ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 ianuarie 2023

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208 din data de 17 noiembrie 2017 a Tribunalului Mehedinți, pronunțată în Dosarul numărul x/2015, în baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost sesizată instanța prin Rechizitoriul nr. x emis la 26.06.2015 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Gorj, din infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care a fost trimisă în judecată inculpata A., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., pentru care au fost trimiși în judecată inculpații B. și C., în infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. și din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 41 din C. pen., pentru care a fost trimis în judecată inculpatul D., în infracțiunea prevăzută de art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen.

S-a constatat faptul că nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de evaziune fiscală și respectiv complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005.

În temeiul art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen. coroborat cu art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 86

2

alin. (1) din C. pen. din 1968, termen ce se calculează, potrivit art. 86

2

alin. (2) raportat la art. 82 alin. (3) din C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 86

3

din C. pen. din 1968, s-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpata A. să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 86

4

raportat la art. 84 din C. pen. din 1968, s-a atras atenția inculpatei A., asupra dispozițiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite și în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., a fost aplicată inculpatei A. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., a fost aplicată inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț în condițiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) din C. pen. din 1968 raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv reținerea din 22.04.2015 și arestarea preventivă de la 4.05.2015 până la 8.07.2015 inclusiv.

În temeiul art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În temeiul art. 86

1

din C. pen. din 1968, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante pe un termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit art. 86

2

alin. (1) din C. pen. din 1968, termen ce se calculează potrivit art. 86

2

alin. (2) raportat la art. 82 alin. (3) din C. pen. din 1968, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 86

3

din C. pen. din 1968, pe durata termenului de încercare, inculpatul B. trebuie să respecte următoarele obligații:

a) să se prezinte, la datele fixate, la judecătorul desemnat cu supravegherea lui sau la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Gorj;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a-i putea fi controlate mijloacele de existență.

În temeiul art. 86

4

raportat la art. 84 din C. pen. din 1968, s-a atras atenția inculpatului B., asupra dispozițiilor legale referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni, în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurilor de supraveghere stabilite și în cazul neîndeplinirii obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale se suspendă și executarea pedepsei accesorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului B. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț în condițiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit. a) din C. pen. din 1968 raportat la art. 88 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată, respectiv reținerea din 22.04.2015 și arestarea preventivă de la 4.05.2015 până la 8.07.2015 inclusiv.

În temeiul art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului C. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț în condițiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat faptul că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 97 alin. (1) și (2) din C. pen., s-a anulat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei rezultante de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 38-39 lit. b) din C. pen. cu referire la art. 10 din Legea nr. 187/2012, s-a contopit pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății, cu pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 47 din C. pen. raportat la art. 322 alin. (1) din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen., 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 323 din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. și 1 an închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 47 raportat la art. 326 alin. (1) din C. pen. și art. 35 alin. (1) din C. pen. (aplicate prin sentința penală nr. 205 din 31 martie 2016 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, definitivă prin decizia penală nr. 1624 din 8 noiembrie 2016 a Curții de Apel Craiova) și s-a dispus ca inculpatul C. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1 an și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț din C. pen. din anul 1968, stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, ce se va executa în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț din C. pen. din 1968 pe o durată de trei ani, stabilită pentru infracțiunea dedusă judecății, ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 40 alin. (3) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 4 ani și 2 luni închisoare, reținerea din 22 aprilie 2015, arestarea preventivă de la 4 mai 2015 până la 8 iulie 2015 inclusiv, precum și perioada executată de la 16 noiembrie 2015 la 11 februarie 2016.

În temeiul art. 26 din C. pen. din 1968 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul D. la o pedeapsă principală de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală.

În baza art. 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț, pe durata executării pedepsei principale.

În temeiul art. 65 alin. (2) din C. pen. din 1968 și art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului D. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale, respectiv de a efectua acte de comerț în condițiile art. 71 din C. pen., pe o durată de trei ani, ce se va executa potrivit art. 66 din C. pen. din 1968, respectiv după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

S-a constatat faptul că infracțiunea dedusă judecății este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova.

Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova.

În temeiul art. 36 raportat la art. 33-34 lit. b) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost contopită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii dedusă judecății cu pedepsele de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen., cu aplicarea art. 41, 43 alin. (1) și (5) din C. pen. și cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 5 din C. pen. și cu aplicarea art. 41, 43 alin. (1) și (5) din C. pen. (aplicate prin sentința penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova) și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare la care se adaugă un spor de 2 ani închisoare, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 1360 de zile rămas neexecutat din sentința penală nr. 78/2003 a Judecătoriei Târgu Jiu pe care l-a contopit cu pedeapsa rezultantă de 4 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare la care adaugă un spor de 2 ani închisoare astfel încât inculpatul să execute în total de 6 ani și 6 luni închisoare, în condițiile art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) din C. pen. din 1968 71 alin. (1) și (2) din C. pen. din 1968.

