ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2875/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București la data de 16 august 2009, sub nr. 10689/2/2009, reclamanții V.S.

și I.Ș. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții A.N.R.P., C.C.S.D. și D.A.D.N.,

ca prin hotărârea ce se va pronunța, instanța să oblige pârâții la soluționarea

Dosarului nr. 45786/CC în sensul emiterii deciziei conținând titlul de

despăgubiri și în sensul emiterii titlului de plată și a titlului de conversie;

obligarea la plata unei penalități de 100 RON/zi de întârziere, în baza art. 18

alin. (5) din Legea nr. 554/2004 actualizată.

În motivarea cererii,

reclamanții au susținut, în esența, că deși dispoziția Primarului General al Municipiului

București din 23 mai 2007, completată cu dispoziția Primarului General al Municipiului

București din 21 august 2007, însoțită de întreaga documentație și avizul de legalitate

al Instituției Prefectului Municipiului București, au fost înaintate S.C.C.S.D.

în anul 2009, primind numărul de ordine, până în prezent nu doar că nu a fost soluționat

prin emiterea titlului de despăgubire, titlului de plată și de conversie, dar nici

nu au fost încă contactați de un evaluator și nici nu li s-a comunicat data la care

va intra la evaluare, deși a trecut un termen mai mult decât rezonabil de la data

înregistrării la A.N.R.P.

Pârâta D.A.D.N. a formulat

întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale pasive.

Pârâta C.C.S.D. a formulat,

în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale

procesual pasive în ceea ce privește cererea privind emiterea titlului de plată

și de conversie, în esență întrucât are atribuții doar pentru analizarea și stabilirea

cuantumului final al despăgubirilor potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005

în urma parcurgerii procedurii administrative prevăzute de această lege, procedură

ce se finalizează cu emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire, după

care reclamanții trebuie să depună o cerere de opțiune.

Pârâta A.N.R.P. a formulat

întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale

pasive în ceea ce privește obligarea sa la emiterea deciziei reprezentând titlul

de despăgubire, în esență întrucât Titlul VII din Legea nr. 247/2005 conferă această

atribuție C.C.S.D., precum și excepția prematurității acțiunii în ceea ce privește

obligarea sa la emiterea titlului de plată și titlului de conversie, întrucât reclamanților

nu le-a fost emisă încă o decizie de către C.C.S.D., pentru a putea formula cerere

de opțiune, în baza căreia să se emită titlul de plată și/sau titlul de conversie.

Prin sentința nr. 3412

din 15 septembrie 2010, Curtea de Apel București, a admis excepția

lipsei

capacității procesuale de folosință a D.A.D.N.,

și a respins acțiunea în contradictoriu cu aceasta ca atare, a admis excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D., în privința capătului de cerere

vizând obligarea sa la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie și

a pârâtei A.N.R.P., în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea sa la

emiterea titlului de despăgubire și a respins aceste capete de cerere în contradictoriu

cu aceste pârâte, în consecință, a admis excepția prematurității formulării capătului

de cerere referitor la obligarea pârâtei A.N.R.P., la emiterea titlului de plată

și a titlului de conversie, pe care l-a respins ca prematur formulat., a respins

capătul de cerere formulat de către reclamanții V.S. și I.Ș., privind obligarea

pârâtei C.C.S.D., la emiterea titlului de despăgubire, ca neîntemeiat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Curtea a reținut în esență următoarele.

Referitor la excepțiile

lipsei calității procesuale pasive a pârâtei C.C.S.D. în privința capătului de cerere

vizând obligarea sa la emiterea titlului de plată și a titlului de conversie și

a pârâtei A.N.R.P. în ceea ce privește capătul de cerere privind emiterea deciziei

reprezentând titlul de despăgubire s-a reținut că sunt întemeiate, aceste pârâte

neavând obligații legale în legătură cu solicitările reclamanților, între părți

neexistând nici un raport juridic obligațional de natura celui reclamat.

În ceea ce privește capătul

de cerere referitor la obligarea pârâtei A.N.R.P. la emiterea titlului de plată

și a titlului de conversie pe numele reclamanților, având în vedere că nici la momentul

introducerii acțiunii și nici la momentul pronunțării prezentei sentințe nu fusese

emisă decizia reprezentând titlul de despăgubire de către pârâta C.C.S.D., prin

care să se individualizeze suma totală de plată, în baza căreia reclamanții să-și

exercite dreptul de opțiune, momentul înregistrării cererii de opțiune fiind cel

care declanșează și raportul juridic obligațional cu această pârâtă, excepția prematurității

astfel invocată s-a apreciat ca fiind întemeiată.

Pe fondul cauzei, s

usținerile reclamanților

referitoare la pretinsa nesoluționare a cererii lor în termenul de 30 de zile prevăzut

de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 nu au putut fi primite ca temei

al admiterii acțiunii, în condițiile în care procedura administrativă de stabilire

a cuantumului despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv de către stat,

care nu mai pot fi restituite în natură, este o procedură specială complexă, ce

impune parcurgerea unor etape de verificare, analizare, evaluare și aprobare, demarată

nu la cererea reclamanților, ci la înaintarea documentațiilor de către autoritatea

emitentă a dispozițiilor de nerestituire în natură, cenzura instanțelor de contencios

administrativ limitându-se, în această etapă, la verificarea operativității activității

de coordonare, desfășurată de autoritatea pârâtă, în vederea respectării unui terme

rezonabil, însă prin raportare la împrejurările concrete ale cauzei.

Împotriva sentinței pronunțată

de Curtea de Apel București au declarat recurs reclamanții V.S. și I.Ș..

În conformitate cu dispozițiile

art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs

sau înlăuntrul acestui termen.

Din actele dosarului rezultă

că reclamanții au formulat o simplă declarație de recurs la data de 29

noiembrie 2010, motivele de recurs nefiind depuse la dosar.

Dar așa cum prevăd și

dispozițiile art. 303 alin. (2) C. proc. civ., termenul pentru depunerea motivelor

de recurs se socotește de la comunicarea (pronunțarea) hotărârii, chiar dacă recursul

s-a făcut mai înainte.

Având în vedere că dispoziția

imperativă a legii nu a fost îndeplinită și, în cauză, nu s-au ivit motive de ordine

publică care să fie puse în discuția părților din oficiu, conform art. 306 C.

proc. civ., instanța urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de V.S. și I.Ș.

împotriva sentinței nr. 3412 din 15 septembrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie

2012.