ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1467/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1467/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată

formulată, reclamanta S.I.S., în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a solicitat:

(I) Obligarea pârâtei la

recunoașterea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul

situat în Zalău, compus din construcții și teren în suprafață de 21085 mp;

(II) Obligarea pârâtei la

trimiterea, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, a dosarului

înregistrat cu nr. 11959/CC cu privire la imobilele situate în Zalău, și unui

evaluator sau societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de

evaluare; și,

(III) Obligarea pârâtei la emiterea

deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilele menționate, în

termen de 30 de zile de la data efectuării evaluării.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat următoarele:

Prin Notificarea nr. 146 din 05

iulie 2001, a solicitat restituirea prin echivalent a imobilelor situate în

Zalău, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 11.680 mp,

compus din casă și anexe gospodărești, iar Primăria Municipiului Zalău a

soluționat notificarea prin Dispoziția nr. 447 din 02 martie 2006 și a dispus

acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri acordate în condițiile

legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilele notificate.

A mai arătat reclamanta că dosarul

administrativ a fost trimis cu adresa Primăriei Zalău nr. 10327 din 08 martie 2006

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost

înregistrat cu nr. 11959/CC și că, după o întreagă corespondență purtată cu

Comisia Centrală, prin care aceasta a solicitat: situația juridica a imobilului

(adresa nr. 11959/CC din 27 octombrie 2009), dacă imobilul menționat se afla în

intravilanul municipiului Zalău la data exproprierii (adresa nr. 1 1959/CC din 28

decembrie 2009), copie tradusă și legalizată (adresa nr. 11959/CC din 18 mai  2010),

în cele din urmă aceasta a refuzat să-i recunoască reclamantei calitatea de

persoană îndreptățită pentru imobil.

Reclamanta a arătat că prin două

procese verbale încheiate la data de 27 iulie 2010 și 27 octombrie 2010,

Comisia Centrală a returnat dosarul său înregistrat cu nr. 11959/CC către

Prefectura Județului Sălaj, cu mențiunea referitoare la imobilul situat în

Zalău, că: „neînscrierea în cartea funciară de către antecesorii notificatoarei

a documentelor prin care au dobândit proprietatea are ca efect neoperarea transferului

dreptului de proprietate în favoare acestora, fiind considerați că nu au fost

niciodată proprietari ai imobilului respectiv”, iar acest fapt constituie un

abuz din partea Comisiei Centrale.

A mai arătat reclamanta că, pe de

altă parte, Comisia Centrală și-a depășit atribuțiile prin analiza calității sale

de persoană îndreptățită sau nu, precum și faptul că această analiză a făcut-o

primăria cu ocazia soluționării notificării, stabilind prin dispoziția emisă

calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri, dispoziție ce a făcut

obiectul controlului de legalitate al prefectului.

S-a apreciat de către reclamantă că,

procedând astfel, Comisia Centrală își depășește atribuțiile și tergiversează

trimiterea dosarului comisiei de evaluatori în vederea evaluării imobilelor

expropriate și că nu se poate trece cu vederea faptul că au trecut aproape 10

ani de când a formulat notificarea și 5 ani de când dosarul său se afla la

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar cererea sa a rămas nesoluționată.

Reclamanta a considerat această

atitudine a Comisiei Centrale ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a

cererii sale.

1.1.Prin întâmpinarea formulată în

cauză, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor a apreciat că nu poate fi reținut niciunul din termenele,

indicate de reclamant prin cererea introductivă de instanță, în care pârâta

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia conținând

titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de titlul VII

din Legea nr. 247/2005.

A solicitat să se respingă cererea

de chemare în judecată formulată de către reclamantă, în contradictoriu cu

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.

1.2.Reclamanta S.I.S. a formulat o

precizare la cererea introductivă, în conformitate cu prevederile art. 132 C. proc.

civ., arătând că înțelege să modifice și să completeze cererea introductivă, în

sensul că înțelege să formuleze acțiunea în contradictoriu cu pârâții Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Agenția Națională de Restituirea

Proprietăților (A.N.R.P.), solicitând pe această cale introducerea în cauză în

calitate de pârâtă a acestei din urmă autorități.

