ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1467/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1467/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată
formulată, reclamanta S.I.S., în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a solicitat:
(I) Obligarea pârâtei la
recunoașterea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul
situat în Zalău, compus din construcții și teren în suprafață de 21085 mp;
(II) Obligarea pârâtei la
trimiterea, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, a dosarului
înregistrat cu nr. 11959/CC cu privire la imobilele situate în Zalău, și unui
evaluator sau societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de
evaluare; și,
(III) Obligarea pârâtei la emiterea
deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilele menționate, în
termen de 30 de zile de la data efectuării evaluării.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat următoarele:
Prin Notificarea nr. 146 din 05
iulie 2001, a solicitat restituirea prin echivalent a imobilelor situate în
Zalău, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 11.680 mp,
compus din casă și anexe gospodărești, iar Primăria Municipiului Zalău a
soluționat notificarea prin Dispoziția nr. 447 din 02 martie 2006 și a dispus
acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri acordate în condițiile
legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente
imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilele notificate.
A mai arătat reclamanta că dosarul
administrativ a fost trimis cu adresa Primăriei Zalău nr. 10327 din 08 martie 2006
către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost
înregistrat cu nr. 11959/CC și că, după o întreagă corespondență purtată cu
Comisia Centrală, prin care aceasta a solicitat: situația juridica a imobilului
(adresa nr. 11959/CC din 27 octombrie 2009), dacă imobilul menționat se afla în
intravilanul municipiului Zalău la data exproprierii (adresa nr. 1 1959/CC din 28
decembrie 2009), copie tradusă și legalizată (adresa nr. 11959/CC din 18 mai 2010),
în cele din urmă aceasta a refuzat să-i recunoască reclamantei calitatea de
persoană îndreptățită pentru imobil.
Reclamanta a arătat că prin două
procese verbale încheiate la data de 27 iulie 2010 și 27 octombrie 2010,
Comisia Centrală a returnat dosarul său înregistrat cu nr. 11959/CC către
Prefectura Județului Sălaj, cu mențiunea referitoare la imobilul situat în
Zalău, că: „neînscrierea în cartea funciară de către antecesorii notificatoarei
a documentelor prin care au dobândit proprietatea are ca efect neoperarea transferului
dreptului de proprietate în favoare acestora, fiind considerați că nu au fost
niciodată proprietari ai imobilului respectiv”, iar acest fapt constituie un
abuz din partea Comisiei Centrale.
A mai arătat reclamanta că, pe de
altă parte, Comisia Centrală și-a depășit atribuțiile prin analiza calității sale
de persoană îndreptățită sau nu, precum și faptul că această analiză a făcut-o
primăria cu ocazia soluționării notificării, stabilind prin dispoziția emisă
calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri, dispoziție ce a făcut
obiectul controlului de legalitate al prefectului.
S-a apreciat de către reclamantă că,
procedând astfel, Comisia Centrală își depășește atribuțiile și tergiversează
trimiterea dosarului comisiei de evaluatori în vederea evaluării imobilelor
expropriate și că nu se poate trece cu vederea faptul că au trecut aproape 10
ani de când a formulat notificarea și 5 ani de când dosarul său se afla la
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar cererea sa a rămas nesoluționată.
Reclamanta a considerat această
atitudine a Comisiei Centrale ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a
cererii sale.
1.1.Prin întâmpinarea formulată în
cauză, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor a apreciat că nu poate fi reținut niciunul din termenele,
indicate de reclamant prin cererea introductivă de instanță, în care pârâta
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia conținând
titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de titlul VII
din Legea nr. 247/2005.
A solicitat să se respingă cererea
de chemare în judecată formulată de către reclamantă, în contradictoriu cu
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.
1.2.Reclamanta S.I.S. a formulat o
precizare la cererea introductivă, în conformitate cu prevederile art. 132 C. proc.
civ., arătând că înțelege să modifice și să completeze cererea introductivă, în
sensul că înțelege să formuleze acțiunea în contradictoriu cu pârâții Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Agenția Națională de Restituirea
Proprietăților (A.N.R.P.), solicitând pe această cale introducerea în cauză în
calitate de pârâtă a acestei din urmă autorități.
