ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2020
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 819/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra contestației de față;
În baza actelor și lucrărilor constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 317 din data de 07 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Craiova, împotriva Deciziei penale nr. 1583 din data de 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018*.
În acest sens, prima instanță, a constatat că:
Prin Sentința penală nr. 2348 din data de 17 iulie 2019, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018*, în temeiul art. 228 alin. (1), (22)9 alin. (1) lit. b), c), d) și alin. (2) lit. b) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. la 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a constatat că fapta pentru care inculpatul a fost judecat în prezenta cauză, săvârșită la data de 19.01.2017, este concurentă cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 161/18.04.2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 794/A/20.09.2018, a Curții de Apel Pitești, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 1 an și 10 luni și 59 de zile închisoare, cu infracțiunile aplicate prin SP nr. 421/04.10.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, definitivă prin neapelare la data de 01.11.2017, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare și cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 1532/14.07.2016 a Judecătoriei Pitești, defintivă prin Decizia penală nr. 163/A/01.03.2017 a Curții de Apel Pitești, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 3 ani și 6 luni închisoare.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 161/18.04.2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în pedepsele componente, astfel:
- 1 an închisoare, pentru 334 alin. (2) din C. pen.
- 1 an și 6 luni închisoare, pentru 335 alin. (1) din C. pen.
- restul de 59 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 421/04.10.2017.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 421/04.10.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, în pedepsele componente, astfel:
- 4 ani închisoare, pentru art. 208-2019 din vechiul C. pen.
- 3 ani închisoare, pentru art. 208,209 din C. pen. din 1969 - aplicată prin Sentința penală nr. 1532/2016 a Judecătoriei Pitești;
- 2 ani închisoare, pentru art. 192 alin. (2) din C. pen. din 1969 - Sentința penală nr. 1532/2016 a Judecătoriei Pitești;
- 2 ani închisoare, pentru infr. prev. de art. 86 din O.U.G. nr. 195/2002 - Sentința penală nr. 581/15.03.2013 a Jud. Drobeta- Turnu Severin;
- 5 ani închisoare, pentru infracțiunea prev. de art. 208, 209 alin. (1) lit. a), g), i) din C. pen. din 1969 - SP nr. 581/15.03.2013 a Jud. Drobeta- Turnu Severin;
- 1 an închisoare, pentru art. 228, 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. - Sentința penală nr. 546/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sibiu, modificata prin Decizia penală nr. 148/A/11.03.2014 a Curții de Apel Alba;
- 1 an închisoare, pentru art. 335 alin. (1) din C. pen. - Sentința penală nr. 546/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, modificată prin decizia penala nr. 148/A/11.03.2014 a Curții de Apel Alba;
- 1 an închisoare, pentru art. 334 alin. (2) din C. pen. - Sentința penală nr. 546/10.10.2013 pronunțată de Judecătoria Sibiu, modificata prin decizia penala nr. 148/A/11.03.2014 a Curții de Apel Alba;
- 3 ani și 6 luni închisoare pentru art. 208, 209 lit. a), g), i) din C. pen. 1969 cu aplic. art. 37 lit. a) din C. pen. 1969 - SP nr. 234/2016 a Judecătoriei Târgoviște;
- 772 zile, reprezentând restul rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată prin SP 196/2010 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea;
- sporul de 6 luni aplicat prin sentința penala nr. 1532/14.07.2016 a Judecătoriei Pitești,
- sporul de 6 luni aplicat prin decizia penala nr. 184/A/2014 a Curții de Apel Alba.
A fost descontopită pedeapsa rezultantă aplicată prin Sentința penală nr. 1532/14.07.2016 a Judecătoriei Pitești, în pedepsele componente, astfel:
- pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru art. 208-209 din vechiul C. pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru art. 192 alin. (2) din vechiul C. pen.
- restul de 772 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată prin Sentința penală nr. 196/10.03.2010.