În temeiul art. 35 alin. (1) și (3) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a aplicat inculpatului pe o durată de 3 ani, pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii exercitării drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a - dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice, lit. b) - dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și lit. c) - dreptul de a înființa societăți comerciale ori de a fi asociat sau administrator în societăți comerciale respectiv de a efectua acte de comerț din C. pen. din 1968 (ce au corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din Noul C. pen., interzise pe o durată de 3 ani prin sentința penală nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova) ce se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 36 alin. (3) din C. pen. din 1968 cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare, perioada executată de la 24 aprilie 2013 până la 3 aprilie 2014 și din 16 iulie 2015 la zi și s-a menținut starea de arest.

S-a anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii emis în baza sentinței penale nr. 271 din 3 iulie 2014 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1003 din 3 iulie 2015 a Curții de Apel Craiova și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare la data rămânerii definitive a hotărârii.

Conform art. 12 din Legea 241/2005, inculpații A., B., D. și C. nu pot fi fondatori, administratori, directori sau reprezentanți legali ai societății comerciale, iar dacă au fost aleși, sunt decăzuți din drepturi.

Conform art. 13 din Legea 241/2005 la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare se comunică Oficiului Național al Registrului Comerțului o copie a dispozitivului.

În temeiul art. 397 raportat la art. 25 din C. proc. pen., s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de ANAF prin DGRFP Craiova A.J.F.P. Gorj.

Au fost obligați inculpații A., B. și C., în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L., să plătească Statului Român, reprezentat prin A.N.A.F. D.G.R.F.P. Craiova A.J.F.P. Gorj, suma de 150.526,93 RON, reprezentând prejudiciul datorat și neachitat, constând în TVA, precum și obligațiile fiscale accesorii acestei sume, calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală.

A fost obligat inculpatul D. să achite, în solidar cu cei trei inculpați, A., B. și C., și cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L., suma de 44.106,58 RON din totalul de 150.526,93 RON, reprezentând prejudiciul menționat mai sus.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f), i) din C. proc. pen., au fost desființate înscrisurile falsificate, după cum urmează:

- facturile fiscale și chitanțele fiscale aferente emise de S.C. F. S.R.L. către S.C. E. S.R.L.;

- facturile fiscale și chitanțele fiscale aferente emise de S.C. G. S.R.L. și S.C. H. S.R.L. către S.C. E. S.R.L.;

- facturile fiscale și chitanțele fiscale aferente emise de S.C. I. S.R.L. către S.C. E. S.R.L.;

- contractul de antreprenoriat nr. 4 din data de 25.03.2011, încheiat între S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L., contractul de prestări servicii nr. x din data de 15.03.2013 și contractul de antreprenoriat din data de 19.04.2012, încheiate între S.C. E. S.R.L. și S.C. H. S.R.L., contractul de antreprenoriat nr. 2 din data de 1.03.2012, încheiat între S.C. E. S.R.L. și S.C. G. S.R.L., contractul de antreprenoriat nr. 3 din data de 7.03.2011, încheiat între S.C. E. S.R.L. și S.C. I. S.R.L.;

- procesele-verbale de recepție ale lucrărilor .

În temeiul art. 274 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații A., B., C. și D. să plătească statului, cu titlu de cheltuieli judiciare, câte 2.000 RON fiecare, din care 1.125 RON fiecare reprezentând cheltuieli stabilite prin rechizitoriu pentru faza de urmărire penală, iar 875 RON fiecare reprezentând cheltuieli efectuate în instanță.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., suma de 360 RON, reprezentând onorariu avocat oficiu, J., conform delegației nr. 194/5.01.2016, emisă de Baroul Mehedinți, a rămas în sarcina statului, fiind avansată din fondurile Ministerului Justiției.

Împotriva sentinței pronunțate de către instanța de fond au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpații A., B., C. și partea civilă Statul Român prin ANAF- D.G.R.F.P. Craiova -A.J.F.P. Gorj.

Prin decizia penală nr. 1080 din 13 iulie 2022, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile formulate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, inculpații A., B., C. și partea civilă Statul Român prin ANAF- D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Gorj, împotriva sentinței penale numărul 208 din data de 17. noiembrie 2017, pronunțate de Tribunalul Mehedinți în Dosarul nr. x/2015.

