ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 356/2020

Deliberând asupra contestației de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 22/F din 28.01.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus în baza art. 599 alin. (5) C. proc. pen., respingerea, ca inadmisibilă, a contestației la executare formulată de contestatorul A.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Prin Sentința penală nr. 140 din 16 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A/21.10.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat, în baza art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic.art. 5 C. pen. la pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de magistrat. În baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă ca pedeapsă complementară.

În sarcina inculpatului A. s-a reținut, în esență, că în data de 10.06.2009, A., în calitate de judecător sindic în cadrul secției a VII-a comercială de la Tribunalul București, fiind învestit cu judecata dosarului nr. x/2009, l-a desemnat pe B. din cadrul Cabinetului Individual de insolvență, în calitate de administrator judiciar provizoriu, prin încălcarea dispozițiilor art. 11, pct. 1, lit. c) din Legea nr. 85/2006, vătămând astfel interesele numiților C. din cadrul Cabinetului Individual de insolvență C.; D., din cadrul Cabinetului Individual de insolvență D. și E., reprezentant al F., participanți la procedura selecției de oferte și generând obținerea unui folos necuvenit lui B., fapta întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin Sentința penală nr. 17/02.02.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2014, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A din 27.05.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, inculpatul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 12 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita profesia de magistrat. În baza art. 45 alin. (5) C. pen. rap. la art. 45 alin. (2) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen.

Această pedeapsă rezultantă a fost aplicată pentru comiterea următoarelor infracțiuni:

Din pedeapsa aplicată s-a dedus durata reținerii și arestării preventive de la 20.05.2014 până la 29.08.2014, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 29.08.2014 până la 22 iunie 2015.

Prin Sentința penală nr. 225/F/29.11.2017 a Curții de Apel București, definitivă prin Decizia penală nr. 357/18.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală în temeiul art. 585 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A., a fost descontopită pedeapsa rezultantă de 12 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 17/2.02.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234/A/27.05.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost repuse pedepsele componente în individualitatea lor, după cum urmează:

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 246 C. pen. anterior cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. anterior și art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic.art. 13 C. pen. anterior;

- 3 ani și 6 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen. anterior pentru infracțiunea prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 13 C. pen. anterior;

- 4 ani închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) pentru infracțiunea prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 lit. b) din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 10 din Legea nr. 187/2012, art. 45 alin. (2) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus cu pedeapsa de 3 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev.de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen. aplicată inculpatului A. prin Sentința penală nr. 140/16.06.2016 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A/21.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 132 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. și s-a dispus ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse aplicate, respectiv 9 ani și 2 luni închisoare, urmând ca, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 13 ani și 2 luni închisoare și 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a), b) și g) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a exercita funcția de magistrat.

În temeiul art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestării preventive de la 20.05.2014 până la 29.08.2014, precum și durata măsurii arestului la domiciliu de la 29.08.2014 până la 22 iunie 2015.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada executată de la 27.05.2016 la zi.

S-a dispus anularea M.E.P.Î. nr. 24/27.05.2016 emis de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, și M.E.P.Î. nr. 209/25.10.2016 emis de Curtea de Apel Craiova și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pentru pedeapsa rezultantă de 13 ani și 2 luni închisoare, la rămânerea definitivă a prezentei sentințe.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că petentul-condamnat A. a învestit-o la data de 12.09.2017 cu o cerere întemeiată pe disp.art. 598 alin. (1) lit. d) teza finală rap. la art. 595 alin. (1) C. proc. pen., solicitând anularea celor două mandate de executare a pedepsei închisorii emise pe numele său, repunerea pedepselor în individualitatea lor, contopirea pedepselor principale, complementare și accesorii aplicate prin Sentința penală nr. 140 din 16.06.2016 a Curții de Apel Craiova dată în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 403/A/21.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.Î. nr. 209/2016 din 25.10.2016 și prin Sentința penală nr. 17 din 02.02.2016 a Curții de Apel București dată în Dosarul nr. x/2014, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 234/A/27.05.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind emis M.E.P.Î. nr. 24/2016 din 27.05.2016 și aplicarea unei pedepse rezultante la care să fie adăugat sporul prev. de art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen.

Totodată, petentul-condamnat a invocat ca temei disp.art. 585 C. proc. pen. (alte modificări de pedepse) și a solicitat aplicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 368/30.05.2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp.art. 35 alin. (1) C. pen., privind pluralitatea de infracțiuni și în consecință să se constate că:

- există o singură infracțiune în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și

- există o singură infracțiune în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplic.art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior.

