ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 07.10.2021

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

07.10.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra recursului în casație de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 253 din 24 septembrie 2020 a Judecătoriei Târgu Cărbunești, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la o pedeapsă de 1 an închisoare (semnarea în calitate de girant a contractului nr. x/27.03.2014 cunoscând datele nereale din adeverința nr. x/03.2014 emisă pe numele său).

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a impus inculpatului obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., în sensul de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Școlii Gimnaziale K. Tg-Jiu sau al Primăriei Tg-Jiu, județul Gorj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 9 luni închisoare (semnarea în calitate de girant a contractului nr. x/27.03.2014 cunoscând datele nereale din adeverința nr. x/03.2014 emisă pe numele său).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 luni închisoare (ajutorul dat numitului C. din 18.03.2014 pentru obținerea împrumutului prin semnarea adeverințelor nr. x/18.03.2014, nr. y/18.03.2014 și nr. z/18.03.2014 cunoscând că au în conținut date nereale).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverințe false ce au stat la baza acordării refinanțării și aprobării împrumutului solicitat de numitul C.).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverințe false ce au stat la baza acordării împrumutului obținut de inculpatul D.).

În baza art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul B. să execute pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea aplicată de 9 luni închisoare și sporul de 1/3 din cumulul celorlalte pedepse aplicate.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

S-a impus inculpatului obligația prevăzută de art. 93 alin. (2) lit. d) C. pen., în sensul de a nu părăsi teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Școlii Gimnaziale nr. 1 Țicleni sau al Primăriei Țicleni, județul Gorj, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D., la pedeapsa de 1 an închisoare (inducerea în eroare a reprezentanților persoanei juridice vătămate la încheierea contractului nr. x/27.03.2014).

În baza art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 5 luni închisoare (3 acte materiale constând în eliberarea a trei adeverințe cu date nereale cu nr. x/03.2014).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 9 luni închisoare (semnarea în calitate de girant a contractului nr. x/29.06.2012 cunoscând datele nereale din adeverința emisă pe numele său).

În baza art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (2) lit. a) - art. 76 alin. (1) C. pen., a fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 9 luni închisoare (semnarea în calitate de girant a adeverinței cunoscând datele nereale din aceasta, adeverință ce a stat la baza aprobării împrumutului solicitat de numitul C.).

S-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul D. a fost trimis în judecată și condamnat în prezenta cauză sunt concurente cu infracțiunile pentru care același inculpat a fost condamnat prin s.p. nr. 820/30.03.2016, pronunțată de Judecătoria Tg - Jiu în Dosarul nr. x/2015 și prin Sentința penală nr. 134/10.11.2016, pronunțată de Judecătoria Bălcești în Dosarul nr. x/2014.

În baza art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere dispusă prin s.p. nr. 820/30.03.2016, pronunțată de Judecătoria Tg-Jiu în Dosarul nr. x/2015 și au fost repuse în individualitatea lor pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (Legea nr. 15/1969) și art. 5 C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (faptă săvârșită în perioada 2008 - 2013).

În baza art. 97 C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere dispusă prin Sentința penală nr. 134/10.11.2016, pronunțată de Judecătoria Bălcești în Dosarul nr. x/2014 și au fost repuse în individualitatea lor pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 215 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (Legea nr. 15/1969) și art. 5 C. pen. și pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. (faptă săvârșită în perioada 2009 - 2011).

În baza art. 38 alin. (1) - (39) alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul D. să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani și 5 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea aplicată de 4 luni închisoare și sporul de 1/3 din cumulul celorlalte pedepse aplicate, pedeapsa rezultantă urmând a se executa în regim de detenție.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după trecerea termenului prevăzut de art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) C. pen. pe durata executării pedepsei.

Au fost desființate următoarele înscrisuri:

- 3 adeverințe cu nr. x/03.2014, emise de ONG E., pe numele de D., B. și A.;

- adeverințele cu nr. x, emise de F., pe numele de C., G. și H.;

- adeverințele cu nr. x, emise de F., pe numele de H., D. și C.;

- adeverințele cu nr. x, emise de ONG E., pe numele de D., B. și C.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă, astfel cum a fost precizată și modificată de I. și au fost obligați în solidar inculpații D., B. și A. la 3003,68 RON către aceasta, cu titlu de despăgubiri și dobânda legală aferentă până la data plății integrale.

A fost obligat fiecare dintre inculpații D., B. și A. la câte 500 RON cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și inculpații D., B. și A.