A desființat sentința și, rejudecând, a constatat că, în cauză, legea în forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022 este legea mai favorabilă și, pe cale de consecință, a reîncadrat faptele inculpaților, după cum urmează:

- pentru inculpata A., din infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- pentru inculpatul B., din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- pentru inculpatul C., din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

- pentru inculpatul D., din infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu referire la art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen.:

Instanța de apel a încetat procesul penal față de inculpata A., cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., și față de inculpații B., C., D., cu privire la infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

A constatat că inculpații A., B. si C. au fost reținuți în data de 22.04.2015 și arestați preventiv de la 4.05.2015 la 8.07.2015 inclusiv.

A admis, în parte, acțiunea civilă formulată de Statul Român prin ANAF, reprezentat de D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Gorj.

A constatat că inculpații A., B. și C. au creat un prejudiciu bugetului consolidat al statului în cuantum de 224.182,75 RON, reprezentând TVA, iar inculpații A. și D. un prejudiciu în cuantum de 44.106,58 RON, reprezentând TVA.

A constatat că acest prejudiciu, în valoare totală de 268.289 RON, a fost achitat, după cum urmează: 7.001 RON, cu OP 9/10.04.2014; 27.917 RON, cu chitanța nr. x/14.09.2012; 74.715,05 RON, conform OP 453/16.06.2015; 43.185,20 RON, conform OP 398/27.05.2015; 10.765,49 RON, achitată la data de 21.07.2015, în baza instituirii popririi pe cont, conform extrasului de cont nr. 6/31.07.2015 K.; 104.705 RON, conform chitanței seria x număr x5 din 27.04.2022.

A dispus obligarea către partea civilă Statul Român prin ANAF reprezentat de D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Gorj la plata obligațiilor fiscale accesorii calculate conform dispozițiilor Codului de procedură fiscală de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitelor principale, după cum urmează: pentru suma de 224.182,75 RON, ce reprezintă debit principal achitat, în solidar pe inculpații A., B. și C., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L.; pentru suma de 44.106,58 RON, ce reprezintă debit principal achitat, în solidar pe inculpații A. și D., în solidar și cu partea responsabilă civilmente S.C. E. S.R.L..

A constatat că a fost achitată, conform chitanței seria x număr x3 din 14.06.2022, suma de 53.800 RON, reprezentând parte din obligațiile fiscale accesorii.

A instituit sechestrul asigurator asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., B., C. și părții responsabile civilmente S.C. E. până la concurența diferenței din obligațiile fiscale accesorii neachitate, calculate în condițiile Codului de procedură fiscală aferente pentru suma de 224.182,75 RON și asupra bunurilor mobile și imobile ale inculpaților A., D. și părții responsabilă civilmente S.C. E., până la concurența diferenței din obligațiile fiscale accesorii neachitate calculate în condițiile Codului de procedură fiscală aferente pentru suma de 44.106,58 RON.

În baza art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din faza urmăririi penale, a camerei preliminare a judecății în primă instanță și apel au fost reținute în sarcina statului, inclusiv onorariile avocaților din oficiu.

A menținut dispozițiile sentinței apelate în ceea ce privește desființarea înscrisurilor.

În baza art. 275 alin. (3) și (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare din apel au fost reținute în sarcina statului, inclusiv onorariile avocaților din oficiu.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constat că inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 lit. c) din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Curtea de apel a constatat că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 153 C. pen. și 154 alin. (1) lit. c) C. pen., privind prescripția răspunderii penale, prin raportare la deciziile Curții Constituționale nr. 358/26.05.2022, nr. 297/26 aprilie 2018 și nr. 1092 din 18 decembrie 2012.

S-a reținut că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale.

În ceea ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, Curtea de apel a reținut că instituția prescripției răspunderii penale este o normă de drept substanțial, și în situația în care termenul de prescripție a început să curgă sub imperiul reglementării anterioare, dar care urmează a se împlini sub tărâmul legii noi, atunci se vor aplica dispozițiile art. 5 C. pen.

Pentru stabilirea legii penale mai favorabile s-au avut în vedere o serie de criterii privitoare la condițiile de tragere la răspundere penală și cele sancționatorii, cât și cu privire la prescripția răspunderii penale (termenele de prescripție generale sau speciale, cauzele de întrerupere sau suspendare).

În aplicarea art. 5 din C. pen., instanța de apel a avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile și a constatat că, în cauză legea în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022, este legea penală mai favorabilă.

