împotriva Deciziei penale nr. 399

din 06 decembrie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Deduce din

pedeapsa aplicată recurentului inculpat timpul reținerii și arestării

preventive de la 16 aprilie 2013 la 08 mai 2014.

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de părțile civile M.V., T.M. și P.M. împotriva

aceleiași decizii.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentele părți civile la plata sumei de câte 50 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 8 mai 2014.