ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului de față, constată următoarele:

a. Prin sentința penală nr. 215 din 27 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Cluj s-au hotărât următoarele:

În latură penală:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpatul A., din infracțiunea de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-au admis cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpații B. și C., din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală prev. de art. 48 alin. . 1 din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatei D. din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., în infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

- 6 (șase) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. rap. la art. 76 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1), (2) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a fi administrator al unor societăți comerciale, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a fi administrator al unor societăți comerciale, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

și 3 (trei) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen. s-a constatat că aceste infracțiuni sunt concurente, iar în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din cealaltă pedeapsă, adică 1 an închisoare, rezultând în final pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen. s-a aplicat inculpatului alături de pedeapsa principală rezultantă și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a fi administrator al unor societăți comerciale, pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea executării pedepsei închisorii, exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) din C. pen.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul reținerii de 24 ore din 07.10.2014.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 72 din C. pen. s-a dedus din durata pedepsei aplicate inculpatului, timpul reținerii de 24 ore din 08.10.2014.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau la Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca, pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau la Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau la Asociația E., pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea, ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau la Asociația E., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. au fost interzise inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată a presta o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau la Asociația E., pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În latură civilă:

S-a constatat că pe parcursul procesului penal inculpatul A. a achitat suma totală de 340.000 RON, conform ordinelor de plată din 28.11.2017, 20.02.2018 și 07.06.2018 (aflate în copie în vol. V instanță).

S-a constatat că prin încheierea penală nr. 279/22.05.2017 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul penal nr. x/2015, s-a dispus valorificarea anticipată a unor bunuri mobile aparținând inculpaților A. și D., realizându-se valorificarea autoturismului marca Audi A4 cu nr. de înmatriculare x, serie șasiu x aparținând inculpatei D. pentru suma de 13102 RON, sumă care a fost depusă în subcontul H. IBAN RON: x, în contul prejudiciului din dosar, precum și valorificarea anticipată a următoarelor autovehicule, aparținând inculpatului A.: autovehiculul marca I., serie motor x, serie șasiu x; autovehiculul marca I., serie motor x, serie șasiu x; autovehiculul marca I., serie motor x, serie șasiu x, autovehiculul (Motociclu) marca I., serie motor x, serie șasiu x, care au fost valorificate pentru suma totală de 4775 RON, care fost depusă în subcontul A. IBAN RON: x, în contul prejudiciului din dosar.

În temeiul art. 19, art. 397 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A., în solidar cu inculpații C., B. și D. și în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. J. S.R.L. și S.C. K. S.R.L., la plata către partea civilă Statul Român - ANAF prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a sumei de 451.898 RON, reprezentând echivalentul a 100.000 euro, adică 465000 RON minus suma de 13102 RON.

S-a menținut, în vederea recuperării prejudiciului în cuantum de 451.898 RON reținut și în sarcina inculpatei D., măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 25.11.2014 asupra celor cinci apartamente situate în Cluj-Napoca, str. x, jud. Cluj, aparținând acesteia, până la concurența sumei de 451.898 RON.

În temeiul art. 19, art. 397 din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A., în solidar cu părțile responsabile civilmente S.C. J. S.R.L. și S.C. K. S.R.L., la plata către partea civilă Statul Român - ANAF prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Cluj a sumei de 15.795.686 RON, despăgubiri civile.

S-a menținut, în vederea recuperării prejudiciului, măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 07.10.2014 asupra sumelor de 3.260 euro, 95.167 RON, 8.660 RON (depuse la L. conform recipiselor nr. x/09.10.2014, x/09.102014 și x/0910.2014) și 390.000 HUF (depusă la M. la data de 09.10.2014, la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj) aparținând inculpatului A., precum și asupra sumei de 85.272 RON rezultată din valorificarea anticipată a cantității de 1938 baxuri banane, sumă consemnată la M. conform O.P. nr. x/06.11.2014 - beneficiar D.G.R.F.P. Cluj-Napoca.