În temeiul art. 588 din C. proc. pen., rap. la art. 105 alin. (1) din C. pen., a fost anulată liberarea condiționată a inculpatului A., dispusă prin Sentința penală nr. 258/06 februarie 2018 a Judecătoriei Târgu Jiu, din executarea pedepsei de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală 421/04.10.2017 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În temeiul art. 588 din C. proc. pen., rap. la art. 105 alin. (1) din C. pen. a fost anulată liberarea condiționată a inculpatului A., dispusă prin Sentința penală nr. 1820/07.06.2019, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2019, din executarea pedepsei de 1 an 10 luni și 59 de zile închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 161/18.04.2018 a Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
În temeiul dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 187/2012, raportat la art. 38 alin. (1) din C. pen. a fost contopită pedeapsa de 3 ani, aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele aplicate prin Sentința penală nr. 161/18.04.2018, Sentința penală nr. 421/04.10.2017 și Sentința penală nr. 1532/14.07.2016, (1 an, 1 an și 6 luni, 4 ani, 3 ani, 2 ani închisoare), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani, la care s-a adăugat o treime din restul pedepselor, respectiv 3 ani și 6 luni, pedeapsa rezultantă fiind de 7 ani și 6 luni.
În temeiul art. 79 alin. (2) din C. pen., raportat la dispozițiile. art. 41 alin. (1) din C. pen. și art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a constatat că inculpatul se află în stare de recidivă post condamnatorie față de pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni (cu aplic. ped. acc. prev. de art. 71 alin. (1) din C. pen., art. 64 alin. (1) lit. a) din C. pen., art. 64 alin. (1) din C. pen.), aplicată prin Sentința penală nr. 234/30.06.2016, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin Decizia penală nr. 1232/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, ce constituie prim termen al recidivei.
În temeiul art. 10 din Legea nr. 187/2012 art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (2) din C. pen. a fost contopită pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile concurente, de 7 ani și 6 luni, cu pedeapsa ce constituie prin termen al recidivei post condamnatorii, de 5 ani și 6 luni, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani.
În baza art. 6 alin. (5) din C. pen. s-a constatat că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din C. pen. din 1968 dispusă prin Sentința penală nr. 234/30.06.2016, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în dosarul nr. x/2015, definitivă prin Decizia penală nr. 1232/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, are corespondent în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., urmând a se executa în conținutul și limitele prevăzute de acestea.
În temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea 187/2012 cu aplicarea art. 45 alin. (5), rap. la disp. art. 67 alin. (2) din C. pen. s-a aplicat, pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.
În temeiul dispozițiilor art. 6 din Legea 187/2012, cu aplicarea art. 45 alin. (5), rap. la disp. art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis, pe lângă pedeapsa rezultantă, ca pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității, pe durata executării pedepsei, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.
S-a menționat că, în temeiul art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani se execută după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.
În temeiul art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., constând în dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, s-a menționat că se va executa din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.
S-a dedus din pedeapsa aplicata perioada executată, de la 01 februarie 2013 la 13.12.2016, de la 26.01.2017 la 13 februarie 2018, 20 februarie 2018-13.08.2018 și reținerea, respectiv arestul preventiv, de la 13.08.2018 la zi.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) din C. proc. pen. a fost menținută, ca fiind legală și temeinică, măsura arestului preventiv, dispusă față de inculpatul A. prin încheierea din Camera de Consiliu nr. 60/14.08.2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Judecătoriei Craiova.
În temeiul art. 404 alin. (4) lit. f) rap. la art. 255 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea civilă B. a tabletelor marca x cu seria x, cu încărcător aferent.
În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) s-a dispus confiscarea telefonului marca x și a cartelei SIM seria x, folosit de inculpat în cursul activității infracționale.
S-a constatat că inculpatul a beneficiat de 336 zile considerate ca executate suplimentar conform Legii nr. 169/2017, pentru perioada 01 februarie 2013 - 13.12.2016 și de la 26.01.2017 până la 13 februarie 2018 (data liberării).
Prin Decizia penală nr. 1583 din data de 20 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018*, a fost admis apelul declarat de inculpatul A., împotriva Sentinței penale nr. 2348 din data de 17 iulie 2019 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018*.
