ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Deliberând asupra recursului în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Prin Sentința penală nr. 212 din data de 15 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în Dosarul nr. x/2017, în baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice) și de art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 din C. pen., a fost aplicată inculpatului A., pedeapsa accesorie, prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice) și de art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să execute următoarea obligație: să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Mehedinți sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul localității Devesel, sat. Devesel, județul Mehedinți (în cadrul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți și unitățile școlare subordonate acestuia) pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului A., asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.
S-a pus în vedere și s-a explicat inculpatului conținutul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., privind executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi.
Împotriva Sentinței penale nr. 212 din data de 15 noiembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Mehedinți au formulat apel D.N.A. - S.T. Craiova și inculpatul A.
II. Prin Decizia penală nr. 1380 din 17 octombrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, s-au admis apelurile formulate de D.N.A. - S.T. Craiova și de inculpatul A..
S-a desființat, în parte, sub aspectul laturii penale, sentința apelată și, în urma rejudecării cauzei s-a constatat că, prin încheierea din 11.09.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, au fost aplicate prevederile art. 5 din C. pen. în cazul infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților A. și B. și au fost înlăturate dispozițiile art. 35 alin. (1) din C. pen. privind infracțiunea reținută în sarcina inculpatului A., astfel că:
În baza art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 67 alin. (2) din C. pen., i s-a aplicat pedeapsa complementară prevăzută de 66 alin. (1) lit. a) din C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice) și de art. 66 alin. (1) lit. b) din C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), pe o perioadă de 5 ani.
În baza art. 65 din C. pen., s-a aplicat aceluiași inculpat pedeapsa accesorie prev. de 66 alin. (1) lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice) și de art. 66 alin. (1) lit. b) C. pen. (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat).
În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere privind pe inculpatul A. și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.
În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Mehedinți, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Mehedinți sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.
În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a impus inculpatul A. să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul localității Devesel, sat Devesel, județul Mehedinți (în cadrul Inspectoratul Școlar Județean Mehedinți și unitățile școlare subordonate acestuia) pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare.
În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.
În temeiul art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi va începe de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, iar executarea pedepsei accesorii se va face în condițiile art. 65 din C. pen., în măsura în care se va dispune anularea sau revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale și executarea acesteia în regim de detenție.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu contravin prezentei decizii.
Împotriva Deciziei penale nr. 1380 din 17 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova a formulat contestație în anulare inculpatul A..
III. Prin Decizia penală nr. 237 din 14 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, s-a admis contestația în anulare formulată de condamnatul A., împotriva Deciziei penale nr. 1380 din 17 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. x/2017.
S-a desființat, în parte, Decizia penală nr. 1380 din 17.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în Dosarul nr. x/2017, înlăturând dispozițiile privind condamnarea inculpatului A. și rejudecând apelul numai referitor la intervenția prescripției răspunderii penale:
În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen.
S-au menținut celelalte dispoziții ale Sentinței penale nr. 212 din 15.11.2018 a Tribunalului Mehedinți și ale Deciziei penale nr. 1380 din 17.10.2019 pronunțate de Curtea de Apel Craiova care nu contravin deciziei.
Împotriva Deciziei nr. 237 din data de 14 februarie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova.
IV. Prin încheierea din data de 26 aprilie 2023, Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Teritorială Craiova împotriva Deciziei penale nr. 237/2023 din data de 14 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori cu privire la inculpatul A. și a trimis cauza, în vederea judecării recursului în casație, la completul C3, în compunere de 3 judecători.
S-a reținut că aspectele invocate în cererea de recurs în casație vizează cauza de încetare a procesului penal (termenul de prescripție a răspunderii penale) ca urmare a incidenței Deciziilor instanței de control constituțional, nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și pot fi evaluate în cadrul recursului în casație.
Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Teritorială Craiova, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
În cauză, procurorul a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8) din C. proc. pen.
Prin prisma cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., procurorul a susținut, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de interpretarea dată deciziilor instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat. În acest context instanța de recurs ar urma să evalueze instituția prescripției răspunderii penale, în raport de Deciziile instanței de contencios constituțional nr. 297/2018 și nr. 358/2022 și a Deciziei nr. 67/2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală al Înaltei Curți de Casație și Justiție problema intervenirii prescripției răspunderii penale.
Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale era reglementată în art. 155 alin. (1), textul legal având următoarea formă: "Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".
Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a României a constatat că: "soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională" .
Prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară Deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.
În considerentele deciziei, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (par. 72); În consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (parag. 73); Astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (parag. 74); Așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate." (parag. 76).
Din considerentele Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, Înalta Curte reține că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., la data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de întrerupere.
Decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general ce nu poate fi întrerupt.
Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale, prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.
Ca efect al acestor interpretări obligatorii a rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale, prevăzute de art. 154 alin. (1) și (2) din C. pen., astfel că evaluarea termenului de prescripție se raportează la norma de incriminare și se calculează de la momentul săvârșirii faptei, curgând neîntrerupt până la împlinire.
În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Craiova, a dispus, încetarea procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.
Instanța de recurs reține că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 C. pen., faptă săvârșită în anul 2009.
Potrivit art. 181 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, folosirea sau prezentarea de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept sau reținerea pe nedrept de fonduri ori active din bugetul Uniunii Europene sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale este de 8 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un 5 ani, dar care nu depășește 10 ani.
Astfel, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptei, în anul 2009, termenul general de prescripție calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a împlinit în anul 2017, anterior pronunțării deciziei penale a instanței de apel ce a dispus condamnarea inculpatului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Structura Teritorială Craiova Deciziei nr. 237 din data de 14 februarie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori.
De asemenea, potrivit art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova împotriva Deciziei nr. 237 din data de 14 februarie 2023, pronunțate de către Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, cu privire la inculpatul A..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2023.