S-a menținut, în vederea recuperării prejudiciului, măsura sechestrului asigurator dispusă prin ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj din data de 25 noiembrie 2014 asupra corpurilor de clădire, anexelor, suprafețelor de teren și bunurilor mobile din Complexul Turistic N. al părții responsabile civilmente S.C. J. S.R.L., precum și asupra următoarelor bunuri mobile aparținând inculpatului A.: autoturismul marca BMW, serie motor FS serie șasiu x, capacitate cilindrică 2979 cmc; autovehiculul marca O., serie motor x, serie șasiu x, capacitate cilindrică 1589 cmc.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. și art. 11 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus luarea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra tuturor bunurilor mobile și imobile aparținând inculpaților A.,C. și B., dispoziții executorii potrivit art. 397 alin. (4) din C. proc. pen.

S-a dispus comunicarea minutei hotărârii la A.N.A.B.I. în vederea identificării bunurilor și punerii în executare a dispozițiilor privind sechestrul asigurator.

S-a dispus comunicarea unei copii a dispozitivului hotărârii la Oficiul Național al Registrului Comerțului, la data rămânerii definitive a acesteia.

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., au fost obligați inculpații C., D., B. și inculpatul A. în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata sumei de câte 5000 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, iar inculpatele F. și G. la plata sumei de câte 1200 RON fiecare, cu același titlu.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a notat, sub aspectul împrejurărilor faptice de interes pentru soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, că, în perioada decembrie 2010 - octombrie 2014, cu ajutorul inculpaților C., D., B., F. și G., inculpatul A. a ascuns achiziția de legume-fructe, în special de banane, în valoare totală de 69.134.830 RON, de la societățile comerciale P. -PL x, Q. - PL x, R. - PL x din Polonia, precum și S. și T. din Ungaria, în numele S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L., S.C. W. S.R.L. și S.C. X. S.R.L., mărfuri ce au fost introduse în România prin eludarea procedurii de monitorizare a achizițiilor intracomunitare a produselor cu risc fiscal și care au fost valorificate apoi fără întocmirea documentelor legale, sub paravanul activității licite a S.C. J. S.R.L. și S.C. K. S.R.L., sustrăgându-se astfel de la plata TVA în sumă de 16.592.359 RON, faptă reținută ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

A mai reținut că, în perioada 2011 - octombrie 2014, inculpatul A. a transferat suma de 1.440.173 RON, provenită din evaziune fiscală, sub forma creditării S.C. J. S.R.L., în obiectivul de investiție Complexul Turistic N. Săcuieu, județul Cluj, în scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a banilor, faptă apreciată ca întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de spălarea banilor, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A., B. și D..

b. Prin decizia penală nr. 33/A din 16 ianuarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori s-au admis apelurile declarate de inculpații A., B. și D. împotriva sentinței penale nr. 215 din 27 iunie 2018 pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a desființat, în parte, hotărârea apelată, numai cu privire la reținerea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. rap. la art. 76 din C. pen. în ceea ce îi privește pe inculpații B. și D., durata termenelor de supraveghere pentru aceeași inculpați și soluția dată laturii civile în privința celor trei aplelanți și, rejudecând în aceste limite:

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a fost interzisă inculpatei, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., inculpata a fost obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau la Asociația E., pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., referitoare la cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. a fost interzisă inculpatului, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Municipiului Cluj-Napoca sau la Regia Autonomă a Domeniului Public Cluj-Napoca, pe o perioadă de 70 de zile lucrătoare, cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare.

S-a constatat că inculpații B. și D. au achitat prejudiciul de 451.898 RON.

A fost redus cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul A., de la 15.795.686 RON la 15.725.686 RON.

Au fost menținute restul dispozițiilor din sentința apelată.

