ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1467/2012

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta S.I.S., în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor București a solicitat: (I) Obligarea pârâtei la recunoașterea calității de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău, compus din construcții și teren în suprafață de 21085 mp; (II) Obligarea pârâtei la trimiterea, în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii, a dosarului înregistrat cu nr. 11959/CC cu privire la imobilele situate în Zalău, și unui evaluator sau societăți de evaluare în vederea întocmirii raportului de evaluare; și, (III) Obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubiri pentru imobilele menționate, în termen de 30 de zile de la data efectuării evaluării.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele: Prin Notificarea nr. 146 din 05 iulie 2001, a solicitat restituirea prin echivalent a imobilelor situate în Zalău, compus din casă, anexe gospodărești și teren în suprafață de 11.680 mp, compus din casă și anexe gospodărești, iar Primăria Municipiului Zalău a soluționat notificarea prin Dispoziția nr. 447 din 02 martie 2006 și a dispus acordarea de măsuri reparatorii, constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv pentru imobilele notificate.

A mai arătat reclamanta că dosarul administrativ a fost trimis cu adresa Primăriei Zalău nr. 10327 din 08 martie 2006 către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a fost înregistrat cu nr. 11959/CC și că, după o întreagă corespondență purtată cu Comisia Centrală, prin care aceasta a solicitat: situația juridica a imobilului (adresa nr. 11959/CC din 27 octombrie 2009), dacă imobilul menționat se afla în intravilanul municipiului Zalău la data exproprierii (adresa nr. 1 1959/CC din 28 decembrie 2009), copie tradusă și legalizată (adresa nr. 11959/CC din 18 mai 2010), în cele din urmă aceasta a refuzat să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană îndreptățită pentru imobil.

Reclamanta a arătat că prin două procese verbale încheiate la data de 27 iulie 2010 și 27 octombrie 2010, Comisia Centrală a returnat dosarul său înregistrat cu nr. 11959/CC către Prefectura Județului Sălaj, cu mențiunea referitoare la imobilul situat în Zalău, că: „neînscrierea în cartea funciară de către antecesorii notificatoarei a documentelor prin care au dobândit proprietatea are ca efect neoperarea transferului dreptului de proprietate în favoare acestora, fiind considerați că nu au fost niciodată proprietari ai imobilului respectiv”, iar acest fapt constituie un abuz din partea Comisiei Centrale.

A mai arătat reclamanta că, pe de altă parte, Comisia Centrală și-a depășit atribuțiile prin analiza calității sale de persoană îndreptățită sau nu, precum și faptul că această analiză a făcut-o primăria cu ocazia soluționării notificării, stabilind prin dispoziția emisă calitatea sa de persoană îndreptățită la despăgubiri, dispoziție ce a făcut obiectul controlului de legalitate al prefectului. S-a apreciat de către reclamantă că, procedând astfel, Comisia Centrală își depășește atribuțiile și tergiversează trimiterea dosarului comisiei de evaluatori în vederea evaluării imobilelor expropriate și că nu se poate trece cu vederea faptul că au trecut aproape 10 ani de când a formulat notificarea și 5 ani de când dosarul său se afla la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar cererea sa a rămas nesoluționată.

Reclamanta a considerat această atitudine a Comisiei Centrale ca fiind un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale. 1.1.Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a apreciat că nu poate fi reținut niciunul din termenele, indicate de reclamant prin cererea introductivă de instanță, în care pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005. A solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă, în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.

1.2.Reclamanta S.I.S. a formulat o precizare la cererea introductivă, în conformitate cu prevederile art. 132 C. proc. civ., arătând că înțelege să modifice și să completeze cererea introductivă, în sensul că înțelege să formuleze acțiunea în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Agenția Națională de Restituirea Proprietăților (A.N.R.P.), solicitând pe această cale introducerea în cauză în calitate de pârâtă a acestei din urmă autorități.

A solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - Obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 10 zile de la data pronunțării sentinței să trimită la un evaluator dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006; - Obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 30 zile de la data pronunțării sentinței să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006 în dosarul reclamantei înregistrat sub nr. 11959/CC; - Obligarea pârâtelor, în caz de neexecutare conform termenelor de mai sus, la plata penalități, în sumă de 1.000 RON pe fiecare zi de la data expirării termenelor și până la îndeplinirea obligațiilor; - Să fie obligate pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii precizatoare, reclamanta a reiterat considerentele cuprinse în acțiunea introductivă și a arătat că A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care a solicitat introducerea acesteia în cauză. Reclamanta a mai arătat că, în vederea garantării îndeplinirii obligațiilor de către pârâte, se impune stabilirea în sarcina acestora a unor "penalități" pentru fiecare zi de întârziere în executarea obligațiilor, de la data expirării termenelor stabilite de instanță și până la data executării obligațiilor. 1.3.Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare la cererea de precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Pârâta a arătat că în cursul procedurii administrative privind acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, procedură reglementată de titlul VII din Legea nr. 247/2005, nu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a fost investită cu emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, ci Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Or, faptul că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților asigură organizarea și funcționarea secretariatului Comisiei Centrale nu îi conferă acesteia calitate procesuală pasivă, având în vedere că numai Comisia Centrală dispune emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire, potrivit art. 13, alin. (1) titlul VII din actul normativ la care a făcut referire mai sus.

Față de solicitarea reclamantei privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere, pârâta a precizat că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, ce are calitate de pârâtă în prezenta cauză, a obligației ce revine de fapt Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pârâta a apreciat că obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata daunelor cominatorii de 50 RON/zi de întârziere este inadmisibilă.

Referitor la cererea reclamantei privind obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata cheltuielilor de judecată, pârâta a subliniat faptul că Autoritatea nu are calitate procesuală în acest dosar, solicitând astfel respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, pârâta a solicitat să se admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și să se respingă cererea de chemare în judecată a reclamanților ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

1.4.Pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare la cererea de precizare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă, arătând că nu poate fi reținut niciunul din termenele, indicate de reclamant prin cererea introductivă de instanță, în care instituția pârâtă să emită decizia conținând titlul de despăgubire în urma procedurii administrative prevăzute de titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Față de solicitarea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata penalităților de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, pârâtul a precizat că, în speță, nu poate fi vorba de refuzul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a transmite dosarul la evaluator și de a emite decizia, atât timp cât dosarul este incomplet și că faptul de a nu fi fost emisă decizia reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o neexecutare din partea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, din moment ce procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, în urma căreia Comisia Centrală emite decizia conținând titlul de despăgubire, nu este finalizată în prezentul litigiu.

A mai arătat pârâtul că obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata daunelor cominatorii de 1.000 RON/zi de întârziere de la data rămânerii irevocabile a hotărârii este inadmisibilă, iar, referitor la cererea reclamantei privind obligarea Comisiei Centrale la plata cheltuielilor de judecată, a subliniat faptul că pârâta comisie este o entitate fără personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor, neavând un buget propriu, solicitând respingerea cererii privind plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. proc. civ. Pentru toate aceste considerente, pârâtul a solicitat să se respingă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantă în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ca fiind neîntemeiată.

2. Soluția primei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 231/2011 din 8 aprilie 2011 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Restituire a Proprietăților și, în consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamantă față de această pârâtă, pe acest temei; - a admis în parte acțiunea precizată formulată de către reclamanta S.I.S., prin mandatar Dan Radu, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și în consecință: (I) a obligat pârâta să trimită dosarul nr. 11959/CC la un evaluator în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii; (II) a obligat pârâta ca, în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006 din dosarul nr. 11959/CC; (III) a obligat pârâta la plata unor penalități de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în termenele prevăzute anterior a obligațiilor.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, faptul că Legea nr. 247/2005 impune o procedură de emitere a titlului de despăgubire (art. 16-21 din titlul VII), fără a permite Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să repună în discuție calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei, că în speță dosarul aferent dispoziției a fost transmis Secretariatului Comisiei Centrale, fiind astfel declanșată procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005, dar pârâta a refuzat nejustificat să emită titlu de despăgubire. Instanța a apreciat că este corectă susținerea pârâtei A.N.R.P. referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive, de vreme ce nu există atribuții expres prevăzute în sarcina acesteia în această etapă administrativă a restituirii prin echivalent.

S-a apreciat că în speță, cu toate că reclamanta are un act administrativ prin care i s-a stabilit dreptul la acordarea despăgubirilor (Dispoziția primarului), pârâta A.N.R.P. nu are posibilitatea de a pune în executare acest act administrativ, deoarece numai Comisia Centrală are atribuția de a emite titlul prin care se stabilește cu exactitate valoarea despăgubirilor. Prin urmare, refuzul pârâtei de a emite titlul de despăgubire este unul abuziv, prin care se încalcă dreptul de a dobândi un bun, drept ocrotit de art. 1 din protocolul 1 al convenției. Instanța a admis, astfel, excepția lipsei calității procesuale a A.N.R.P. și, în consecință, a respins acțiunea formulată de către reclamantă față de această pârâtă.