În motivarea apelului, Parchetul a arătat că în mod nelegal prima instanță a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pentru inculpații A. și B., în condițiile în care din declarațiile acestora nu reiese că și-au manifestat acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. A mai arătat că, în privința inculpatului D., prima instanță a indicat în mod eronat pedeapsa cea mai grea ca fiind de 4 luni în loc de 4 ani închisoare, iar pedeapsa aplicată acestui inculpat este stabilită greșit, raportat la decizia Curții de Apel Pitești nr. 270/2017, pedeapsa rezultantă corectă fiind de 6 ani și 3 luni închisoare.

Apelantul-inculpat D. a arătat, în susținerea căii de atac promovate, că a fost lipsit de apărare în cursul urmăririi penale, iar judecătorul care a compus completul de judecată la prima instanță era incompatibil. A mai arătat că a fost condamnat de trei ori pentru aceeași faptă.

Apelantul - inculpat B. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., susținând că nu i s-a respectat dreptul la apărare, că nu s-a respectat principiul legalității de arme, iar prima instanță nu a analizat în mod corect probele administrate. A mai arătat că prima instanță nu a stabilit ce rol a avut contabilul unității în completarea adeverințelor, care, potrivit declarației lui A., a dictat modul în care trebuiau completate adeverințele și nu a analizat dacă inculpații au achitat rate la împrumutul contractat. Totodată, a precizat că lipsește intenția directă de comitere a infracțiunii de înșelăciune, iar prin probele administrate nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție.

La rândul său, apelantul-inculpat A. a solicitat achitarea în baza art. 16 lit. b) C. proc. pen., precizând că i s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, deoarece instanța nu a luat în considerare toate aspectele, inclusiv faptul că adeverințele au fost completate după dictarea contabilului I., J.. A mai arătat că, în cauză, a intervenit prescripția răspunderii penale.

Prin Decizia penală nr. 668 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Cărbunești și de inculpatul D. împotriva Sentinței penale nr. 253/24.09.2020, pronunțată de Judecătoria Târgu Cărbunești.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații B. și A.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată, în sensul că:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 6 ani și 5 luni închisoare, aplicată inculpatului D. și au fost repuse în individualitatea lor pedepsele componente.

În temeiul art. 97 alin. (1) C. pen., s-a anulat suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului D. în baza art. 215 alin. (1), (2) C. pen. (1969), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (1969) și art. 5 C. pen. prin Sentința penală nr. 134/10.11.2016, pronunțată de Judecătoria Bălcești în Dosarul nr. x/2014, definitivă prin Decizia penală nr. 270/24.03.2017 a Curții de Apel Pitești.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost recontopite pedepsele aplicate inculpatului D. în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani și 3 luni închisoare, urmând ca inculpatul D. să execute în final pedeapsa de 6 ani și 3 luni închisoare, în regim de detenție.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale Sentinței penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., au fost obligați inculpații B. și A. la plata sumei de 300 RON fiecare, cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel au declarat recurs în casație inculpații D., A. și B.

În cuprinsul cererii formulate, recurentul inculpat D. a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și motivarea acestuia.

Circumscris cazului de casare menționat, recurentul inculpat a susținut, în esență, că atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, i s-a încălcat dreptul la apărare, iar probele nu au fost administrate corespunzător, cu consecința greșitei sale condamnări.

Ulterior, prin concluziile scrise transmise la dosar la data de 23 iunie 2021, recurentul inculpat D. a indicat și cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. (s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege), în argumentare susținând însă tot aspecte legate de modalitatea de instrumentare a cauzei, apreciind că în mod eronat a fost condamnat, întrucât nu a comis fapte penale.

În cuprinsul cererii formulate de recurentul inculpat B. este indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) și motivarea acestuia.

Prin prisma cazului de casare menționat, recurentul inculpat a susținut, în esență, că instanța de apel, în mod nelegal, i-a respins cererea de încuviințare a probelor constând în reaudierea martorilor din rechizitoriu, inclusiv a martorului J., contabil în cadrul I., precum și în emiterea unei adrese către partea civilă, probe ce erau de natură a dovedi nevinovăția sa și a celorlalți inculpați din cauză, fiind încălcat astfel dreptul la un proces echitabil. Prin urmare, a apreciat recurentul inculpat că se impune admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale recurate și achitarea sa, întrucât fapta nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de legea penală.

În cuprinsul cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. nu s-au indicat cazurile de recurs în casație pe care se întemeiază cererea (recurentul inculpat criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva modalității de administrare a probatoriului în cauză și susținând că dreptul la apărare nu i-a fost respectat și că este nevinovat).