S-a dispus ca onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției, iar cheltuielile judiciare din apel să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel, confirmând situația de fapt reținută de prima istanță, a notat suplimentar, sub aspectul infracțiunii de spălarea banilor, că, în perioada 2011 - octombrie 2014, inculpatul A. a transferat suma de 1.440.173 RON sub forma creditării S.C. J. S.R.L. astfel: în perioada în care nu era asociat al societății a adus sume în calitate de director, maximul împrumutului fiind de 1.109.449 RON la 31.05.2013, sumele fiind evidențiate în contabilitate cu explicația "împrumut A.", iar ulterior, a finanțat firma în calitate de asociat unic. În acest fel, în perioada 2011 - octombrie 2014, inculpatul A. a transferat o sumă de bani consistentă, respectiv 1.440.173 RON, sub forma creditării S.C. J. S.R.L., întocmind mai multe contracte de creditare încheiate în nume personal, pe care le-a și semnat, atât la împrumutat, cât și la împrumutător. Sumele de bani cu care a finanțat societatea au fost restituite inculpatului în perioada 27.04.2011-23.02.2015, întocmindu-se în acest sens o dovadă.

A mai reținut că, în perioada 2008 - ianuarie 2015, inculpatul A. a realizat venituri licite, declarate și fiscalizate, în sumă de doar 111.958 RON, deși în aceeași perioadă a achiziționat un imobil cu prețul de 165.000 RON. Totodată, inculpatul a vândut un imobilul din Cluj-Napoca, Strada x, în cursul anului 2008, pentru suma de 200.000 de euro.

Totodată, a notat că inculpatul este întreținătorul unei familii numeroase și că acesta a achiziționat mai multe imobile (apartamente) pentru copii, bunuri care au fost trasferate către rudele apropiate, inclusiv către inculpata D., înainte de anul 2010.

În fine, a notat că sumele cu care inculpatul și-a creditat societatea și apoi sumele folosite pentru construirea complexului turistic, alături de achizițiile de bunuri imobile, comparativ cu veniturile realizate de acesta, C. civ. la concluzia lipsită de echivoc că inculpatul a cheltuit sume de bani net superioare celor realizate din activități licite declarate public. Or, având în vedere că inculpatul a fost angajat într-o activitate de evaziune fiscală de mare anvergură, rezultă că sumele de bani cheltuite provin, în bună parte, din această activitate.

În consecință, instanța de apel a constatat că trasferarea sumelor de bani obținute din activitatea ilicită de evaziune fiscală către activități comerciale licite, prin care s-a realizat o creștere a activităților comerciale și, totodată, o diversificare a preocupărilor comerciale (prin deschiderea activității de turism), cumulându-se astfel capital comercial licit și venituri licite prin exploatarea obiectelor de activitate ale societăților comerciale, reprezintă o activitate bine conturată și independentă de fapta de evaziune fiscală, dar subsecventă acesteia și care se circumscrie unei fapte tipice de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, actual art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

Instanța a înlăturat criticile inculpatului privind ignorarea, de către instanța de fond, a veniturilor pe care le-a realizat prin vânzarea imobilului din Cluj Napoca, Strada x, în cursul anului 2008, pentru suma de 200.000 de euro, precum și cele vizând caracterul ilogic al supoziției că inculpatul ar fi creditat societatea cu o sumă de 1.440.173 de RON, în condițiile în care prejudiciul realizat prin infracțiunea de evaziune fiscală ar fi de 16.592.359 de RON.

În acest sens, instanța a reținut că apărarea confundă cuantumul prejudiciului produs statului prin neplata obligațiilor fiscale cu beneficiul realizat de către inculpat prin săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, presupunând că ar fi o corespondență de egalitate între cele două entități. Este cert, însă că beneficiul realizat de către inculpat în urma săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală este inferior prejudiciului adus bugetului de stat prin neplata obligațiilor fiscale, deoarece în cazul punerii în vânzare a unor bunuri pentru care nu există acte de proveniență, în mod implicit, prețul nu va conține și obligațiile fiscale datorate statului, iar vânzarea se va face la un preț inferior celui al pieței, fiind de presupus că persoana cumpărătoare nu ar avea niciun motiv să plătească un preț al pieței, respectiv unul care să conțină și obligațiile fiscale datorate statului. Prin urmare, beneficiul realizat în cazul unei, astfel de infracțiuni de evaziune fiscală se situează între diferența dintre prețul de achiziție și prețul vânzării, diferență care constituie beneficiu net pentru persoana care săvârșește infracțiunea de evaziune fiscală și care trebuie împărțit și cu eventualele persoane interpuse în acest mecanism, precum și cheltuielile făcute cu întreaga operațiune ilicită, cheltuieli care, prin ipoteză, nu sunt deductibile.