A solicitat ca prin hotărârea ce se
va pronunța să se dispună:
- Obligarea pârâtelor ca în termen
rezonabil de 10 zile de la data pronunțării sentinței să trimită la un
evaluator dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziției
Primarului Zalău nr. 447/2006;
- Obligarea pârâtelor ca în termen
rezonabil de 30 zile de la data pronunțării sentinței să emită decizia
reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006
în dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC;
- Obligarea pârâtelor, în caz de
neexecutare conform termenelor de mai sus, la plata penalități, în sumă de 1.000
RON pe fiecare zi de la data expirării termenelor și până la îndeplinirea
obligațiilor;
- Să fie obligate pârâtele la plata
cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii precizatoare,
reclamanta a reiterat considerentele cuprinse în acțiunea introductivă și a
arătat că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv
pentru care a solicitat introducerea acesteia în cauză.
Reclamanta a mai arătat că, în vederea
garantării îndeplinirii obligațiilor de către pârâte, se impune stabilirea în
sarcina acestora a unor "penalități" pentru fiecare zi de întârziere
în executarea obligațiilor, de la data expirării termenelor stabilite de
instanță și până la data executării obligațiilor.
1.3.Pârâta Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la cererea de
precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, invocând
excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Pârâta a arătat că în cursul
procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor
preluate în mod abuziv, procedură reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005,
nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost investită cu
emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor.
Or, faptul că Autoritatea Națională
pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea
secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă acesteia calitate procesuală
pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală dispune emiterea deciziei
conținând titlul de despăgubire, potrivit art. 13, alin. (1) titlul VII din
actul normativ la care a făcut referire mai sus.
Față de solicitarea reclamantei
privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la
plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, pârâta a precizat că
faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate
constitui o neexecutare din partea Autorității Naționale pentru Restituirea
Proprietăților, ce are calitate de pârâtă în prezenta cauză, a obligației ce
revine de fapt Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pârâta a apreciat că obligarea Autorității
Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii de 50
RON/zi de întârziere este inadmisibilă.
Referitor la cererea reclamantei
privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la
plata cheltuielilor de judecată, pârâta a subliniat faptul că Autoritatea nu
are calitate procesuală în acest dosar, solicitând astfel respingerea cererii
privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, pârâta
a solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a
Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și să se respingă
cererea de chemare în judecată a reclamanților ca fiind formulată împotriva
unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
1.4.Pârâtul Statul Român prin
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare la
cererea de precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă,
arătând că nu poate fi reținut niciunul din termenele, indicate de reclamant
prin cererea introductivă de instanță, în care instituția pârâtă să emită
decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative
prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Față de solicitarea reclamantei
privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata
penalităților de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii, pârâtul a precizat că, în speță, nu poate fi vorba de refuzul
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a transmite dosarul la
evaluator și de a emite decizia, atât timp cât dosarul este incomplet și că
faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate
constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea
Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de titlul VII
din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conținând
titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu.
A mai arătat pârâtul că obligarea
Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor
cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii este inadmisibilă, iar, referitor la cererea reclamantei privind
obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, a subliniat
faptul că pârâta comisie este o entitate fără personalitate juridică, în
subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, neavând un buget propriu,
solicitând respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată,
potrivit art. 275 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente,
pârâtul a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de
către reclamantă în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.
Soluția primei instanțe.
Prin sentința civilă nr. 231/2011
din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios
administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- a admis excepția lipsei calității
procesuale pasive a Agenției Naționale de Restituire a Proprietăților și, în
consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamantă față de această
pârâtă, pe acest temei;
- a admis în parte acțiunea
precizată formulată de către reclamanta S.I.S., prin mandatar Dan Radu, în
contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și
în consecință:
(I) a obligat pârâta să trimită
dosarul nr. 11959/CC la un evaluator în termen de 10 zile de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii;
(II) a obligat pârâta ca, în termen
de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită decizie
reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006
din dosarul nr. 11959/CC;
(III) a obligat pârâta la plata unor
penalități de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în termenele
prevăzute anterior a obligațiilor.
Pentru a pronunța această soluție,
instanța de fond a reținut, în esență, faptul că Legea nr. 247/2005 impune o
procedură de emitere a titlului de despăgubire (art. 16-21 din titlul VII),
fără a permite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să repună în
discuție calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, că în speță dosarul
aferent dispoziției a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind
astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr.
247/2005, dar pârâta a refuzat nejustificat să emită titlu de despăgubire.
Instanța a apreciat că
este corectă susținerea pârâtei A.N.R.P. referitoare la lipsa calității sale
procesuale pasive, de vreme ce nu există atribuții expres prevăzute în sarcina
acesteia în această etapă administrativă a restituirii prin echivalent.