Totodată, prima instanță a admis, în parte, acțiunea precizată, formulată de către reclamanta S.I.S., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință, a obligat pârâta să trimită dosarul nr. 11959/CC la un evaluator în termen de 10 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, iar în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să emită decizie reprezentând titlu de despăgubire conform dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006 din dosarul nr. 11959/CC.

Instanța de fond a obligat pârâta la plata unor penalități de 100 RON pe zi de întârziere în cazul neexecutării în termenele prevăzute anterior a obligațiilor, apreciind, față de dispozițiile art. 18 alin. (1), 18 alin. (5) și (6) din Legea nr. 554/2004, ca fiind justificată stabilirea unor termene rezonabile în care autoritatea pârâtă să își execute obligațiile stabilite, precum și sancțiunea neexecutării acestor obligații, aceste termene fiind stabilite în raport de momentul rămânerii irevocabile a hotărârii, pentru a conferi un caracter efectiv (și nu iluzoriu) puterii de lucru judecat de care se bucură orice hotărâre judecătorească irevocabilă. 3. Recursurile exercitate în cauză. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs atât reclamanta S.I.S., cât și pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

3.1. Recursul Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Apreciind că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurenta-pârâtă a înfățișat, în esență, următoarele critici față de soluția pronunțată: - Comisia Centrală își exercită atribuțiile în contextul normativ reglementat în titlul VII din Legea nr. 247/2005, ce vizează o procedură administrativă în cadrul căreia se analizează și legalitatea respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat în condițiile Legii nr. 10/2001; - în urma parcurgerii etapei analizării dosarului reclamantei s-a constatat că acesta trebuia completat cu acte care să facă dovada achitării despăgubirilor stabilite prin procesul verbal de evaluare din 6 martie 1976, precum și nr. decretului de expropriere din anul 1973, în baza căruia a fost preluat de către Statul Român o parte din imobilul obiect al notificării, cu precizarea că dosarul a fost în cele din urmă transmis spre evaluator, în vederea întocmirii raportului de evaluare; - greșit s-a reținut depășirea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, nefiind avută în vedere complexitatea cauzei și durata etapelor ce se impun a fi parcurse; - instanța în mod nelegal a stabilit în sarcina C.C.S.D.

efectuarea anumitor operațiuni într-un interval de timp determinat ca și plata unor penalități, cu nesocotirea duratei efective a fiecăreia dintre etapele administrative prevăzute; - cum în cauză dosarul reclamantei a fost deja transmis evaluatorului, în cel mai scurt timp de la întocmirea acestuia, se va emite și decizia reprezentând titlul de despăgubire, astfel că nu se impunea stabilirea de penalități în caz de ne-executare, măsura instanței de fond fiind mult prea oneroasă. 3.2. Recursul reclamantei S.I.S.

Recurenta-reclamantă a criticat sentința primei instanțe numai sub aspectul nesoluționării și nepronunțării asupra primului capăt de cerere, prin care a solicitat ca prin hotărârea ce se va da, să-i fie recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău, compus din construcții și teren în suprafață de 21.085 m 2 . Arătând că instanța nu s-a pronunțat asupra acestui prim capăt de cerere și nici nu a făcut vreo referire în acest sens în considerentele hotărârii la solicitarea formulată, recurenta-reclamantă a mai arătat că insistă în soluționarea acestui petit, menținut și prin precizarea de acțiune, dat fiind refuzul autorităților pârâte chiar și după pronunțarea hotărârii de a-i evalua dosarul în raport de toate actele existente, dovada în acest sens fiind convocarea primită de la evaluator în care se menționează că evaluarea s-a dispus numai cu privire la imobilul situat în Zalău.