*****

Împotriva deciziei penale nr. 33/A din data de 16 ianuarie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori a declarat recurs în casație inculpatul A.,prin apărător ales, invocând cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

În argumentarea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apărarea a susținut că fapta pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, nu este prevăzută de legea penală.

În acest sens, a arătat că operațiunea incriminată, atât de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cât și de actualul art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019 presupune mai multe etape în care are loc spălarea banilor, respectiv existența unor sume de bani provenite din infracțiuni, introducerea/transferarea sumelor într-un circuit financiar licit (operațiunea efectivă de "spălare"), urmând ca în final sumele să aibă o justificare legală. În consecință, pentru a se reține infracțiunea de spălare de bani într-una dintre modalitățile incriminate de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 nu este suficient ca autorul faptei premisă să dispună de sumele de bani - în speță prin creditarea unei societăți, ci este obligatoriu ca mecanismul să fie completat de o nouă acțiune a autorului, prin care sumele să ajungă din nou în circuitul civil și astfel să aibă o pretinsă proveniență licită.

Raportat la aceste considerații teoretice, apărarea a susținut că fapta pentru care a fost condamnat inculpatul, astfel cum a fost reținută de instanțele de fond și de apel, nu este prevăzută de legea penală, lipsind tocmai elementul efectiv de spălare a banilor, în condițiile în care instanțele nu au reținut că sumele de bani cu care inculpatul A. a creditat societatea au ajuns apoi înapoi în piață, astfel încât să se poată vorbi despre sume spălate. În plus, instanțele nu au lămurit dacă creditarea societății s-a făcut în scopul ascunderii sau al disimulării originii ilicite a acestor sume, în condițiile în care rațiunea incriminării spălării banilor este tocmai aceea de a oferi aparența de legalitate a unor sume obținute ilicit. Or, prin simpla creditare a societății J. S.R.L., chiar și cu sume ilicite, nu se produce efectul disimulant la care se referă textul incriminator.

A mai arătat că instanțele nu au lămurit nici de ce prin intermediul operațiunii de creditare ar fi fost "ascunsă" sau "disimulată" originea ilicită a acelor sume de bani și nici care ar fi legătura juridică specifică acestei infracțiuni între originea ilicită a sumelor și disimularea/ascunderea acesteia, care ar fi avut loc prin operațiunea de creditare a societății.

Practic, raționamentul expus de instanțe vine doar să indice la ce ar fi servit o parte din banii dobândiți presupus ilicit de către inculpat, chestiune care nu are nicio legătură cu infracțiunea de spălare de bani incriminată de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, în condițiile în care nu s-a indicat o corespondență între sumele de bani obținute din evaziune fiscală și sumele cu care inculpatul a creditat.

În consecință, apărarea a susținut că reținerea și condamnarea inculpatului A. pentru infracțiunea de spălare de bani este nelegală, atâta timp cât nu a fost identificată vreo modalitate în care inculpatul a dispus apoi de banii "spălați"

Or, procedând în acest fel, instanțele au ignorat și considerentele deciziei nr. 16 din 08.06.2016 pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În sfera cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea a susținut că pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de spălarea banilor nu se află în limite legale, întrucât instanța de fond nu a indicat, în procesul de individualizare judiciară al pedepsei, care sunt rațiunile pentru care a reținut circumstanța atenuantă prev. de art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, dar nu și raportat la infracțiunea de spălarea banilor. Ca urmare, și pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare este nelegală, în condițiile în care este rezultatul unor pedepse aflate în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Practic, deși instanța de fond a reținut în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., a valorificat-o numai în ceea ce privește infracțiunea de evaziune fiscală, ajungându-se astfel la minimul de 6 ani închisoare, fără a proceda similar și în cazul infracțiunii de spălarea banilor, pentru care s-a aplicat pedeapsa minimă prevăzută de lege de 3 ani închisoare, deși prin reținerea circumstanței atenuante anterior menționate, minimul pedepsei pentru această faptă ar fi fost de 2 ani închisoare. În această situație, în urma contopirii s-ar fi aplicat pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare, sporită cu 1/3 din pedeapsa de 2 ani aplicată pentru infracțiunea de spălarea banilor, rezultând, astfel o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 8 luni închisoare.