S-a apreciat că în
speță, cu toate că reclamanta are un act administrativ prin care i s-a stabilit
dreptul la acordarea despăgubirilor (Dispoziția primarului), pârâta A.N.R.P. nu
are posibilitatea de a pune în executare acest act administrativ, deoarece numai
Comisia Centrală are atribuția de a emite titlul prin care se stabilește cu
exactitate valoarea despăgubirilor.
Prin urmare, refuzul
pârâtei de a emite titlul de despăgubire este unul abuziv, prin care se încalcă
dreptul de a dobândi un bun, drept ocrotit de art. 1 din protocolul 1 al convenției.
Instanța a admis, astfel, excepția
lipsei calității procesuale a A.N.R.P. și, în consecință, a respins acțiunea
formulată de către reclamantă față de această pârâtă.
Totodată, prima instanță a admis, în
parte, acțiunea precizată, formulată de către reclamanta S.I.S., în
contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și,
în consecință, a obligat pârâta să trimită dosarul nr. 11959/CC la un evaluator
în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar în termen de
60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită decizie
reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006
din dosarul nr. 11959/CC.
Instanța de fond a obligat pârâta la
plata unor penalități de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în
termenele prevăzute anterior a obligațiilor, apreciind, față de dispozițiile art.
18 alin. (1), 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, ca fiind justificată
stabilirea unor termene rezonabile în care autoritatea pârâtă să își execute
obligațiile stabilite, precum și sancțiunea neexecutării acestor obligații,
aceste termene fiind stabilite în raport de momentul rămânerii irevocabile a
hotărârii, pentru a conferi un caracter efectiv (și nu iluzoriu) puterii de
lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească irevocabilă.
Recursurile exercitate în cauză.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs atât reclamanta S.I.S., cât și pârâtul Statul Român prin
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
3.1.
Recursul Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Apreciind că
hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul
de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a
înfățișat, în esență, următoarele critici față de soluția pronunțată:
- Comisia
Centrală își exercită atribuțiile în contextul normativ reglementat în titlul VII
din Legea nr. 247/2005, ce vizează o procedură administrativă în cadrul căreia
se analizează și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a
imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001;
- în urma
parcurgerii etapei analizării dosarului reclamantei s-a constatat că acesta
trebuia completat cu acte care să facă dovada achitării despăgubirilor
stabilite prin procesul verbal de evaluare din 6 martie 1976, precum și nr. decretului
de expropriere din anul 1973, în baza căruia a fost preluat de către Statul
Român o parte din imobilul obiect al notificării, cu precizarea că dosarul a
fost în cele din urmă transmis spre evaluator, în vederea întocmirii raportului
de evaluare;
- greșit s-a
reținut depășirea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, nefiind avută în
vedere complexitatea cauzei și durata etapelor ce se impun a fi parcurse;
- instanța în
mod nelegal a stabilit în sarcina C.C.S.D. efectuarea anumitor operațiuni într-un
interval de timp determinat ca și plata unor penalități, cu nesocotirea duratei
efective a fiecăreia dintre etapele administrative prevăzute;
- cum în cauză
dosarul reclamantei a fost deja transmis evaluatorului, în cel mai scurt timp
de la întocmirea acestuia, se va emite și decizia reprezentând titlul de
despăgubire, astfel că nu se impunea stabilirea de penalități în caz de ne-executare,
măsura instanței de fond fiind mult prea oneroasă.
3.2.
Recursul reclamantei S.I.S.
Recurenta-reclamantă
a criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul nesoluționării și nepronunțării
asupra primului capăt de cerere, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va
da, să-i fie recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri
pentru imobilul situat în Zalău, compus din construcții și teren în suprafață
de 21.085 m
2
.
Arătând că instanța
nu s-a pronunțat asupra acestui prim capăt de cerere și nici nu a făcut vreo
referire în acest sens în considerentele hotărârii la solicitarea formulată,
recurenta-reclamantă a mai arătat că insistă în soluționarea acestui petit,
menținut și prin precizarea de acțiune, dat fiind refuzul autorităților pârâte
chiar și după pronunțarea hotărârii de a-i evalua dosarul în raport de toate actele
existente, dovada în acest sens fiind convocarea primită de la evaluator în
care se menționează că evaluarea s-a dispus numai cu privire la imobilul situat
în Zalău.
Restul
dispozițiilor sentinței au fost apreciate ca fiind temeinice și legale.
Soluția
și considerentele instanței de control judiciar.
