ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4667/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 4

noiembrie 2010, reclamanta L.I.L. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând anularea măsurii returnării dosarului la

Prefectura Municipiului București, tratarea cu prioritate a dosarului,

desemnarea unui evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare și obligarea

pârâtei ca în termen de 60 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să

emită decizia reprezentând titlu de despăgubire.

În motivarea cererii,

reclamanta a învederat că prin dispoziția din 7 februarie 2008 Primăria

Municipiului București a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent

pentru terenul în suprafață de 117,60 mp și construcția demolată situată în București.

Reclamanta a mai arătat

că în luna octombrie 2010, pârâta a dispus în mod abuziv returnarea dosarului

de despăgubire pe considerentul lipsei actelor de proprietate asupra terenului,

astfel încât procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 a fost

prelungită nejustificat, încălcându-se flagrant dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la soluționarea cererii

într-un termen rezonabil.

Prin întâmpinare,

pârâta a invocat atât excepția de nelegalitate a dispoziției din anul 2008, cât

și excepția prematurității emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire,

în raport de împrejurarea că procedura administrativă prevăzută de Legea nr.

247/2005 nu a fost declanșată, dosarul de despăgubire fiind restituit Primăriei

Municipiului București.

De asemenea, pârâta a

formulat cerere de chemare în garanție a Primăriei Municipiului București care

a propus acordarea de măsuri reparatorii către reclamantă, fără ca la dosarul

de despăgubire să se fi depus dovada titlului de proprietate asupra terenului.

Prin încheierea din 9

septembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins ca inadmisibilă cererea privind

nelegalitatea dispoziției din 7 februarie 2008 și de asemenea, a respins ca

nefondată excepția prematurității.

Aceeași instanță a

pronunțat sentința civilă nr. 5696 din 7 octombrie 2011 prin care a admis

acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să desemneze evaluator și să emită

titlul de despăgubire, în cadrul termenelor legale și de asemenea, să plătească

reclamantei 4.000 RON cheltuieli de judecată.

Prin aceeași hotărâre

a fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție a Primăriei Municipiului

București.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că dispoziția emisă de primărie la 7 februarie 2008

a fost înregistrată la autoritatea pârâtă care însă, într-un interval de timp de

peste 2 ani, nu a efectuat niciuna din operațiunile necesare emiterii titlului de

despăgubire, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului reclamantei la soluționarea

cererii într-un termen rezonabil.

Instanța a mai constatat

că pârâta nu a putut justifica existența unor motive obiective pentru care nu a

procedat la efectuarea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005,

invocarea lipsei unor înscrisuri neputând fi reținută în condițiile în care dispoziția

a intrat în circuitul juridic și beneficiază de prezumția de legalitate și autenticitate.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a invocat

greșita respingere a excepției de nelegalitate a dispoziției emise de Primăria Municipiului

București, motivat de propunerea de acordare de despăgubiri pentru o suprafață de

teren pentru care nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei.

De asemenea, pârâta a

arătat că, față de încălcarea de către primărie a obligației de a anexa dosarului

de despăgubire toate actele prevăzute de art. 16.5 din H.G. nr. 1095/2005, instanța

era îndreptățită să admită cererea de chemare în garanție, fiind îndeplinite cerințele

art. 47 din C. proc. civ.

Pârâta a solicitat a se

avea în vedere faptul că instanța de fond a reținut o situație de fapt eronată,

în sensul că dosarul de despăgubire al reclamantei ar fi fost înregistrat la secretariatul

comisiei.

În realitate, a arătat

pârâta, dosarul nu a fost înregistrat, fiind restituit Primăriei Municipiului București

cu motivarea necesității justificării soluției administrative propuse prin dispoziția

din anul 2008.

O ultimă critică adusă

sentinței prin recursul formulat de pârâtă privește obligarea sa la plata cheltuielilor

de judecată care nu se justifică în raport de prevederile art. 175 din C. proc.

civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis

și a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru considerentele

ce urmează.

Astfel, instanța de fond

a soluționat cauza, inclusiv excepția de nelegalitate invocată de pârâtă, fără a

avea la dosar înscrisurile necesare, respectiv dispoziția din anul 2008 a cărei

nelegalitate s-a invocat potrivit art. 4 din Legea nr. 554/2004, precum și acte

referitoare la situația juridică a imobilului revendicat, teren și construcție demolată,

și la calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii,

mai ales în condițiile în care pârâta s-a apărat în sensul că restituirea dosarului

de despăgubire s-a datorat lipsei documentației doveditoare.

Curtea constată că instanța

de fond , deși în petitul acțiunii nu figura și obligarea autorității la emiterea

unui titlu de plată, a motivat eronat sentința și sub aspectul valorificării titlului

de despăgubire, potrivit art. 18

1

din O.U.G. nr. 81/2007, după care s-a

limitat a reproduce prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005, fără însă a-și fundamenta

soluția pronunțată cu privire la cererile din acțiunea introductivă.

Se constată de asemenea,

că instanța a respins în dispozitivul sentinței cererea de chemare în garanție a

Primăriei Municipiului București, în considerentele hotărârii nefiind cuprinse motivele

pentru care a apreciat ca nefondată solicitarea pârâtei.

În raport de cele expuse

mai sus, hotărârea pronunțată va fi casată cu trimiterea cauzei pentru rejudecare

la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței Civile

nr. 5696 din 7 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie

2012.