ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 921/2018

Asupra contestației la executare de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins contestația la executare formulată de petentul A., zis C., în prezent încarcerat în Penitenciarul de Maximă Siguranță Craiova, împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, ca nefondată.

Pentru a pronunța această decizie, Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 818 din data de 19.04.2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2016, în baza art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

S-a constatat că fapta dedusă judecății a fost săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 270/29.11.2012 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 2583/17.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pedeapsă ce a fost contopită cu pedeapsa de 6 ani închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curții de Apel Craiova.

În baza art. 41, 43 C. pen., a fost adăugată pedeapsa de 6 luni închisoare la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, stabilită prin sentința penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curții de Apel Craiova, urmând ca inculpatul să execute 6 ani și 6 luni închisoare.

A fost dedusă din pedeapsa stabilită perioada executată de la 18.09.2014, la zi.

A fost anulat mandatul de executare al pedepsei nr. 38/2015 emis de Tribunalul Gorj și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu și inculpatul A.

Prin decizia penală nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, a fost respins apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 818 din data de 19.04.2017 pronunțată de Judecătoria Târgu Jiu, în dosarul nr. x/2016, ca nefondat.

A fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Jiu, formulat împotriva aceleiași sentințe.

A fost desființată sentința și, rejudecând:

În baza art. 273 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 6 luni închisoare.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare pedeapsă principală, 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pedeapsă complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie, stabilită prin sentința penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curții de Apel Craiova în pedepsele componente de:

- pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. Vechi pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicată pentru săv. infr. prev. de art. 26 C. pen. anterior raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. anterior.

- pedeapsa principală de 5 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. Vechi pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior aplicată prin sent. pen. nr. 270/29.11.2012 a Tribunalului Gorj, modificată prin decizia penală nr. 237/26.06.2013 a Curții de Apel Craiova și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2583/17.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 38-39 lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (1) și (5) C. pen., a fost contopită pedeapsa principală de 6 luni închisoare aplicată în cauza supusă judecății cu pedeapsa principală de 6 ani închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pe o durată de 1 an și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, aplicate prin sentința penală nr. 28/09.02.2015 a Tribunalului Gorj, definitivă prin decizia penală nr. 1174/12.07.2016 a Curții de Apel Craiova, rezultând pedeapsa de 6 ani și 2 luni închisoare pedeapsă principală,1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior, pedeapsă accesorie.

În baza art. 43 alin. (1) și art. 45 alin. (3) lit. b) și alin. (5) C. pen., a fost adăugată la această pedeapsă rezultantă, restul de 3 ani, 11 luni și 26 zile închisoare, 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie, rămas neexecutat din pedeapsa principală de 5 ani închisoare, 1 an interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie, aplicată prin sentința penală nr. 270/29.11.2012 a Tribunalului Gorj, modificată prin decizia penală nr. 237/26.06.2013 a Curții de Apel Craiova și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 2583/17.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa finală de 10 ani, 1 lună și 26 zile închisoare pedeapsă principală, 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă complementară și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), teza a II-a, b) și c) C. pen. anterior pedeapsă accesorie.

A fost dedusă din pedeapsa finală, perioada executată de la 23.09.2015 la zi.

A fost anulat mandatul de executare al pedepsei nr. 38/2015 emis de Tribunalul Gorj și s-a dispus emiterea unui nou mandat, conform prezentei decizii.

S-a menținut restul dispozițiilor sentinței atacate, ce privesc cheltuielile judiciare către stat.

La data de 28.11.2017, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x, contestația la executare formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2016, contestație care a fost calificată drept recurs în casație și s-a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării asupra acestuia.

În motivarea contestației, condamnatul A., în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat în esență "lămurirea" deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, susținând că în mod eronat s-a aplicat art. 43 alin. (2) C. pen., reprezentând o "eroare gravă a completului de judecată", contopirea pedepselor fiind făcută în mod greșit, iar pedeapsa rezultantă este nelegală.

Prin încheierea nr. 70/RC, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, contestația la executare a fost trimisă Curții de Apel Craiova, spre competentă soluționare.

La data de 30 martie 2018, contestația a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, sub nr. x/2018.

Prin cererea formulată la data de 21.06.2018, condamnatul A. a solicitat să se dispună sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în legătură cu pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la dezlegarea chestiunii de drept constând în mecanismul de aplicare a pedepsei în situația reținerii condițiilor de incidență a recidivei postcondamnatorii în raport de data săvârșirii unei singure infracțiuni, care constituie cel de-al doilea termen al pluralității de infracțiunii, în situația concretă în care primul termen al recidivei este constituit din săvârșirea a două fapte aflate în concurs (dintre care doar una atrage starea de recidivă) soluționate prin hotărâre definitivă intrată în puterea lucrului judecat anterior pronunțării unei hotărâri prin care s-a atras răspunderea penală a făptuitorului pentru fapta săvârșită în stare de recidivă.

La termenul de judecată din data de 11 iulie 2018, așa cum s-a arătat în partea introductivă a prezentei decizii, Curtea a respins, ca inadmisibilă, cererea privind sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție legătură cu pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a constatat că prin contestația formulată, condamnatul A., nu a solicitat lămurirea dispozitivului deciziei penale nr. 1750/12.11.2017 a Curții de Apel Craiova, ci a solicitat efectiv desființarea deciziei penale și rejudecarea apelului, arătând că s-a efectuat în mod greșit descontopirea și contopirea pedepselor principale, ajungându-se la o pedeapsă nelegală.