A solicitat ca prin hotărârea ce se

va pronunța să se dispună:

- Obligarea pârâtelor ca în termen

rezonabil de 10 zile de la data pronunțării sentinței să trimită la un

evaluator dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziției

Primarului Zalău nr. 447/2006;

- Obligarea pârâtelor ca în termen

rezonabil de 30 zile de la data pronunțării sentinței să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006

în dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC;

- Obligarea pârâtelor, în caz de

neexecutare conform termenelor de mai sus, la plata penalități, în sumă de 1.000

RON pe fiecare zi de la data expirării termenelor și până la îndeplinirea

obligațiilor;

- Să fie obligate pârâtele la plata

cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii precizatoare,

reclamanta a reiterat considerentele cuprinse în acțiunea introductivă și a

arătat că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv

pentru care a solicitat introducerea acesteia în cauză.

Reclamanta a mai arătat că, în vederea

garantării îndeplinirii obligațiilor de către pârâte, se impune stabilirea în

sarcina acestora a unor "penalități" pentru fiecare zi de întârziere

în executarea obligațiilor, de la data expirării termenelor stabilite de

instanță și până la data executării obligațiilor.

1.3.Pârâta Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la cererea de

precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, invocând

excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâta a arătat că în cursul

procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv, procedură reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005,

nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost investită cu

emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Or, faptul că Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea

secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă acesteia calitate procesuală

pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală dispune emiterea deciziei

conținând titlul de despăgubire, potrivit art. 13, alin. (1) titlul VII din

actul normativ la care a făcut referire mai sus.

Față de solicitarea reclamantei

privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la

plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, pârâta a precizat că

faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate

constitui o neexecutare din partea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților, ce are calitate de pârâtă în prezenta cauză, a obligației ce

revine de fapt Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pârâta a apreciat că obligarea Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii de 50

RON/zi de întârziere este inadmisibilă.

Referitor la cererea reclamantei

privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la

plata cheltuielilor de judecată, pârâta a subliniat faptul că Autoritatea nu

are calitate procesuală în acest dosar, solicitând astfel respingerea cererii

privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, pârâta

a solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și să se respingă

cererea de chemare în judecată a reclamanților ca fiind formulată împotriva

unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.4.Pârâtul Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare la

cererea de precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă,

arătând că nu poate fi reținut niciunul din termenele, indicate de reclamant

prin cererea introductivă de instanță, în care instituția pârâtă să emită

decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative

prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Față de solicitarea reclamantei

privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata

penalităților de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii, pârâtul a precizat că, în speță, nu poate fi vorba de refuzul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a transmite dosarul la

evaluator și de a emite decizia, atât timp cât dosarul este incomplet și că

faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate

constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de titlul VII

din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conținând

titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu.

A mai arătat pârâtul că obligarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor

cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii este inadmisibilă, iar, referitor la cererea reclamantei privind

obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, a subliniat

faptul că pârâta comisie este o entitate fără personalitate juridică, în

subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, neavând un buget propriu,

solicitând respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată,

potrivit art. 275 C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente,

pârâtul a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de

către reclamantă în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 231/2011

din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a Agenției Naționale de Restituire a Proprietăților și, în

consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamantă față de această

pârâtă, pe acest temei;

- a admis în parte acțiunea

precizată formulată de către reclamanta S.I.S., prin mandatar Dan Radu, în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și

în consecință:

(I) a obligat pârâta să trimită

dosarul nr. 11959/CC la un evaluator în termen de 10 zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii;

(II) a obligat pârâta ca, în termen

de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită decizie

reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006

din dosarul nr. 11959/CC;

(III) a obligat pârâta la plata unor

penalități de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în termenele

prevăzute anterior a obligațiilor.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, faptul că Legea nr. 247/2005 impune o

procedură de emitere a titlului de despăgubire (art. 16-21 din titlul VII),

fără a permite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să repună în

discuție calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, că în speță dosarul

aferent dispoziției a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind

astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr.

247/2005, dar pârâta a refuzat nejustificat să emită titlu de despăgubire.

Instanța a apreciat că

este corectă susținerea pârâtei A.N.R.P. referitoare la lipsa calității sale

procesuale pasive, de vreme ce nu există atribuții expres prevăzute în sarcina

acesteia în această etapă administrativă a restituirii prin echivalent.

