ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4757/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4757/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea
formulată, reclamanta
G.R.A.a
chemat în judecată pe pârâții A.N.R.P. și Statul Român, prin C.C.S.D. pentru ca
prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la desemnarea unui
evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, la transmiterea dosarului către
evaluatorul desemnat, fixarea unui termen în care să fie obligate pârâtele să îndeplinească
obligațiile de la pct. 1 și 2 din acțiune, respectiv 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii.
În
final a solicitat obligarea pârâtelor la plata de penalități de întârziere în
cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului și
până la îndeplinirea obligațiilor.
Reclamanta
a arătat că prin Dispoziția nr. 73 din 31 ianuarie 2005 emisa de către Primarul
Mun. Câmpina în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționată notificarea nr. 106
din 21 iunie 2001 și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat
în Mun. Câmpina, Jud. Prahova.
Întreg
dosarul de Lege nr. 10/2001 a fost transmis pârâtelor în condițiile Titlului
VII din Legea nr. 247/2005 unde s-a format Dosarul nr. 2863/ CC
Nici
până la această dată dosarul nu a fost soluționat de către pârâte potrivit
dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pârâta
A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității
procesuale pasive.
C.C.S.D.
prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.
Prin
Sentința civilă nr. 672 din 1 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a A.N.R.P. și a respins acțiunea reclamantei G.R.A. în
contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis,
în parte, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D.,
a obligat pârâta C.C.S.D., să desemneze un evaluator și să trimită dosarul
acestuia pentru efectuarea evaluării, în termen de 30 de zile de la rămânerea
irevocabilă a prezentei sentințe și a respins în rest acțiunea reclamantei.
Pentru
a pronunța această soluție instanța de fond a reținut întemeiată excepția
lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. pe capetele de cerere privind
desemnarea unui evaluator și transmiterea dosarului către acesta.
Curtea
de Apel a reținut că A.N.R.P. nu are atribuții potrivit Legii nr. 247/2005 în
ceea ce privește evaluarea imobilelor pentru care trebuie acordate despăgubiri
conform Legii nr. 10/2001.
Pe
fondul cauzei s-a apreciat că față de data notificării reclamantei din 21 iunie
2001 și data emiterii dispoziției Primarului Câmpina, 2005, termenul privind
procedura de soluționare a cererii de acordare de despăgubiri este excesiv de
mare, fiind depășit cu mult un termen ce poate fi considerat rezonabil în soluționarea
cererii reclamantei.
Cu
privire la obligarea pârâtei la plata unei penalități de întârziere în cuantum
de 100 lei pe zi de întârziere de la expirarea termenului și până la îndeplinirea
obligațiilor stabilite s-a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat,
urmând a fi respins deoarece reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit că
prejudiciile pe care le va suferi ca urmare a neefectuării acestor operațiuni îi
produc daune în cuantumul solicitat.
Împotriva
hotărârii instanței de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În
motivarea recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond
potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din
Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt
neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor
omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv,
complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și
importanța litigiului pentru reclamant.
S-au
făcut referiri la etapele pe care procedura administrativă reglementată de
Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii
în natură a imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.
Referitor
la etapa evaluării s-a arătat că, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008
a C.C.S.D., decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul
egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate
la Secretariatul C.C.S.D, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii
cererii de restituire în natură.
Examinând
cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu
motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente
pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte
constată că recursul este nefondat.
Pentru
a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în
continuare arătate.
Legea nr. 247/2005
stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie
parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând
titlul de despăgubire.
Astfel fiind, în
acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile
emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de
retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice
centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume
care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația
juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație
aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții
demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii,
se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire Secretariatului
Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu
mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe
județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către
Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al
instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de
către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin.
(2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în
compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile,
deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.
Alineatul 3 al
aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în
vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de
proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a
tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor
motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de
valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în
vigoare a prezentei legi.
Pe baza situației
juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,
Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la
alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de
restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la
centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod
întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea
vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în
vederea întocmirii raportului de evaluare.
După primirea
dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua
procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va
transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor
în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
Legiuitorul a
menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului
de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres în art.
16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de
evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul
de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
În alineatul 8 se arată
că dispozițiile alin. (1), (2) și (7) reglementează procedura de emitere a
titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor
emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind
regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie
1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care
urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de
despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurența sumei reprezentând
cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de
inflație.
Criticile din motivele
de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect
sunt nefondate.
După cum s-a arătat,
Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se
soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele
preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII,
aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.
Inițial, Comisia
Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia
nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a
dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.
Una dintre garanțiile
prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. este principiul celerității procedurilor
judiciare.
Termenul rezonabil
impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare,
atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de
normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea
proceduri, așa cum este cazul în speță.
Pentru respectarea
termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale,
astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de
diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă.
Raportat la
criteriile recunoscute în jurisprudența C.E.D.O. se constată că sunt nefondate
criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata
excesivă a procedurii administrative.
Activitatea pârâtei
trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât
să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin
conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a
titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot
fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe
care o va menține.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.
proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 672 din 1 februarie 2012 a
Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.