ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4757/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanta G.R.A.a chemat în judecată pe pârâții A.N.R.P. și Statul Român, prin C.C.S.D. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate pârâtele la desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare, la transmiterea dosarului către evaluatorul desemnat, fixarea unui termen în care să fie obligate pârâtele să îndeplinească obligațiile de la pct. 1 și 2 din acțiune, respectiv 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. În final a solicitat obligarea pârâtelor la plata de penalități de întârziere în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere de la expirarea termenului și până la îndeplinirea obligațiilor.

Reclamanta a arătat că prin Dispoziția nr. 73 din 31 ianuarie 2005 emisa de către Primarul Mun. Câmpina în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționată notificarea nr. 106 din 21 iunie 2001 și s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în Mun. Câmpina, Jud. Prahova. Întreg dosarul de Lege nr. 10/2001 a fost transmis pârâtelor în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 unde s-a format Dosarul nr. 2863/ CC Nici până la această dată dosarul nu a fost soluționat de către pârâte potrivit dispozițiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Pârâta A.N.R.P. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive. C.C.S.D. prin întâmpinare a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă nr. 672 din 1 februarie 2012 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și a respins acțiunea reclamantei G.R.A. în contradictoriu cu această pârâtă pentru lipsa calității procesuale pasive, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a obligat pârâta C.C.S.D., să desemneze un evaluator și să trimită dosarul acestuia pentru efectuarea evaluării, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe și a respins în rest acțiunea reclamantei. Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P.

pe capetele de cerere privind desemnarea unui evaluator și transmiterea dosarului către acesta. Curtea de Apel a reținut că A.N.R.P. nu are atribuții potrivit Legii nr. 247/2005 în ceea ce privește evaluarea imobilelor pentru care trebuie acordate despăgubiri conform Legii nr. 10/2001. Pe fondul cauzei s-a apreciat că față de data notificării reclamantei din 21 iunie 2001 și data emiterii dispoziției Primarului Câmpina, 2005, termenul privind procedura de soluționare a cererii de acordare de despăgubiri este excesiv de mare, fiind depășit cu mult un termen ce poate fi considerat rezonabil în soluționarea cererii reclamantei.

Cu privire la obligarea pârâtei la plata unei penalități de întârziere în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere de la expirarea termenului și până la îndeplinirea obligațiilor stabilite s-a reținut că acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins deoarece reclamanta nu a invocat și nici nu a dovedit că prejudiciile pe care le va suferi ca urmare a neefectuării acestor operațiuni îi produc daune în cuantumul solicitat. Împotriva hotărârii instanței de fond, pârâta C.C.S.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se arată că aspectele reținute de instanța de fond potrivit cărora urmare procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-ar depăși termenul rezonabil de soluționare a cauzei sunt neîntemeiate deoarece chiar jurisprudența instanței europene a drepturilor omului prevede unele criterii în materia termenului rezonabil, respectiv, complexitatea cauzei, conduita reclamantului, a autorităților competente și importanța litigiului pentru reclamant. S-au făcut referiri la etapele pe care procedura administrativă reglementată de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și în etapa analizării legalității respingerii în natură a imobilului notificat s-a constatat că acesta trebuie completat.

Referitor la etapa evaluării s-a arătat că, potrivit Deciziei nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D., decizie care a fost adoptată pentru a nu se încălca principiul egalității în drepturi a persoanelor îndreptățite care au dosare înregistrate la Secretariatul C.C.S.D, dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Legea nr. 247/2005 stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie parcurse în vederea emiterii unei decizii de către C.C.S.D., reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces - verbal de predare - primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoțite de referatul conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu soluționarea notificării.

Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. Legiuitorul a menționat în mod detaliat și procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.

În mod expres în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ se menționează că în baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare. În alineatul 8 se arată că dispozițiile alin. (1), (2) și (7) reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător și deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire. În cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D.

până la concurența sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate /propuse, actualizate cu indicele de inflație. Criticile din motivele de recurs ce vizează netemeinicia soluției instanței de fond sub acest aspect sunt nefondate. După cum s-a arătat, Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare. Inițial, Comisia Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Una dintre garanțiile prevăzute de art. 6 din C.E.D.O. este principiul celerității procedurilor judiciare. Termenul rezonabil impus de art. 6 cuprinde și durata procedurii administrative preliminare, atunci când posibilitatea sesizării unei jurisdicții este condiționată de normele de drept intern, de parcurgerea, în mod obligatoriu, a unei asemenea proceduri, așa cum este cazul în speță. Pentru respectarea termenului rezonabil statul trebuie să-și organizeze sistemul puterilor sale, astfel încât să răspundă acestei cerințe, dincolo de dificultățile generate de diverși factori care pot întârzia procedurile, inclusiv pe cea administrativă. Raportat la criteriile recunoscute în jurisprudența C.E.D.O.

se constată că sunt nefondate criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata excesivă a procedurii administrative. Activitatea pârâtei trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia. Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală pe care o va menține. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței civile nr. 672 din 1 februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2012.