Restul dispozițiilor sentinței au fost apreciate ca fiind temeinice și legale. 4. Soluția și considerentele instanței de control judiciar. 4.1. Asupra recursului recurentei-reclamante. Analizând recursul recurentei-reclamante sub aspectul criticilor formulate și în raport de prevederile legale incidente din materia supusă verificării dar și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile înfățișate astfel că recursul va fi respins ca nefondat în considerarea celor în continuare arătate. Examinând cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantă S.I.S., astfel cum a fost aceasta, în mod expres, modificată și completată la data de 11 martie 2011, în temeiul art. 132 C. proc.

civ. (filele 82-90 dosar fond) Înalta Curte constată că prima instanță s-a pronunțat în limitele investirii sale. Astfel, prin cererea completatoare și modificatoare, cum chiar reclamanta o intitulează și care este o veritabilă cerere modificată de chemare în judecată, sunt în mod expres arătate solicitările respectiv pretențiile formulate, în contradictoriu cu autoritățile pârâte C.C.S.D. și A.N.R.P.

și anume: (I) obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 10 zile de la data pronunțării sentinței să trimită la un evaluator dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC conform Dispoziției Primarului Zalău 447/2006; (II) obligarea pârâtelor ca în termen rezonabil de 30 zile de la data pronunțării sentinței să emită decizia reprezentând titlul de despăgubiri conform Dispoziției Primarului Zalău nr. 447/2006 în dosarul înregistrat sub nr. 11959/CC; (III) obligarea pârâtelor, în caz de neexecutare conform termenelor de mai sus, la plata penalități, în sumă de 1.000 RON pe fiecare zi de la data expirării termenelor și până la îndeplinirea obligațiilor, și (IV) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cerere.

Nu a mai fost reiterat, și ca atare prima instanță în mod corect a apreciat că nu a mai fost menținut distinct, capătul de cerere menționat în cererea inițială, formulat numai în contradictoriu cu Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care se solicita ca această autoritate să fie obligată a-i recunoaște recurentei-reclamante calitatea de persoană îndreptățită la despăgubiri pentru imobilul situat în Zalău, în suprafață de 21.085 m 2 . În raport de această necontestată situație de fapt, atestată de actele și lucrările dosarului, în raport de prevederile art. 132 C. proc. civ. cu referire la art. 129 alin. (6) C. proc. civ., și în virtutea principiului disponibilității, Înalta Curte reține că în mod legal prima instanță a apreciat că este investită cu soluționarea cererii modificatoare a recurentei-reclamante, pe care a și examinat-o, pronunțându-se asupra capetelor de cerere enumerate în cuprinsul acesteia.

Așa fiind, în mod firesc în considerentele hotărârii atacate nu se mai regăsește menționat acest petit de acțiune, el neformând în mod legal obiectul analizei și examinării în cursul pronunțării soluției pe fond în cauză. Ca atare, afirmațiile recurentei vizând menținerea primului petit de acțiune, inserat în acțiunea inițială nu pot fi primite, nefiind susținute probator și nici legal, în raport de prevederile art. 132 și art. 129 alin. (6) C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge așadar ca nefondat recursul recurentei-reclamante. 4.2. Asupra recursului recurentului - pârât Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Examinând cu prioritate regularitatea formulării acestui recurs, Înalta Curte reține, în raport de prevederile art. 301, art. 302 și următoarele C. proc.

civ. tardivitatea înregistrării acestuia, în considerarea celor în continuare arătate. Potrivit textului de lege sus arătat, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă. La fila 167 din dosarul de fond se află dovada de comunicare a hotărârii pronunțate de instanța de fond către pârâtul - recurent Statul Român, prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, ce atestată că la data de 10 mai 2011 s-a realizat respectiva comunicare. Data de 10 mai 2011 de pe ștampila poștei se coroborează cu data de 11 mai 2011, aplicată pe ștampila cu data înapoierii dovezii de comunicare. În raport de această dată de comunicare, de 10 mai 2011, expedierea recursului la Curtea de Apel Cluj la data de 27 mai 2011, conform plicului de la fila 18 dosar recurs, apare ca fiind realizată cu depășirea termenului legal.

Ultima zi de declarare a recursului, în cauză, pentru această autoritate, era 26 mai 2011, calculul termenului fiind efectuat în conformitate cu prevederile art. 101 C. proc. civ. Așa fiind, pe temeiul legal sus-arătat, recursul formulat de recurentul - pârât va fi respins ca tardiv formulat, situație în raport de care nu mai pot fi examinate criticile aduse soluției pronunțate de prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.I.S. împotriva Sentinței civile nr. 231/2011 din 8 aprilie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge recursul declarat de Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva aceleiași sentințe, ca tardiv formulat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2012.