Privitor la solicitarea petentului-condamnat de a se constata aplicabilitatea în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 368/30.05.2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art. 35 alin. (1) C. pen., privind unitatea infracțiunii continuate și constatarea existenței unei singure infracțiuni în formă continuată (2 acte materiale) de abuz în serviciu prev. de art. 132 din Legea nr. 78/2000, rap. la art. 297 alin. (1) C. pen. și a unei singure infracțiuni în formă continuată (7 acte materiale) de luare de mită prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. anterior, cu aplic.art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. anterior, instanța a constatat că cererea petentului-condamnat are un caracter complex, în sensul că în cadrul cererii de contopire a executării pedepselor a fost formulată și o cerere de constatare a unei cauze de micșorare a pedepsei, respectiv a constatării caracterului continuat al infracțiunilor de abuz în serviciu și luare de mită.

În acest sens, Curtea a constatat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 a fost declarată neconstituțională sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul textului art. 35 alin. (1) C. pen., privitor la unitatea infracțiunii continuate. Ca atare, instanța de contencios constituțional a revenit la interpretarea dată noțiunii de infracțiune continuată din reglementarea anterioară, care nu condiționa caracterul continuat al unei infracțiuni de unicitatea subiectului pasiv. Desigur că efectele deciziilor Curții Constituționale produc efecte numai pentru viitor, însă înlăturarea restrângerii sferei de aplicare a noțiunii de infracțiune continuată este incidentă și în cauzele în care s-a pronunțat o hotărâre definitivă de condamnare, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului autorității de lucru judecat. În acest sens, efectele deciziei Curții Constituționale pot fi circumscrise noțiunii de incident ivit în timpul executării.

Analizând temeinicia solicitării petentului-condamnat A., Curtea a observat că problema de drept a existenței concursului de infracțiuni ori a infracțiunii continuate în privința infracțiunii de luare de mită a fost supusă cenzurii instanțelor care au soluționat cauza în fond și în calea de atac a apelului. De altminteri, în legătură cu infracțiunea de luare de mită Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu își găsește aplicarea, infracțiunea fiind una de pericol este îndreptată împotriva aceluiași subiect pasiv general.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu pentru care petentul A. a fost condamnat în ambele hotărâri definitive (câte un singur act material în fiecare), Curtea a observat că este exclusă aprecierea caracterului continuat al celor două acte materiale, acestea având loc la un interval de timp de 4 ani și 6 luni - 10.06.2009 și respectiv 23.12.2013, fără legătură între acestea și fără a avea la bază aceeași rezoluție infracțională.

Așadar, s-a apreciat că cererea de contopire este întemeiată, infracțiunile pentru care a fost condamnat petentul în ambele hotărâri definitive fiind concurente, concursul urmând a fi efectuat potrivit dispozițiilor noului C. pen. (art. 10 din Legea nr. 187/24.10.2012), însă nu poate fi primită solicitarea de constatare a caracterului continuat atât al infracțiunii de abuz în serviciu, cât și al infracțiunii de luare de mită, pentru argumentele anterior prezentate.

Comparând obiectul analizei instanței anterior menționat și cel supus atenției Curtea a constatat faptul că există identitate de obiect și de temei juridic, elementele de noutate invocate de către petentul condamnat care ar permite o nouă analiză a aceleiași probleme de drept nefiind relevante sub acest aspect.

Într-adevăr a constatat faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 651/2018 s-a stabilit că soluția legislativă cuprinsă în art. 595 alin. (1) C. proc. pen., care nu prevede și decizia Curții Constituționale prin care a constatat neconstituționalitatea unei norme de incriminare ca un caz de înlăturare sau modificare a pedepsei/măsurii educative, este neconstituțională. Totodată a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că soluția legislativă cuprinsă în art. 4 din C. pen., care nu asimilează efectele unei decizii a Curții Constituționale prin care a constatat neconstituționalitatea unei norme de incriminare cu cele ale unei legi penale de dezincriminare, este neconstituțională.

Decizia nr. 466 din 29 iulie 2019 privește obiecția de neconstituționalitate a Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 286/2009 privind C. pen., precum și a Legii nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție iar Decizia nr. 633/2018 obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii pentru modificarea și completarea Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen., precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

În concluzie, niciuna dintre deciziile anterior menționate nu sunt incidente în cauză, ultimele două întrucât vizează soluții privind controlul de constituționalitate a priori iar prima nu produce efecte în cauză în condițiile în care a fost stabilit cu putere de lucru judecat că Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu își găsește aplicarea în cazul petentului condamnat.

Împotriva acestei sentințe penale, contestatorul A. a formulat contestație.

În esență, contestatorul A. a formulat contestație la executare împotriva Sentinței penale nr. 225/F din data de 29.11.2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 357 din 18.04.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, solicitând, ca efect al aplicării Deciziei nr. 368 din data de 30.05.2017 a Curții Constituționale să se constate că există o singură infracțiune în formă continuată de abuz în serviciu prevăzută de art. 132 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen., a cărei pedeapsă este de 3 ani și 6 luni închisoare și că există o singură infracțiune în formă continuată de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și alin. (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 13 C. pen. și pentru care pedeapsa rezultantă cea mai grea este de 4 ani închisoare.