A fost desființată, în parte, sentința penală atacată și rejudecându-se cauza, a fost desfăcută pedeapsa rezultantă de 13 ani închisoare aplicată inculpatului în pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile concurente, de 7 ani și 6 luni închisoare și pedeapsa ce constituie prim termen al recidivei post condamnatorii, de 5 ani și 6 luni închisoare.
În temeiul art. 41 alin. (1) și art. 43 alin. (2) din C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012 a fost contopit restul rămas neexecutat de 595 zile închisoare din pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare ce constituie prim termen al recidivei post-condamnatorii, aplicată prin Sentința penală nr. 234/30.06.2016 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin Decizia penală nr. 1232/21.10.2016 a Curții de Apel Ploiești, cu pedeapsa rezultantă aplicată pentru infracțiunile concurente de 7 ani și 6 luni închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani, 6 luni și 595 zile închisoare.
A fost înlăturată dispoziția din sentința atacată privind deducerea perioadei executate de la data de 01 februarie 2013 la 13.12.2016.
S-a dedus în continuare durata arestului preventiv de la data de 17.07.2019 la zi.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare ocazionate de soluționarea fondului în cuantum de 5500 RON.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva Decizia penală nr. 1583 din data de 20 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova condamnat A. a formulat contestație la executare.
Cu ocazia dezbaterilor contestatorul condamnat A. a arătat că a formulat contestație la executare atât pentru deducerea celor 336 zile, cât și pentru perioada executată de la data de 01 februarie 2013 până la data de 13.12.2016.
Totodată, a mai arătat că, în Sentința penală nr. 2348 din data de 17 iulie 2019, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr. x/2018*, s-a produs o greșeală, iar Curtea de Apel Craiova, a înlăturat dispoziția din sentință privind deducerea perioadei executate de la data de 01 februarie 2013 la 13.12.2016.
Curtea de Apel Craiova a considerat, criticile contestatorului, prin care a solicitat deducerea perioadei executate de la data de 01 februarie 2013 la 13.12.2016 care a fost înlăturată prin hotărârea definitivă menționată mai sus, că nu pot forma obiectul contestației la executare, deoarece nu se încadrează în cazurile expres prevăzute de art. 598 din C. proc. pen., creându-se un paralelism între căile ordinare de atac și aspectele vizând executarea hotărârilor penale (în acest sens, pronunțându-se și instanța supremă prin Decizia nr. 5643/2004, ale cărei considerente își mențin valabilitatea și în prezent).
Curtea s-a pronunțat cu privire la modalitatea de contopire a pedepselor ce au compus pluralitatea de infracțiuni și a înlăturat dispoziția din sentință privind deducerea perioadei mai sus menționate, întrucât a reținut aplicabilitate art. 41 alin. (1) și (2) din C. pen., referitoare la recidiva postcondamnatorie, deducerea operând numai în cazul contopirii pedepselor în caz de concurs de infracțiuni.
Împotriva Deciziei penale nr. 317 din data de 07 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat contestație condamnatul A..
La termenul de judecată din data de 10 decembrie 2020, președintele completului de judecată a pus în discuție admisibilitatea căii de atac formulată.
Înalta Curte constată inadmisibilitatea contestației, pentru următoarele motive:
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Astfel, dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
În prezenta cauză, Înalta Curte constată că a fost sesizată cu o contestație formulată de contestatorul A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Decizia penală nr. 317 din data de 07 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Astfel, hotărârea contestată este o hotărâre definitivă (fiind pronunțată de instanța care a pronunțat hotărârea în apel, în materia contestației la executare), aceasta nefiind susceptibilă de a fi atacată cu calea de atac întemeiată pe dispozițiile art. 4251 din C. proc. pen.
În aceste condiții, se observă că, contestatorul A. a învestit Înalta Curte cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României, iar încălcarea acestora atrage sancțiunea inadmisibilității.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația în care se încearcă exercitarea unui drept epuizat printr-un alt mijloc procesual ori chiar printr-un act neprocesual.
În acest context, Înalta Curte, în baza art. 4251alin. (7) lit. a) teza a II-a din C. proc. pen. va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 317 din data de 07 mai 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 317 din data de 07 mai 2020 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 decembrie 2020.