Astfel, în opinia contestatorului, Curtea de Apel Craiova în mod greșit nu a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, la pedeapsa rezultantă de 6 ani, aplicată de Judecătoria Tg. Jiu, prin sentința penală nr. 818/19.04.2017, ci a efectuat un cumul aritmetic în urma căruia a rezultat pedeapsa de 10 ani, 1 lună și 26 zile închisoare, fără un temei legal.

S-a apreciat că cererea inculpatului este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația la executare nu reprezintă o cale de atac, ci o procedură jurisdicțională de rezolvare a situațiilor relative la executarea hotărârii, după rămânerea definitivă a acesteia. Pe această cale se pot invoca numai aspecte ce privesc exclusiv executarea hotărârilor definitive.

Scopul și limitele contestației la titlu se rezumă la lămurirea sau explicitarea necesară în legătură cu ceea ce s-a judecat și se reflectă în dispozitivul hotărârilor definitive.

Prin urmare, pe calea contestației la executare (contestației la titlu) pot fi vizate doar măsurile luate și care se regăsesc în dispozitivul hotărârii, iar nu chestiuni care au fost invocate și tranșate în cursul procesului, întrucât soluția contrară ar încălca, în mod evident, autoritatea de lucru judecat și regulile imperative care guvernează regimul său.

În speța de față, nu a fost indicată de către condamnat și nici nu a fost constatată din oficiu de către instanță existența vreunei dispoziții neclare, care ar necesita lămurire.

De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, condamnatul a invocat în contestație o "greșeală de judecată", considerând că decizia este nelegală, nu neclară, întrucât, în opinia sa, pedeapsa finală, dată spre executare, a fost stabilită contrar dispozițiilor legale și a solicitat astfel, desființarea acestei decizii cu consecința rejudecării apelului și stabilirii unei alte pedepse, ceea ce nu poate face obiectul unei contestații la executare.

Prin urmare, Curtea a respins contestația formulată de inculpat, ca nefondată și, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. l-a obligat pe contestatorul-condamnat la 300 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, condamnatul A. a formulat contestație la executare, solicitând desființarea deciziilor nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 și nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, ambele pronunțate de Curtea de Apel Craiova și menținerea sentinței penale nr. 818 din data de 19 aprilie 2017 pronunțată de Judecătoria Tîrgu Jiu. Contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.

În motivarea contestației, petentul a solicitat ca, în raport de dispozițiile art. 43 alin. (2) C. pen. să se constate că el a săvârșit o singură infracțiune, aceea de mărturie mincinoasă, în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 43 alin. (1) C. pen.

A susținut că modalitatea de contopire a pedepselor este greșită, astfel că pedeapsa de 10 ani, 1 lună și 26 zile este nelegală.

Examinând admisibilitatea contestației la executare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:

a) Când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) Când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) Când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) Când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

În cauza de față, petentul A. a formulat contestație împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova care a avut ca obiect contestație la executare formulată de același petent împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, invocând același motive privind contopirea pedepselor.

De altfel, în contestația formulată petentul a arătat că motivele sunt cele precizate în contestația care a făcut obiectul dosarului x/2018 al Curții de Apel Craiova.

Contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite pe parcursul executării pedepselor, pe această cale neputându-se invoca decât aspecte ce țin exclusiv de executarea hotărârilor judecătorești definitive, fără a se putea modifica dispozițiile din hotărâre care au intrat în puterea lucrului judecat.

Față de motivul invocat de petentul condamnat în sensul că decizia atacată este nelegală întrucât pedeapsa ce urmează a fi executată a fost stabilită contrar dispozițiilor legale, apare ca fiind inadmisibilă întrucât este inadmisibil ca pe această cale să se procedeze la o nouă individualizare a pedepsei. Pe calea contestației la executare se pot invoca aspecte care privesc, exclusiv, executarea hotărârilor, neputându-se pune în discuție legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că, față de motivul invocat în contestație, acela legat de modul de contopire a pedepselor și de stabilire a pedepsei ce urmează a fi executată, nu se încadrează în dispozițiile legale prevăzute de art. 598 alin. (1) C. pen.

Totodată, Înalta Curte constată că petentul condamnat A. a formulat contestație la executare împotriva deciziei penală nr. 1099 din data de 11 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, prin care s-a respins ca nefondată contestația la executare formulată de același petent împotriva deciziei penale nr. 1750 din data 14 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, hotărârea fiind definitivă.

Potrivit dispozițiilor C. proc. pen., admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești se exercită în condițiile prevăzute de legea procesual penală și în acord cu principiile stabilite de art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii și ale art. 21 din legea fundamentală care prevede că orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, a libertăților și a intereselor sale legitime, dar și în acord cu exigențele prevăzute de art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului privind dreptul la un recurs efectiv.

Prin urmare, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală, constituie o încălcare a principiului legalității acestora și din acest motiv, apare ca fiind o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. Încercarea exercitării unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori printr-un act neprevăzut de legea procesual penală conduce la inadmisibilitatea căii de atac.

Față de considerentele menționate, contestația la executare formulată de petentul condamnat A. împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori este inadmisibilă, urmând a fi respinsă.

În baza art. 275 alin. (21) C. proc. pen. va fi obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 1099 din data de 11 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 noiembrie 2018.