În esență, cu referire la împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, instanța de apel a reținut că presupusa faptă reținută în sarcina fiecărui inculpat s-a epuizat în septembrie 2013 și că pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunea de care sunt acuzați inculpații [art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022] este de 8 ani închisoare și a constatat că termenul general de prescripție de 8 ani s-a împlinit în cauză în cursul anului 2021 [cu luarea în calcul și a perioadei în care a operat suspendarea cursului prescripției penale în baza art. 43 alin. (8) din Decretul nr. 195/2020 și art. 64 alin. (13) din Decretul nr. 240/2020], întrucât pe perioada cuprinsă între 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022, când s-a emis Ordonanța de urgență nr. 71/2022, nu a existat niciun caz de întrerupere a prescripției, astfel că nu sunt incidente dispozițiile legale privind prescripția specială.

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, la data de 22 iulie 2022, prin care a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, pentru a se pronunța pe fondul cauzei.

În motivarea recursului în casație, în esență, a susținut, raportat la momentul epuizării activității infracționale, septembrie 2013, și la întreruperile prescripției răspunderii penale intervenite în perioada septembrie 2013- iunie 2018, că faptele comise de către inculpații A., B., C. și D. nu s-au prescris, în cauză intervenind prescripția specială a răspunderii penale, întrucât actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum. Aceasta întrucât Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 nu reprezintă o lege penală mai favorabilă, în sensul art. 5 din C. pen., și nu se aplică retroactiv, dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituția României impunând ca deciziile Curții Constituționale să se aplice numai pentru viitor. Totodată, a menționat că în considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale se arată în mod explicit perioada de timp în care nu există cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale.

Cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a fost comunicată inculpaților A., B., C. și D., părții civile Statul Român prin ANAF și părții responsabile civilmente S.C. E. S.R.L..

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 30 august 2022. Prin referatul întocmit în cauză, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 22 noiembrie 2022.

Prin concluziile scrise transmise prin email la data de 11 noiembrie 2022, intimații inculpați A., B. și C. au solicitat respingerea recursului în casație și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Craiova.

Intimații inculpați și-au întemeiat solicitarea, în esență, pe considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 358/2022, apreciind că Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 alterează activitatea substanțială a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., în sensul că, până la modificarea acestora prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022, acest text normativ nu a reglementat un caz de întrerupere a prescripției răspunderii penale, unica dispoziție legislativă în acest sens intrând sub puterea general obligatorie a declarației de neconstituționalitate. Au considerat că deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 configurează, prin efectele pe care le produc la nivelul normei înscrise în cadrul art. 155 alin. (1) din C. pen., un adevărat criteriu de determinare a legii penale mai favorabile până la soluționarea definitivă a cauze și că, până la data de 30 mai 2022, când a intrat în vigoare Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 71/2022, în materie penală nu a funcționat întreruperea termenului prescripției răspunderii penale. Au mai arătat că, prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că "Normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.."

Prin încheierea din 22 noiembrie 2022, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1080 din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015.

S-a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7 și s-a fixat termen de judecată la data de 10 ianuarie 2023, cu citarea intimaților A., B., C. și D..

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, Înalta Curte a constatat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a exercitat calea de atac în cuprinsul termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., procurorul se numără printre titularii cererii de recurs în casație enumerați la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., iar hotărârea care se atacă face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată de Curtea de Apel Craiova ca instanță de apel.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele procurorului care exercită recursul în casație, precum și organul judiciar din care acesta face parte, indicarea cazului de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia [art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen..], precum și semnătura persoanei care exercită recursul în casație.

Înalta Curte a constatat că Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova critică soluția de încetare a procesului penal din cuprinsul hotărârii recurate prin raportare la constatarea eronată a incidenței cauzei de nepedepsire prevăzute de art. 153 din C. pen., respectiv împlinirea termenului de prescripție a răspunderii penale, iar argumentele aduse în susținerea cererii (întreruperea termenului de prescripție a răspunderii penale) pot fi circumscrise, din punct de vedere strict formal, cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., aspectele invocate putând face obiectul cenzurii instanței de casație.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului reglementat de prevederile art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal". Acest caz de casare poate fi invocat atunci când, față de actele și lucrările dosarului, prin hotărârea recurată s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen., dispunându-se încetarea procesului penal.