S-a apreciat că în

speță, cu toate că reclamanta are un act administrativ prin care i s-a stabilit

dreptul la acordarea despăgubirilor (Dispoziția primarului), pârâta A.N.R.P. nu

are posibilitatea de a pune în executare acest act administrativ, deoarece numai

Comisia Centrală are atribuția de a emite titlul prin care se stabilește cu

exactitate valoarea despăgubirilor.

Prin urmare, refuzul

pârâtei de a emite titlul de despăgubire este unul abuziv, prin care se încalcă

dreptul de a dobândi un bun, drept ocrotit de art. 1 din protocolul 1 al convenției.

Instanța a admis, astfel, excepția

lipsei calității procesuale a A.N.R.P. și, în consecință, a respins acțiunea

formulată de către reclamantă față de această pârâtă.

Totodată, prima instanță a admis, în

parte, acțiunea precizată, formulată de către reclamanta S.I.S., în

contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și,

în consecință, a obligat pârâta să trimită dosarul nr. 11959/CC la un evaluator

în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar în termen de

60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită decizie

reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006

din dosarul nr. 11959/CC.

Instanța de fond a obligat pârâta la

plata unor penalități de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în

termenele prevăzute anterior a obligațiilor, apreciind, față de dispozițiile art.

18 alin. (1), 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, ca fiind justificată

stabilirea unor termene rezonabile în care autoritatea pârâtă să își execute

obligațiile stabilite, precum și sancțiunea neexecutării acestor obligații,

aceste termene fiind stabilite în raport de momentul rămânerii irevocabile a

hotărârii, pentru a conferi un caracter efectiv (și nu iluzoriu) puterii de

lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească irevocabilă.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs atât reclamanta S.I.S., cât și pârâtul Statul Român prin

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

3.1.

Recursul Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

Apreciind că

hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a

înfățișat, în esență, următoarele critici față de soluția pronunțată:

- Comisia

Centrală își exercită atribuțiile în contextul normativ reglementat în titlul VII

din Legea nr. 247/2005, ce vizează o procedură administrativă în cadrul căreia

se analizează și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a

imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001;

- în urma

parcurgerii etapei analizării dosarului reclamantei s-a constatat că acesta

trebuia completat cu acte care să facă dovada achitării despăgubirilor

stabilite prin procesul verbal de evaluare din 6 martie 1976, precum și nr. decretului

de expropriere din anul 1973, în baza căruia a fost preluat de către Statul

Român o parte din imobilul obiect al notificării, cu precizarea că dosarul a

fost în cele din urmă transmis spre evaluator, în vederea întocmirii raportului

de evaluare;

- greșit s-a

reținut depășirea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, nefiind avută în

vedere complexitatea cauzei și durata etapelor ce se impun a fi parcurse;

- instanța în

mod nelegal a stabilit în sarcina C.C.S.D. efectuarea anumitor operațiuni într-un

interval de timp determinat ca și plata unor penalități, cu nesocotirea duratei

efective a fiecăreia dintre etapele administrative prevăzute;

- cum în cauză

dosarul reclamantei a fost deja transmis evaluatorului, în cel mai scurt timp

de la întocmirea acestuia, se va emite și decizia reprezentând titlul de

despăgubire, astfel că nu se impunea stabilirea de penalități în caz de ne-executare,

măsura instanței de fond fiind mult prea oneroasă.

3.2.

Recursul reclamantei S.I.S.

Recurenta-reclamantă

a criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul nesoluționării și nepronunțării

asupra primului capăt de cerere, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va

da, să-i fie recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri

pentru imobilul situat în Zalău, compus din construcții și teren în suprafață

de 21.085 m

2

.

Arătând că instanța

nu s-a pronunțat asupra acestui prim capăt de cerere și nici nu a făcut vreo

referire în acest sens în considerentele hotărârii la solicitarea formulată,

recurenta-reclamantă a mai arătat că insistă în soluționarea acestui petit,

menținut și prin precizarea de acțiune, dat fiind refuzul autorităților pârâte

chiar și după pronunțarea hotărârii de a-i evalua dosarul în raport de toate actele

existente, dovada în acest sens fiind convocarea primită de la evaluator în

care se menționează că evaluarea s-a dispus numai cu privire la imobilul situat

în Zalău.

Restul

dispozițiilor sentinței au fost apreciate ca fiind temeinice și legale.

și considerentele instanței de control judiciar.

4.1. Asupra

recursului recurentei-reclamante.