Deopotrivă, apărarea a susținut că nici pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea de evaziune fiscală nu se află în limite legale, sens în care a arătat că, în condițiile în care, atât procurorul, cât și instanța de fond nu a reușit să stabilească care este întinderea prejudiciului la producerea căruia au participat complicii, aplicând în favoarea acestora principiul in dubio pro reo, același regim trebuia aplicat și autorului, întrucât imposibilitatea stabilirii în concret a contribuției fiecăruia la producerea prejudiciului este o împrejurare obiectivă ce se răsfrânge asupra tuturor participanților, făcând imposibil de stabilit certitudini doar față de autorul faptei, nu și față de complici.

Astfel, datorită modului deficitar și arbitrar de soluționare a cauzei, prin încălcarea principiului solidarității dintre participanții la comiterea aceleiași infracțiuni de evaziune fiscală, față de complici s-au aplicat pedepse pentru infracțiunea de evaziune fiscală în forma de bază, respectiv cuprinse între limitele de 2 - 8 ani închisoare, pe când față de inculpatul A. s-au aplicat, pentru aceeași faptă, pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege (9 -15 ani, forma agravată).

Or, în condițiile în care imposibilitatea stabilirii participării la producerea prejudiciului afectează pe toți participanții la comiterea aceleiași fapte și pedepsele trebuiau aplicate în aceleași limite prevăzute de lege.

În consecință, apărarea a susținut că instanțele de fond și de apel au aplicat inculpatului A. o pedeapsă pentru evaziune fiscală în alte limite decât cele prevăzute de lege, solicitând înlăturarea greșită a aplicării legii în prezentul cadru procesual.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436, art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., prin încheierea din data de 16 aprilie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis-o în principiu, dispunând trimiterea cauzei la completul de 3 judecători, în vederea judecării ei pe fond.

La termenul acordat pentru dezbaterea recursului în casație, respectiv 30 aprilie 2020, Înalta Curte a luat concluziile apărării și acuzării asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 din C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

În contextul obiectului său, astfel definit, calea extraordinară de atac a recursului în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor ori a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului printr-o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească nesatisfăcătoare. Instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Prin urmare, starea de fapt reținută în cauză cu titlu definitiv de către instanța de apel și concordanța acesteia cu probele administrate nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în actuala procedură a recursului în casație.

În cauza de față, inculpatul A. a invocat cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 din C. proc. pen.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării atunci când "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Jurisprudența subsecventă intrării în vigoare a actualului C. proc. pen. a statuat că acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care, fie fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă ele vizează norma de incriminare, în ansamblul său, ori numai modificarea unora dintre elementele constitutive ale infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

În consecință, acest caz de recurs în casație permite instanței de casație să analizeze doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de către curtea de apel, corespunde tiparului obiectiv al infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

În aceste coordonate de principiu, în limitele criticilor formulate în recurs în casație, Înalta Curte notează că starea de fapt reținută prin decizia recurată, raportat la infracțiunea de spălarea banilor constă, în esență, în aceea că, în perioada 2011 - octombrie 2014, inculpatul A. a transferat suma de 1.440.173 RON sub forma creditării S.C. J. S.R.L., astfel: în perioada în care nu era asociat al societății a adus sume în calitate de director, maximul împrumutului fiind de 1.109.449 RON la 31.05.2013, sumele fiind evidențiate în contabilitate cu explicația "împrumut A.", iar ulterior, a finanțat firma în calitate de asociat unic. În acest fel, în perioada 2011 - octombrie 2014, inculpatul A. a transferat o sumă de bani consistentă, respectiv 1.440.173 RON, sub forma creditării S.C. J. S.R.L., întocmind mai multe contracte de creditare încheiate în nume personal, pe care le-a și semnat, atât la împrumutat, cât și la împrumutător. Sumele de bani cu care a finanțat societatea au fost restituite inculpatului în perioada 27.04.2011-23.02.2015, întocmindu-se în acest sens o dovadă.

