ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3077/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra

recursului de față,

Din

examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I.

Circumstanțele

cauzei

Cadrul

procesual

Prin cererea

de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data

de 10 mai 2010, reclamantul C.D.A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P.

și C.C.S.D. obligarea pârâtelor să repartizeze Dosarul nr. 42897/CC unui

consilier în vederea analizării acestuia, pentru aducerea la îndeplinire a

dispoziției din 24 iunie 2007 a Primăriei Municipiului București, emisă în

vederea soluționării notificării, privind acordarea de măsuri reparatorii în

echivalent pentru imobilul situat în București, intrarea F., compus din teren

în suprafață de 468,00 m.p. și construcție demolată, sub sancțiunea plății de

daune cominatorii de 10.000 RON pe zi întârziere; obligarea pârâtelor să emită

decizia sau titlul de despăgubire sub sancțiunea plății de daune cominatorii de

10.000 RON pe fiecare zi întârziere.

Pârâta A.N.R.P.

a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive.

La data de 01

martie 2011, reclamantul a formulat note de ședință prin care a precizat temeiul

juridic al capătului al doilea al acțiunii, în sensul că solicită obligarea pârâtelor

la repartizarea Dosarului nr. 42897/CC unui consilier pentru aducerea la îndeplinire

a dispoziției din 24 iunie 2007 a Primăriei Municipiului București și emiterea deciziei

sau titlului de despăgubire sub sancțiunea plății sumei de 10.000 RON/zi de întârziere

cu titlul de penalități, în temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

2.Hotărârea Curții

de Apel

Prin sentința

nr. 4066 din 7 iunie 2011 a Curții de Apel București, a fost respinsă excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.R.P..

Instanța a admis

în parte acțiunea formulată de reclamantul C.D.A.A. în contradictoriu cu pârâtele

C.C.S.D. și A.N.R.P. în sensul că a dispus obligarea pârâtei C.C.S.D. la emiterea

deciziei sub sancțiunea daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere.

A fost respins

primul capăt de cerere ca rămas fără obiect și a fost obligată pârâta la plata sumei

de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că excepția lipsei calității procesuale pasive

a A.N.R.P. nu este întemeiată, constatând că reclamantul a justificat îndreptățirea

acestei autorități de a sta în judecată pentru opozabilitate, având în vedere capetele

de cerere privind obligarea la daune cominatorii, respectiv a cheltuieli de judecată,

precum și faptul că pârâta C.C.S.D. nu are buget propriu.

Pe fondul cauzei,

instanța de primă jurisdicție a constatat că primul capăt de cerere având ca obiect

repartizarea dosarului unui consilier în vederea verificării legalității respingerii

cererii de restituire în natură a rămas fără obiect, iar cererea de obligare a pârâtei

la emiterea deciziei care să constituie titlu de despăgubire este întemeiată.

Astfel, instanța

a reținut că dispoziția Primăriei Municipiului București privind acordarea măsurilor

reparatorii prin echivalent a fost analizată sub aspectul legalității respingerii

cererii de restituire în natură, în ședința din 19 ianuarie 2011, fiind desemnat

în dosarul reclamantului expertul evaluator.

Instanța a reținut

că termenul legal de soluționare a cererii a fost depășit, constatând că propunerea

acordării de despăgubiri este emisă în iunie 2007, fiind depășit un termen rezonabil

justificat de încărcătura autorității competente în emiterea titlului.

Instanța a reținut

că statul, prin instituțiile sale, răspunde atât pentru culpa persoanelor vinovate

de neîndeplinirea sarcinilor în cadrul autorității, dar și pentru organizarea necorespunzătoare

a activității de executare a legii, concretizată în lipsa cadrului administrativ

necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor legale în cadrul unor termene rezonabile.

Astfel, împrejurarea că pe rolul Comisiei sunt înregistrate foarte multe dosare

reprezintă o justificare a lipsei oricărei intenții în întârzierea produsă, dar

nu absolvă autoritatea de culpă în condițiile în care persoanele îndreptățite au

conform legii dreptul la soluționarea oricărei cereri într-un termen rezonabil.