4.1. Asupra
recursului recurentei-reclamante.
Analizând
recursul recurentei-reclamante sub aspectul criticilor formulate și în raport
de prevederile legale incidente din materia supusă verificării dar și sub toate
aspectele, conform art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu
sunt întemeiate criticile înfățișate astfel că recursul va fi respins ca nefondat
în considerarea celor în continuare arătate.
Examinând
cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă S.I.S., astfel cum a
fost aceasta, în mod expres, modificată și completată la data de 11 martie 2011,
în temeiul art. 132 C. proc. civ. (filele 82-90 dosar fond) Înalta Curte
constată că prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii sale.
Astfel, prin
cererea completatoare și modificatoare, cum chiar reclamanta o intitulează și
care este o veritabilă cerere modificată de chemare în judecată, sunt în mod expres
arătate solicitările respectiv pretențiile formulate, în contradictoriu cu autoritățile
pârâte C.C.S.D. și A.N.R.P. și anume:
(I)
obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 10 zile de la data pronunțării sentinței
să trimită la un evaluator dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziției
Primarului Zalău 447/2006;
(II)
obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 30 zile de la data pronunțării sentinței
să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției
Primarului Zalău nr. 447/2006 în dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC;
(III)
obligarea pârâtelor, în caz de neexecutare conform termenelor de mai sus, la
plata penalități, în sumă de 1.000 RON pe fiecare zi de la data expirării
termenelor și până la îndeplinirea obligațiilor, și
(IV)
obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta
cerere.
Nu a mai fost
reiterat, și ca atare prima instanță în mod corect a apreciat că nu a mai fost menținut
distinct, capătul de cerere menționat în cererea inițială, formulat numai în contradictoriu
cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin
care se solicita ca această autoritate să fie obligată a-i recunoaște recurentei-reclamante
calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău,
în suprafață de 21.085 m
2
.
În raport de
această necontestată situație de fapt, atestată de actele și lucrările dosarului,
în raport de prevederile art. 132 C. proc. civ. cu referire la art. 129 alin.
(6) C. proc. civ., și în virtutea principiului disponibilității, Înalta Curte reține
că în mod legal prima instanță a apreciat că este investită cu soluționarea
cererii modificatoare a recurentei-reclamante, pe care a și examinat-o, pronunțându-se
asupra capetelor de cerere enumerate în cuprinsul acesteia.
Așa fiind,
în mod firesc în considerentele hotărârii atacate nu se mai regăsește menționat
acest petit de acțiune, el neformând în mod legal obiectul analizei și
examinării în cursul pronunțării soluției pe fond în cauză.
Ca atare,
afirmațiile recurentei vizând menținerea primului petit de acțiune, inserat în
acțiunea inițială nu pot fi primite, nefiind susținute probator și nici legal,
în raport de prevederile art. 132 și art. 129 alin. (6) C. proc. civ.
În
consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar
ca nefondat recursul recurentei-reclamante.
4.2. Asupra
recursului recurentului - pârât Statul Român prin Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor
Examinând cu
prioritate regularitatea formulării acestui recurs, Înalta Curte reține, în
raport de prevederile art. 301, art. 302 și următoarele C. proc. civ.
tardivitatea înregistrării acestuia, în considerarea celor în continuare
arătate.
Potrivit textului
de lege sus arătat, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea
hotărârii și se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.
La fila 167
din dosarul de fond se află dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de
instanța de fond către pârâtul - recurent Statul Român, prin Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce atestată că la data de 10 mai 2011 s-a
realizat respectiva comunicare. Data de 10 mai 2011 de pe ștampila poștei se
coroborează cu data de 11 mai 2011, aplicată pe ștampila cu data înapoierii
dovezii de comunicare.
În raport de
această dată de comunicare, de 10 mai 2011, expedierea recursului la Curtea de
Apel Cluj la data de 27 mai 2011, conform plicului de la fila 18 dosar recurs,
apare ca fiind realizată cu depășirea termenului legal. Ultima zi de declarare a
recursului, în cauză, pentru această autoritate, era 26 mai 2011, calculul
termenului fiind efectuat în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ.
Așa fiind,
pe temeiul legal sus-arătat, recursul formulat de recurentul - pârât va fi respins
ca tardiv formulat, situație în raport de care nu mai pot fi examinate
criticile aduse soluției pronunțate de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.I.S.
împotriva Sentinței civile nr. 231/2011 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel
Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de Statul
Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva
aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 20 martie 2012.