Referitor la aceeași auzație, instanța de apel a reținut că, în perioada 2008 - ianuarie 2015, inculpatul A. a realizat venituri licite, declarate și fiscalizate, în sumă de doar 111.958 RON, deși în aceeași perioadă a achiziționat un imobil cu prețul de 165.000 RON. Totodată, inculpatul a vândut un imobilul din Cluj-Napoca, Strada x, în cursul anului 2008, pentru suma de 200.000 de euro.

Totodată, a notat că inculpatul este întreținătorul unei familii numeroase și că acesta a achiziționat mai multe imobile (apartamente) pentru copii, bunuri care au fost trasferate către rudele apropiate, inclusiv către inculpata D., înainte de anul 2010.

În fine, a notat că sumele cu care și-a creditat societatea și apoi sumele folosite pentru construirea complexului turistic, alături de achizițiile de bunuri imobile, comparativ cu veniturile realizate de inculpat, C. civ. la concluzia lipsită de echivoc că acesta a cheltuit sume de bani net superioare sumelor de bani realizate din activități licite declarate public. Or, având în vedere că inculpatul a fost angajat într-o activitate de evaziune fiscală de mare anvergură, rezultă că sumele de bani cheltuite provin, în bună parte, din această activitate.

În consecință, instanța de apel a constatat că trasferarea sumelor de bani obținute din activitatea ilicită de evaziune fiscală către activități comerciale licite, prin care s-a realizat o creștere a activităților comerciale și, totodată, o diversificare a preocupărilor comerciale (prin deschiderea activității de turism), cumulându-se astfel capital comercial licit și venituri licite prin exploatarea obiectelor de activitate ale societăților comerciale, reprezintă o activitate bine conturată și independentă de fapta de evaziune fiscală, dar subsecventă acesteia și care se circumscrie unei fapte tipice de spălarea banilor prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, actual art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 129/2019.

Negând această situație de fapt, inculpatul A. susține în cadrul prezentului demers judiciar că fapta astfel descrisă nu întrunește elementele de tipicitate ale infracțiunii de spălarea banilor, întrucât, pe de o parte, nu s-a făcut dovada certă a provenienței ilicite a sumelor de bani cu care a fost finanțată societatea, iar pe de altă parte, nu s-a dovedit că transferul de bani s-a făcut în scopul disimulării provenienței infracționale a sumelor și prin aceasta, nu s-a făcut dovada mecanismului de spălare a banilor.

Altfel spus, criticând concluziile instanțelor de fond și de apel cu privire la faptul că suma de 1.440.173 RON, cu care inculpatul a finanțat S.C. J. S.R.L., inclusiv în obiectivul de investiție Complexul Turistic N. Săcuieu, provine din infracțiunea de evaziune fiscală pentru care acesta a fost condamnat în cauză, respectiv cu privire la constatarea realizării acestei finanțări în vederea disimulării originii ilicite a banilor și prin aceasta, chiar intepretarea dată de cele două instanțe materialului probator administrat în cauză, recurentul inculpat neagă baza factuală care a condus la reținerea infracțiunii de referință în sarcina lui, solicitând, în mod implicit, reevaluarea materialului probator sub aspectul conținutului faptic al acuzației de spălarea banilor care îi este adusă.

Or, reanalizarea situației de fapt și reevaluarea materialului probator sunt chestiuni care nu pot fi valorificate în contextul niciunuia dintre cazurile de casare expres și limitativ reglementate de art. 438 din C. proc. pen.

Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze pentru a treia oară, în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, ș