Având în vedere

aceste considerente dar și prevederile art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004,

instanța a stabilit obligația de a face în sarcina pârâtei sub sancțiunea plății

daunelor cominatorii de 1.000 RON pe zi de întârziere, de la expirarea termenului

de executare prevăzut de lege până la executarea efectivă a obligației.

Cererea pârâtei

de respingere a acestui capăt de cerere ca inadmisibil nu a fost primită de instanța

de fond, care a apreciat că aceste sume au rolul de a asigura executarea îndeplinirii

în natură a obligației de a face, iar acordarea lor este admisibilă.

Având în vedere

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., Curtea a obligat pârâta C.C.S.D. la plata sumei

de 1.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

formulate de A.N.R.P. și C.C.S.D.

Recurenta A.N.R.P.

a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, întrucât a respins

excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții, arătând că în

conformitate cu dispozițiile legale, în procedura administrativă privind acordarea

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, numai C.C.S.D. este competentă

să emită decizia conținând titlul de despăgubire.

Recurenta C.C.S.D.

a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că în cadrul

procedurii administrative prevăzute de lege trebuie parcurse mai multe etape, iar

în cazul dedus judecății a fost desemnat un evaluator și urmează ca dosarul de despăgubire

al reclamantului să fie transmis la un evaluator.

Recurenta a arătat

că în mod greșit instanța de fond a dispus obligarea la emiterea directă a deciziei

reprezentând titlul de despăgubire, fără să fie parcurse etapele administrative

obligatorii prevăzute de lege.

De asemenea, a

fost criticată soluția instanței de fond cu privire la plata penalităților de 1.000

RON pe zi de întârziere, având în vedere faptul că autoritatea a parcurs etapele

obligatorii prevăzute de lege și acum dosarul reclamantului efectiv a fost transmis

la evaluator, fiind întocmit raportul de evaluare. A fost criticată și soluția de

acordare a cheltuielilor de judecată, apreciind că această cerere este neîntemeiată,

iar în subsidiar a solicitat micșorarea acestor cheltuieli.

Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele

de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile

legale incidente în cauză va admite recursul formulat în ceea ce privește excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și cu privire la cererea privind daunele

cominatorii, în sensul că va fi admisă excepția lipsei calității procesuale pasive

a A.N.R.P. și, în consecință, va fi respinsă acțiunea reclamantului față de această

parte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

De asemenea,

Înalta Curte va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge cererea

reclamantului privind aplicarea daunelor cominatorii, pentru considerentele ce urmează:

Critica formulată

de recurenta A.N.R.P., cu privire la greșita soluționare a excepției privind lipsa

calității procesuale pasive a acestei autorități în cauza dedusă judecății, urmează

a fi primită de Înalta Curte constatând incidența în cauză a dispozițiilor art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de control

judiciar reține că este în sarcina A.N.R.P. să emită titlul de plată, conform dispozițiilor

art. 18

2

lit. a) din Legea nr. 247/2005, titlul VII și a dispozițiilor

H.G. nr. 128/2008, în conformitate cu care emiterea titlurilor de plată și plata

despăgubirilor se va face în ordinea înregistrării cererilor de opțiune, în termen

de 15 zile de la data existenței disponibilităților bănești în contul A.N.R.P.,

însă emiterea acestui titlu este ulterioară etapei de emitere a deciziei reprezentând

titlul de despăgubire, decizie care se emite de C.C.S.D., conform art. 13 alin.

(1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Înalta Curte reține

că obiectul pretenției deduse judecății vizează emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, decizie aflată în competența C.C.S.D., astfel încât excepția invocată

privind lipsa calității procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată și urmează

a fi admisă de instanța de control judiciar.

În conformitate

cu dispozițiile din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, procedura administrativă

de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii presupune parcurgerea

mai multor etape și anume: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor; etapa

analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale sub aspectul restituirii

în natură a imobilului ce face obiectul notificării; etapa evaluării, etapă în care

dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire

în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului sau societății de

evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se

prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire

și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.nr.

