ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3249/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 14

decembrie 2009, reclamanții P.S. și P.M.I. au chemat în judecată C.C.S.D. și A.N.R.P.,

solicitând obligarea pârâților la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire pentru imobilul situat în C., în termen de 90 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii

de 1.000 RON pe zi de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanții au învederat că prin dispoziția din 1 decembrie 2005 Primarul Municipiului

C. a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul ce nu mai poate fi restituit

în natură. După trimiterea dosarului la autoritățile pârâte, cauza a rămas în nelucrare,

încălcându-se astfel principiul soluționării cererii într-un termen rezonabil.

Într-un prim ciclu procesual,

cauza a fost soluționată în primă instanță prin sentința nr. 110 din 8 martie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin care s-a

respins excepția de nelegalitate a dispoziției precum și acțiunea față de pârâta

A.N.R.P.

Instanța a admis în parte

acțiunea în contradictoriu cu C.C.S.D., care a fost obligată să emită în favoarea

reclamanților decizia reprezentând titlu de despăgubire.

Recursul declarat de C.C.S.D.

a fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ

și fiscal, prin decizia nr. 679 din 4 februarie 2011 prin care s-a dispus casarea

sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a motivat necesitatea

completării documentației necesare evaluării imobilului și verificării apărării

înfățișate de pârâtă, pentru a nu se ajunge la situația unei obligații imposibil

de executat.

În fond după casare, prin

sentința nr. 285 din 27 mai 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a admis în parte acțiunea și a dispus obligarea C.C.S.D. să emită decizie

reprezentând titlu de despăgubire, corespunzător dispoziției.

Prin aceeași hotărâre

a fost respinsă acțiunea față de A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a avut în vedere împrejurarea că au fost completate înscrisurile

necesare identificării imobilului notificat din care rezultă temeinicia pretențiilor

reclamanților.

Având în vedere durata

procedurii declanșate în baza Legii nr. 247/2005, instanța de fond a reținut în

esență că prin nesoluționarea cererii reclamanților s-a depășit termenul rezonabil

pe care pârâta comisie trebuia să-l respecte.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel pârâta a invocat

ignorarea de către instanța de fond a deciziei interne din 16 septembrie 2008 privind

ordinea de soluționare a dosarelor privind acordarea de măsuri reparatorii.

Pârâta a relevat și că

nu s-a avut în vedere faptul că dosarul a fost restituit Primăriei Municipiului

C., procedura administrativă reglementată de Legea nr. 247/2005 urmând a fi reluată

după completarea cu toate înscrisurile necesare.

Prin notele de ședință

din 21 iunie 2012, pârâta a invocat nulitatea dispoziției a Primarului Municipiului

C., excepție respinsă de această instanță în raport de modul de soluționare a Dosarului

nr. 2767/104/2010 al Tribunalului Olt.

Pârâta a precizat și faptul

că obligația stabilită de instanța de fond nu poate fi executată, având în vedere

dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, potrivit cărora se suspendă pe o perioadă de 6 luni

emiterea titlurilor de despăgubire, precum și a procedurilor de evaluare a imobilelor

pentru care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel cum rezultă din

actele dosarului, pe parcursul judecării cauzei, Primarul Municipiului C. a modificat

dispoziția inițială nr. 4547/2005, emițând dispoziția din 20 iulie 2010 prin care

a redus suprafața de teren pentru care a propus despăgubiri.

Această ultimă dispoziție

a fost contestată de reclamanți, acțiunea formulată de aceștia formând obiectul

Dosarului nr. 2767/104/2010 al Tribunalului Olt și fiind admisă prin sentința civilă

nr. 1341 din 22 octombrie 2010 prin care s-a dispus anularea actului administrativ

emis în 2010. Această hotărâre a rămas definitivă prin respingerea apelului prin

decizia nr. 166 din 14 martie 2011 a Curții de Apel Craiova și irevocabilă prin

decizia nr. 1797 din 13 martie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

civilă prin care s-a respins recursul declarat de Primăria Municipiului C.

În raport de modul de

soluționare a litigiului ce a format obiectul Dosarului nr. 2767/104/2010, Curtea

a respins excepția nulității dispoziției nr. 5457/2005, repusă în vigoare, reținând

că pârâta, față de atribuțiile conferite prin Legea nr. 247/2005, avea obligația

de a-și organiza astfel activitatea încât să finalizeze procedura administrativă

în dosarul reclamanților într-un termen rezonabil.

În exercitarea rolului

stabilit prin Legea nr. 247/2005, pârâta nu beneficiază de o marjă de apreciere

discreționară asupra ordinii de soluționare a dosarelor, neefectuarea activităților

specifice chiar și după completarea documentației fiind corect sancționată de instanță

care a admis acțiunea și a dispus obligarea autorității la emiterea deciziei reprezentând

titlu de despăgubire.

Referitor la motivul de

recurs privind intrarea în vigoare la 15 martie 2012 a O.U.G. nr. 4/2012, soluția

legislativă adoptată prin acest act normativ reprezintă o normă temporară, care

nu aduce atingere substanței dreptului la emiterea deciziei reprezentând titlu de

despăgubire, obligația urmând a se executa după expirarea perioadei de suspendare.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva

sentinței civile nr. 285 din 27 mai 2011 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie

2012.