Prin motivele de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a susținut că, raportat la momentul epuizării activității infracționale, septembrie 2013, și la întreruperile prescripției răspunderii penale intervenite în perioada septembrie 2013- iunie 2018, faptele comise de către inculpați nu s-au prescris, întrucât actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25 iunie 2018, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte subliniază că, în calea extraordinară de atac a recursului în casație, nu se analizează corectitudinea reținerii prin hotărârea recurată a legii penale mai favorabile, în același sens fiind și jurisprudența instanței supreme "(...) stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite într-o cale extraordinară de atac, respectiv recursul în casație, necircumscriindu-se vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute în art. 438 C. proc. pen.." (decizia nr. 98/2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, publicată pe www.x.ro).

Prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., instanța analizează dacă a fost sau nu împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale prin raportare la legea mai favorabilă reținută prin hotărârea definitivă pronunțată de instanța de apel.

Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25.06.2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09.06.2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: "... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

De asemenea, se constată că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "în egală măsură, în contextul examinării instituției prescripției răspunderii penale nu pot fi combinate prevederi cuprinse în două legi distincte, una aparținând dreptului procesual aplicabilă cauzei (actului întreruptiv) și una aparținând dreptului material, aplicabilă efectului (întreruperea cursului prescripției), întrucât ar echivala cu crearea unei lex tertia.

Consecutiv, sub aceeași interdicție intră și combinarea în cauzele pendinte a dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma anterioară Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, prin considerarea că actul de procedură a produs un efect întreruptiv al cursului prescripției, cu dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. ulterioare publicării deciziei menționate, care înlătură un asemenea efect după cum s-a arătat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, întrucât ar însemna ca organele judiciare să aplice două acte normative referitoare la aceeași instituție juridică, exercitând un atribut care nu le revine și intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.

Cu alte cuvinte, existența caracterului întreruptiv al cursului prescripției în cazul îndeplinirii unui act de procedură în cauză poate fi examinată prin raportare la o singură normă legală, apreciată ca fiind mai favorabilă persoanei acuzate, iar nu prin combinarea unor dispoziții legale succesive.

Revine fiecărei instanțe de judecată învestită cu soluționarea cauzelor pendinte să determine caracterul mai favorabil sau nu al dispozițiilor legale incidente în raport cu particularitățile fiecărei situații în parte, respectând însă cerințele ce decurg din interdicția generării unei lex tertia."

Relativ la cele ce precedă, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 - 25.06.2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 - 30.05.2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

În speță, se constată că instanța de apel, în aplicarea art. 5 din C. pen., a avut în vedere criteriul aprecierii globale a legii penale mai favorabile și a reținut că, în cauză, legea în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022, este legea penală mai favorabilă. Astfel, instanța de apel a reîncadrat faptele în infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. - în sarcina inculpatei A. și complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 (forma în vigoare începând cu data de 25.06.2018 și până la data de 30.05.2022), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. - pentru inculpații B. C. D.. Instanța de apel a constatat că termenul general de prescripție s-a împlinit în cursul anului 2021, întrucât nu a existat niciun caz de întrerupere a prescripției, astfel că nu sunt incidente depozițiile legale privind prescripția specială.

Argumentele Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în sensul că actele de procedură îndeplinite înainte de data de 25.06.2018, data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 în Monitorul Oficial al României, Partea I, și-au împlinit efectele de întrerupere a termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul temput regit actum, sunt nefondate.

Înalta Curte reține că stabilirea legii penale mai favorabile este atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite cu soluționarea unei căi extraordinare de atac, respectiv un recurs în casație. În această cale extraordinară de atac instanța nu poate schimba legea stabilită de instanța de apel ca fiind incidentă raportului juridic, iar examinarea legalității hotărârii este analizată doar în raport de acea lege.

Prin urmare, Înalta Curte constată că pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care au fost condamnați inculpații este de 8 ani.

Conform prevederilor art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., "(1) Termenele de prescripție a răspunderii penale sunt: (...) c) 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depășește 10 ani". Alineatul (2) al aceluiași articol reglementează momentul de la care curg aceste termene. Astfel, "Termenele prevăzute în prezentul articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii (...).".

Așadar, termenul de prescripție generală a răspunderii penale, de 8 ani, curge de la data săvârșirii infracțiunilor (în speță, septembrie 2013, data epuizării infracțiunii) și s-a împlinit în septembrie 2021.

Pe cale de consecință, se constată că la data soluționării apelurilor, respectiv la 13 iulie 2022 când a fost pronunțată decizia penală nr. 1080 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. reținută în sarcina inculpatei A. și pentru complicitatea la infracțiunea de evaziune fiscală prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 5 C. pen. reținută față de inculpații B., C., D..

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1080 din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 1080 din 13 iulie 2022 a Curții de Apel Craiova – secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțate în dosarul nr. x/2015.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 ianuarie 2023.