Analizând

recursul recurentei-reclamante sub aspectul criticilor formulate și în raport

de prevederile legale incidente din materia supusă verificării dar și sub toate

aspectele, conform art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu

sunt întemeiate criticile înfățișate astfel că recursul va fi respins ca nefondat

în considerarea celor în continuare arătate.

Examinând

cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă S.I.S., astfel cum a

fost aceasta, în mod expres, modificată și completată la data de 11 martie 2011,

în temeiul art. 132 C. proc. civ. (filele 82-90 dosar fond) Înalta Curte

constată că prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii sale.

Astfel, prin

cererea completatoare și modificatoare, cum chiar reclamanta o intitulează și

care este o veritabilă cerere modificată de chemare în judecată, sunt în mod expres

arătate solicitările respectiv pretențiile formulate, în contradictoriu cu autoritățile

pârâte C.C.S.D. și A.N.R.P. și anume:

(I)

obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 10 zile de la data pronunțării sentinței

să trimită la un evaluator dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziției

Primarului Zalău 447/2006;

(II)

obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 30 zile de la data pronunțării sentinței

să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției

Primarului Zalău nr. 447/2006 în dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC;

(III)

obligarea pârâtelor, în caz de neexecutare conform termenelor de mai sus, la

plata penalități, în sumă de 1.000 RON pe fiecare zi de la data expirării

termenelor și până la îndeplinirea obligațiilor, și

(IV)

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta

cerere.

Nu a mai fost

reiterat, și ca atare prima instanță în mod corect a apreciat că nu a mai fost menținut

distinct, capătul de cerere menționat în cererea inițială, formulat numai în contradictoriu

cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin

care se solicita ca această autoritate să fie obligată a-i recunoaște recurentei-reclamante

calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău,

în suprafață de 21.085 m

2

.

În raport de

această necontestată situație de fapt, atestată de actele și lucrările dosarului,

în raport de prevederile art. 132 C. proc. civ. cu referire la art. 129 alin.

(6) C. proc. civ., și în virtutea principiului disponibilității, Înalta Curte reține

că în mod legal prima instanță a apreciat că este investită cu soluționarea

cererii modificatoare a recurentei-reclamante, pe care a și examinat-o, pronunțându-se

asupra capetelor de cerere enumerate în cuprinsul acesteia.

Așa fiind,

în mod firesc în considerentele hotărârii atacate nu se mai regăsește menționat

acest petit de acțiune, el neformând în mod legal obiectul analizei și

examinării în cursul pronunțării soluției pe fond în cauză.

Ca atare,

afirmațiile recurentei vizând menținerea primului petit de acțiune, inserat în

acțiunea inițială nu pot fi primite, nefiind susținute probator și nici legal,

în raport de prevederile art. 132 și art. 129 alin. (6) C. proc. civ.

În

consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar

ca nefondat recursul recurentei-reclamante.

4.2. Asupra

recursului recurentului - pârât Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor

Examinând cu

prioritate regularitatea formulării acestui recurs, Înalta Curte reține, în

raport de prevederile art. 301, art. 302 și următoarele C. proc. civ.

tardivitatea înregistrării acestuia, în considerarea celor în continuare

arătate.

Potrivit textului

de lege sus arătat, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea

hotărârii și se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.

La fila 167

din dosarul de fond se află dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de

instanța de fond către pârâtul - recurent Statul Român, prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce atestată că la data de 10 mai 2011 s-a

realizat respectiva comunicare. Data de 10 mai 2011 de pe ștampila poștei se

coroborează cu data de 11 mai 2011, aplicată pe ștampila cu data înapoierii

dovezii de comunicare.

În raport de

această dată de comunicare, de 10 mai 2011, expedierea recursului la Curtea de

Apel Cluj la data de 27 mai 2011, conform plicului de la fila 18 dosar recurs,

apare ca fiind realizată cu depășirea termenului legal. Ultima zi de declarare a

recursului, în cauză, pentru această autoritate, era 26 mai 2011, calculul

termenului fiind efectuat în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ.

Așa fiind,

pe temeiul legal sus-arătat, recursul formulat de recurentul - pârât va fi respins

ca tardiv formulat, situație în raport de care nu mai pot fi examinate

criticile aduse soluției pronunțate de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.I.S.

împotriva Sentinței civile nr. 231/2011 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel

Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de Statul

Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva

aceleiași sentințe, ca tardiv formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 20 martie 2012.