Prin încheierea pronunțată la data de 23 septembrie 2021, în Dosarul nr. x/2018, apreciind că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 434 C. proc. pen. - art. 438 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 20 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Totodată, constatând că cererile de recurs în casație formulate de inculpații A. și B. împotriva aceleiași decizii penale nu îndeplinesc o parte dintre cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu (în prima dintre acestea nu au fost indicate cazurile de recurs în casație pe care se întemeiază cererea, iar cea de a doua a fost formulată cu nerespectarea termenului prevăzut de dispozițiile art. 435 C. proc. pen.), în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte a respins, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de cei doi inculpați anterior menționați.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul D. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Recurentul D. și-a întemeiat cererea pe cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., arătând, în esență, că, instanțele inferioare i-au încălcat dreptul la apărare și au procedat la o analiză eronată a materialului probator, cu consecința greșitei sale condamnări.

Înalta Curte reține că, în esență, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. - hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzută de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, trebuie menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 439 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel.

În speță, se constată că inculpatul D. a fost condamnat de instanțele inferioare pentru săvârșirea unei infracțiuni de înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., trei infracțiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art. 322 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale fiecare) și două infracțiuni de complicitate la înșelăciune, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., totul cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen.

Astfel, în sarcina inculpatului s-a reținut că a indus în eroare reprezentanții I., încheind contractul de împrumut nr. x/27.03.2014, pentru suma de 10.000 RON, folosind trei adeverințe, toate cu nr. 24/03.2014, în conținutul cărora se atestă în mod nereal că, atât el cât și inculpații B. și A. sunt încadrați cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată în cadrul Asociației E., obținând venituri de natură salarială.

S-a mai reținut că, în baza aceleiași rezoluții infracționale a semnat la rubrica "conducător compartiment financiar contabil" trei adeverințe, toate cu nr. x/03.2014, ce conțineau date nereale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale).

Totodată, s-a arătat că, în calitate de președinte al asociație F., l-a ajutat pe inculpatul C. să obțină un împrumut la I., conform contractului x/24.04.2012, atestând date nereale în cuprinsul adeverințelor nr. x/23.04.2012, y/23.04.2012 și z/23.04.2012 pe care le-a semnat la rubrica "Director".

De asemenea, s-a menționat că, în calitate de președinte al asociație F., a ajutat-o pe inculpata H. să obțină un împrumutul la I. conform contractului x/29.06.2012, atestând date nereale în cuprinsul adeverințelor x/28.06.2012, y/28.06.2012 și z/28.06.2012 pe care le-a semnat la rubrica "conducătorul unității" și totodată s-a prezentat împreună cu aceasta la I., unde a semnat contractul de împrumut în calitate de girant.

Or, prin criticile formulate de inculpatul D. cu privire la analiza eronată a materialului probator, cu consecința greșitei sale condamnări, critici circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., se tinde la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute de instanțele inferioare, încercând să se dovedească că recurentul nu este vinovat de săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost condamnat, ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege.

Totodată, se observă că prin susținerile formulate pe calea recursului în casație, inculpatul critică, în esență, baza factuală care a condus la reținerea vinovăției sale, solicitându-se implicit o reevaluare a materialului probator, care nu este posibilă în actualul stadiu procesual.

Față de cele anterior menționate, Înalta Curte constată neîntemeiate criticile formulate, faptele inculpatului pentru care s-a pronunțat soluția de condamnare fiind prevăzute de lega penală.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte arată că, inculpatul a invocat tot aspecte legate de modalitatea de instrumentare a cauzei, apreciind că, în mod greșit, a fost condamnat în condițiile în care nu se face vinovat de săvârșirea faptelor penale imputate.

Or, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. este incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

Ca atare, pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar criticile referitoare la nelegalitatea aplicării pedepsei de către instanțele inferioare, lipsa probatoriului, precum și cele vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, în speța dedusă judecății, prin motivul de recurs în casație nu se invocă nelegalitatea hotărârii, ci se solicită o rejudecare a cauzei prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința stabilirii unei alte situații de fapt decât cea avută în vedere de instanța de apel, argumentele recurentului inculpat constituind veritabile critici în cadrul soluționării cauzei în fond și în căile de atac devolutive integral, susțineri care nu pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Așadar, având în vedere că recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii și nu chestiuni de fapt, instanța supremă nu poate rejudeca pentru a treia oară o cauză în parametrii în care a avut loc judecata în fond și în apel.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constatând că în cauză nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și 12 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 20 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Având în vedere că recurentul se află în culpă procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., îl va obliga la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu urmând a rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul D. împotriva Deciziei penale nr. 668 din 20 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2018.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 07 octombrie 2021.