ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1654/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond. Prin cererea adresată Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanții M.V., M.M.B., M.M.I. și T.V.G. au solicitat anularea parțială a Deciziei nr. 4733 din 23 aprilie 2009 emisă de C.C.S.D. prin care s-au stabilit despăgubiri în baza Legii nr. 247/2005 în cuantum de 681.950 lei și recunoașterea dreptului de a primi despăgubiri calculate la cursul euro din momentul emiterii deciziei atacate, decizii care să fie actualizate cu indicele de inflație din momentul executării deciziei și dreptul de a primi întreaga sumă în numerar. Se arată că reclamanții au îndeplinit procedura prealabilă, dar C.C.

a respins acordarea despăgubirilor la valoarea euro, cu motivarea că „valoarea despăgubirilor a fost stabilită în RON”, iar valoarea în euro consemnată în raportul de evaluare este orientativă. Valoarea stabilită de raportul de evaluare în euro este corectă și despăgubirile trebuie raportate la această valoare dar la data emiterii deciziei și nu a raportului de evaluare. Se solicită obligarea la aplicarea indicelui de inflație pentru că în lipsa unei prevederi în O.U.G. nr. 81/2007 se aplică art. 1088 și următoarele C. civ. Capătul de cerere privind achitarea întregii sume în numerar s-a solicitat a fi admis în baza art. 11 și 20 din Constituția României, hotărârile Curții Constituționale și ale C.E.D.O.

care au prioritate față de legea internă pentru că Fondul Proprietatea nu este funcțional. Prin Încheierea din 14 aprilie 2010, Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a înaintat dosarul Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin Încheierea nr. 1425 din 11 martie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal. 2. Soluția instanței de fond. Prin Sentința nr. 169 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamanților. În motivarea soluției, instanța de fond a reținut că prin decizia atacată C.C.S.D.

a emis titlu de despăgubire în favoarea reclamanților în cuantum de 681.950 RON valoare stabilită prin raportul de evaluare, dată de referință a evaluării este data soluționării notificării, respectiv 26 septembrie 2005. Solicitarea de acordare a sumei în echivalent euro la data emiterii deciziei a fost respinsă, ca neîntemeiată, având în vedere că s-ar crea o discriminare față de cei în cazul cărora evaluarea și emiterea deciziei s-a realizat mai repede, iar data soluționării notificării este un reper ce poate fi respectat în cazul tuturor solicitărilor. Capetele de cerere privind indexarea sumei acordate cu titlu de despăgubiri și achitarea întregii sume acordate cu titlu de despăgubiri în numerar au fost respinse pentru că reclamanții nu se află în această fază a procedurii, decizia C.C.

nefiind irevocabilă. În raport de art. 18 din Legea nr. 247/2005 – Titlul VII, reclamanții nu au făcut opțiunea și cadrul procesual nu a fost stabilit în contradictoriu cu A.N.R.P. Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost apreciată ca neavând acest caracter, deoarece pârâta C.C.S.D. solicită modificarea deciziei și nu se poate reține că are pretenții proprii împotriva reclamanților, conform art. 119 alin. (1) C. proc. civ. 3. Calea de atac exercitată. Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M.V., M.M.B., M.M.I. și T.V.G. În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond deoarece: - printr-o interpretare greșită a legii se reține ca data soluționării notificării, 26 septembrie 2005, deși la acea dată a fost emis Ordinul nr. 648 de către Prefectul județului Călărași.

Notificarea s-a soluționat, în opinia recurenților, la data emiterii deciziei pentru că prin ea nu s-a validat ordinul prefectului care este un act intermediar și, de aceea, paritatea trebuie stabilită în raport de data emiterii deciziei ca fiind data soluționării notificării. În ceea ce privește acordarea întregii despăgubiri în lei, este criticată soluția pentru că lipsește motivarea sentinței. În cauză, urma să se facă aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituția României și jurisprudența C.E.D.O. trebuia aplicată cu prioritate, iar jurisprudența a stabilit că F.P. nu funcționează în mod susceptibil care să ducă la acordarea despăgubirilor.

Referitor la aspectul indexării, criticile din motivele de recurs vizează nemotivarea dar și aplicarea și interpretarea greșită a legii pentru că indexarea poate fi cerută odată cu executarea titlului dar se poate cere și cu ocazia judecării prezentei contestații, în baza art. 1088 și urm. C. civ., altfel, datorită inflației, suma acordată nu mai poate reprezenta o despăgubire reală. 4. Soluția instanței de recurs. După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Reclamanții au solicitat anularea deciziei emise de către C.C. prin care s-au stabilit despăgubirile ce urmează să le primească pentru un imobil preluat de stat potrivit Legii nr. 10/2001 și Titlului VII al Legii nr. 247/2005.