Mai mult, prin cererea formulată, contestatorul a solicitat aplicarea efectelor Deciziei nr. 368 din 30.05.2017 a Curții Constituționale prin care s-a constatat că sintagma "și împotriva aceluiași subiect pasiv" din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. este neconstituțională, fără a face referire la dezincriminarea faptei de abuz în serviciu, ca efect al aplicării Deciziei nr. 405 din 15.06.2016 a Curții Constituționale.

Examinând Sentința penală nr. 22/F din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, în raport de criticile formulate de contestatorul A., în limitele fixate de art. 4251 C. proc. pen., constată următoarele:

Prin contestația formulată, condamnatul A. a solicitat ca instanța să constate intervenirea unei cauze de reducere a pedepsei ce i-a fost stabilită prin Sentința penală nr. 225/F/2017 a Curții de Apel București, respectiv Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale prin care a fost modificat alin. (1) al art. 35 C. pen., în sensul că nu este constituțională condiția unicității subiectului pasiv pentru reținerea formei continuate a unei infracțiuni.

Cu privire la acest motiv al contestației, Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale nu a intervenit, contrar susținerilor contestatorului, dezincriminarea parțială a art. 35 alin. (1) C. pen. textul legal citat vizează definirea infracțiunii continuate, norma legală nefiind una de incriminare; doar în cazul textelor legale care prevăd sancționarea unor fapte ca fiind infracțiuni se poate reține norma de incriminare.

În aceste condiții, față de prevederile art. 595 alin. (1) C. proc. pen., se pune problema dacă modificarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) C. pen., ca urmare a intervenirii Deciziei nr. 368/2017 a Curții Constituționale se încadrează în noțiunea de lege penală mai favorabilă.

Astfel, potrivit art. 595 alin. (1) C. proc. pen. "când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune, fapte pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din C. pen."

Potrivit art. 4 C. pen. "legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi."

În acest context, având în vedere că prin Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu s-a constatat neconstituționalitatea normelor penale în baza cărora contestatorului nu i-au fost aplicate pedepse, nefiind în prezența dezincriminării infracțiunilor de luare de mită și respectiv, abuz în serviciu, din coroborarea textelor legale menționate rezultă că prezenta contestație la executare formulată de contestatorul A. nu poate fi analizată prin prisma intervenirii unei legi penale mai favorabile.

Așadar, analiza contestației formulate prin prisma prevederilor art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. impune respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate anterior în ceea ce îl privește pe condamnat.

Prin Sentința penală nr. 17/02.02.2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 234/A/27.05.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aspectele legate de caracterul de infracțiune continuată, ori reținerea concursului pentru infracțiunile comise de către contestator au fost analizate, iar soluția adoptată de către instanță este în mod evident intrată în puterea autorității de lucru judecat.

De asemenea, prin Sentința penală nr. 225/F/2017 a Curții de Apel București, s-a analizat această chestiune prin raportare și la Sentința penală nr. 140/16.06.2016 a Curții de Apel Craiova, definitivă prin Decizia penală nr. 403/A/21.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, stabilindu-se definitiv faptul că nu poate fi reținut caracterul de infracțiune continuată pentru infracțiunea de abuz în serviciu, instanța stabilind că sunt în prezența unor infracțiuni concurente.

Astfel, prin hotărâri definitive, intrate în puterea lucrului judecat, s-a stabilit că faptele comise de către inculpat sunt concurente și pe cale de consecință, instanța învestită cu prezenta contestație nu poate modifica elementele statuate prin respectivele hotărâri.

Mai mult, Înalta Curte constată faptul că prin Sentința penală nr. 225/F/2017, instanța a analizat existența infracțiunii continuate prin raportare la textul art. 35 alin. (1) C. pen., astfel cum acesta era în vigoare la momentul respectiv, deci ulterior declarării neconstituționalității sintagmei "și împotriva aceluiași subiect pasiv", prin Decizia nr. 368/2017 a Curții Constituționale.

Referitor la cele două decizii pronunțate de Curtea Constituțională, nr. 466/2019 și 633/2018, invocate de contestator, Înalta Curte apreciază că nu sunt incidente în cauză, întrucât vizează soluții privind controlul de constituționalitate a priori, iar prima nu produce efecte în cauză în condițiile în care a fost stabilit cu putere de lucru judecat că Decizia Curții Constituționale nr. 368/2017 nu își găsește aplicarea în cazul condamnatului A.

Raportat la aceste elemente, Înalta Curte consideră că soluția adoptată de judecătorul fondului este una legală, criticile formulate de contestator nefiind fondate, sens în care va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Sentinței nr. 22/F din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Va obliga contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat în cuantum de 80 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul inculpat A. împotriva Sentinței nr. 22/F din 28 ianuarie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă contestatorul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul inculpat în cuantum de 80 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2020.

GGC - NN