81/2007, care include în cuprinsul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, Capitolul

V,

Secțiunea

I

intitulată „Valorificarea

titlurilor de despăgubire".

Critica formulată

de recurent este neîntemeiată cu privire la soluția de admitere a cererii reclamantului

de obligare a CCSD la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, întrucât

instanța de fond a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantului decizie conținând

titlul de despăgubire cu respectarea dispozițiilor din Titlul VII din Legea nr.

247/2005, deci cu respectarea obligatorie a etapelor prevăzute de lege, etape care

se finalizează odată cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

Or, din această

perspectivă Înalta Curte reține că nesoluționarea cererii formulate de reclamant,

indiferent de motivația autorității recurente, ar echivala cu o vătămare a acestuia

în dreptul consacrat de lege, privind posibilitatea reparării injustițiilor și abuzurilor

din legislația trecută.

Împrejurarea că

legea specială nu prevede un termen pentru rezolvarea cererilor nu poate încuraja

autoritatea competentă, în tergiversarea cererilor formulate în temeiul Legii

nr. 247/2005.

Înalta Curte reține

însă întemeiată critica formulată de recurent în ceea ce privește acordarea daunelor

cominatorii.

Potrivit C.

civ., daunele cominatorii se acordă numai atunci când este vorba de asigurarea executării

obligațiilor de a face și de a nu face și au ca finalitate determinarea debitorului

la executarea obligației. În materia contenciosului administrativ textul legal de

acordare a daunelor cominatorii este prevăzut de dispozițiile art. 18 alin. (5)

din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art.

18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în cazul în care instanța obligă o autoritate

administrativă să emită un act administrativ se poate stabili și plata unei penalități.

Penalitățile au

caracterul unei sancțiuni și ca urmare, la aplicarea acestora trebuie să se aibă

în vedere circumstanțele cauzei și ansamblul atribuțiilor autorității.

În cazul C.C.S.D.,

aceasta este învestită cu emiterea deciziilor reprezentând titlul de despăgubire

pentru toate imobilele din țară care intră sub incidența Legii nr. 247/2005, situație

în care, în mod obiectiv, există dificultăți de soluționare a cererilor.

Având în vedere

că textul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu conține o normă imperativă

și având în vedere activitatea pârâtei, instanța de control judiciar apreciază că

nu se impune acordarea penalităților de întârziere.

Se reține și că

potrivit dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004 a fost reglementată o procedură

specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri

definitive și irevocabile. Această procedură este însă subsecventă actualei etape

judiciare, astfel că obligarea la plata daunelor cominatorii prin hotărârea criticată,

apare ca neîntemeiată.

Având în vedere

aceste prevederi legale, precum și faptul că textul de lege prevede un termen în

interiorul căruia autoritatea publică este obligată să execute hotărârea, respectiv

să emită decizia de acordare a despăgubirilor, ar fi o sarcină mult prea oneroasă

obligarea pârâtei și la plata daunelor cominatorii.

Înalta Curte analizând

motivul de recurs referitor la acordarea cheltuielilor de judecată, nu poate primi

critica recurentei C.C.S.D. cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată, apreciind

ca nefondate aceste susțineri, având în vedere următoarele argumente:

În conformitate

cu dispozițiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ. cheltuielile de judecată sunt suportate

de partea care cade în pretenții.

Având ca fundament

aceste dispoziții legale s-a admis ideea că la baza răspunderii pentru plata cheltuielilor

de judecată stă culpa procesuală a părții.

Or, instituția

recurentă a fost în culpă pentru nesoluționarea cererii până la data introducerii

acțiunii reclamantului, constatând că în cauză culpa procesuală a pârâtului rezultă

implicit din soluția dată.

Pentru aceste

considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursurile,

va admite excepția lipsei procesuale pasive a ANRP și va respinge cererea reclamantului

de acordare a daunelor cominatorii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de A.N.R.P. și C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 4066 din 7 iunie 2011

a Curții de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că:

Admite excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și, în consecință, respinge acțiunea

reclamantului față de aceasta.

Respinge cererea

privind obligarea la plata daunelor cominatorii.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

19 iunie 2012.