Nemulțumirea reclamanților se referă la neemiterea titlului de despăgubire în raport de cursul leu/ euro din momentul emiterii deciziei. Se constată că în raportul de evaluare este calculată o valoare în euro și echivalentul în lei de la momentul soluționării notificării. Potrivit art. 10 alin. (9) din Legea nr. 10/2001, republicată, valoarea terenurilor, precum și a construcțiilor demolate preluate în mod abuziv, care nu se pot restitui în natură, se stabilește potrivit valorii de piață de la data soluționării notificării, stabilită conform standardelor internaționale de evaluare. În Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu există nicio altă prevedere astfel că, în mod corect, în raportul de evaluare s-a stabilit valoarea imobilului că a fost preluat abuziv în momentul soluționării notificării, deci în mod greșit s-a indicat și valoarea în euro, pentru că evaluarea despăgubirilor nu poate fi făcută decât în moneda națională, așa cum va fi emisă și decizia C.C.S.D.

În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond cu privire la data care este considerată dată la care a fost soluționată notificarea, dar criticile sunt nefondate. În cauză, notificarea reclamanților a fost soluționată prin Ordinul Prefectului județului Călărași nr. 648/2005, astfel că aceasta este data soluționării notificării. Nu pot fi reținute susținerile recurenților potrivit cărora prin Legea nr. 247/2005 nu este absolut necesară emiterea unui asemenea ordin, deoarece art. 16 alin. (1) și (2) din Titlul VII, se referă tocmai la predarea deciziilor/ dispozițiilor unităților deținătoare prin care au fost soluționate notificările până la data intrării în vigoare a legii, dar și deciziile/ dispozițiile prin care se soluționează notificările care nu erau soluționate.

Deci, C.C. nu preia notificările decât însoțite de decizia/ dispoziția unității deținătoare sau ordinele conducătorilor administrației publice locale prin care s-a propus acordarea de despăgubiri. Legea a stabilit acest criteriu pentru a evita orice alte interpretări, astfel că nu poate fi avută în vedere paritatea euro/ leu din momentul emiterii deciziei de către C.C., așa cum solicită reclamanții. Și criticile din motivele de recurs ce vizează respingerea cererii de acordare a despăgubirilor în numerar sunt nefondate. Așa cum a arătat și instanța de fond, reclamanții, prin contestarea deciziei emise de C.C.S.D., nu pot solicita direct obligarea acestei autorități la plata în numerar a despăgubirilor.

Mai întâi, trebuie precizat că reclamanții nu au chemat în judecată nici A.N.R.P. – Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar, care este autoritatea ce se ocupă de valorificarea titlurilor de despăgubire rămase definitive, adică necontestate, potrivit Capitolului V 1 al Titlului VII al Legii nr. 247/2005, astfel cum a fost introdus prin O.U.G. nr. 81/2007. Oricum, reclamanții trebuie să opteze potrivit art. 18 2 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fie la plata în numerar, până la 500.000 lei, pentru diferența acțiunii la F.P., fie numai acțiuni la F.P. Dacă optează pentru plata în numerar trebuie să aibă în vedere dispozițiile pct. 18 2 .4 din Normele metodologice aprobate prin H.G.

nr. 128/2008 și de dispozițiile pct. 18 2 .5 din aceleași norme. Recurenții invocă faptul că instanța de fond nu a făcut aplicarea art. 148 alin. (2) din Constituția României, cu referire la aplicarea jurisprudenței C.E.D.O. Însă, trebuie subliniată jurisprudența C.E.D.O. care a arătat că, în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante asupra ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună de o mare putere discreționară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.

Astfel, chiar în cauza M.A. și alții împotriva României, Curtea a luat act de sarcina foarte importantă pe care legislația în materia bunurilor imobile naționalizate o reprezintă pentru bugetul de stat (paragraful 227) și a fost de acord că plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. Mai mult, a devenit funcțional F.P. începând cu 21 ianuarie 2011, mai ales că multe condamnări ale României la C.E.D.O. s-au datorat și constatării că acest fond nu este funcțional, iar lansarea tranzacțiilor este de natură să îndrepte o parte a beneficiarilor „titlurilor de despăgubire” către piața bursieră, ceea ce ar ușura presiunea bugetară (cauza M.A., paragraful 228, teza ultimă).

Referitor la criticile legate de soluționarea capătului de cerere privind indexarea, se constată că și acestea sunt nefondate. Recurenții arată că se impune indexarea sumelor stabilite pentru că altfel nu s-ar putea vorbi de o despăgubire reală. Însă, procedura administrativă precizată În Titlul VII al Legii nr. 247/2005 nu prevede „actualizarea cu indicele de inflație” a valorii stabilite în deciziile emise de C.C.S.D. la momentul plății efective. Aceasta a fost opțiunea legiuitorului pentru că, în cuprinsul aceluiași act normativ este prevăzută posibilitatea acordării despăgubirilor actualizate cu indicele de inflație, dar numai dacă este vorba de decizii sau ordine emise în baza art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată.

Deci, în lipsa unei prevederi exprese a legii speciale, nu se poate aplica dreptul comun în cazurile în care legea exceptează aplicarea indicelui de inflație. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, a fost motivată și nu s-a dat cu aplicarea greșită a legii, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.V., M.M.B., M.M.I. și T.V.G. împotriva Sentinței nr. 169 din 30 iunie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2011.