ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3135/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 939 din 28 iunie 2012 Tribunalul Bihor a admis acțiunea formulată de reclamanții B.G. și B.M. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat de C.N.A.D.N.R. SA. A obligat pârâtul în favoarea reclamanților la plata sumei de 12.352,29 RON cu titlu de despăgubiri civile, fără cheltuieli de judecată. În considerente tribunalul a reținut următoarele: Prin hotărârea din 12 octombrie 2007 s-au stabilit despăgubiri de 12.119,80 euro, respectiv 40.352,87 RON pentru imobilul expropriat în suprafață de 1574 mp.

Conform ordinului de plată din 29 februarie 2012 depus în copie la dosarul cauzei suma stabilită cu titlu de despăgubiri pentru imobilul de mai sus s-a achitat la data de 29 februarie 2012. Prin urmare este evident faptul că de la data stabilirii despăgubirilor, 12 octombrie 2007 și până la plata acestora, 29 februarie 2012 este o diferență de curs valutar de 12.352,29 RON pe care trebuie să o suporte pârâta, fiind în culpă pentru neplata obligației care îi revenea. Motivele invocate de pârâtă, respectiv criza financiară precum și aprobarea efectuării plăților abia prin H.G. nr. 1143/2011 nu sunt motive de natură a înlătura pentru pârâtă obligația suportării prejudiciului suferit prin efectuarea cu întârziere a plătii despăgubirilor către persoanele îndreptățite.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel C.N.A.D.N.R. SA. În motivare a reiterat excepția decăderii reclamanților din dreptul de a mai solicita o sumă suplimentară pentru exproprierea imobilului identificat cadastral , susținând că prin cererea de chemare în judecată reclamanții nu fac decât să pretindă un cuantum majorat al despăgubirii stabilite prin hotărârea din 12 octombrie 2007. A mai arătat că, p e fondul crizei economice resimțite încă din anul 2008 la nivelul țării noastre, în bugetul "C.N.A.D.N.R. SA nu au existat lichidități, motiv pentru care suma de bani stabilită cu titlu de despăgubire a fost consemnată în data de 6 februarie 2012, în urma emiterii H.G. nr. 1143/2011.

De asemenea, prin Declarația pe proprie răspundere autentificată din data de 10 februarie 2009 la Biroul Notarial Public M.A., intimații au acceptat cuantumul despăgubirii stabilite prin hotărârea din 12 octombrie 2007. Ori, potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004, în cazul în care intimații s-ar fi considerat nemulțumiți de cuantumul despăgubirii ar fi trebuit să conteste acest cuantum în termen de 3 ani de la publicarea H.G. nr. 698/2007 în M.Of. nr. 504/27.07.2007. A susținut că termenul de 15 zile prevăzut de art. 8 din Legea nr. 198/2004 nu este un termen instituit în favoarea titularului dreptului real asupra imobilului supus exproprierii. Contrar celor reținute de către instanța de fond, despăgubirea evidențiată prin hotărârea din 12 octombrie 2007 a fost stabilită în RON și nu în euro, respectiv la suma de 40.352,87 RON.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia civilă nr. 64A din 11 decembrie 2012 a respins apelul ca nefondat reținând următoarele.

Excepția decăderii reclamanților din dreptul de mai solicita o sumă suplimentară pentru exproprierea imobilului identificat cadastral, a fost apreciată ca neîntemeiată câtă vreme reclamanții nu au cerut o sumă suplimentară pentru exproprierea imobilului, ci doar diferența de curs valutar dintre data emiterii hotărârii din 12 octombrie 2007 prin care s-au stabilit și acordat despăgubiri reclamanților în suma de 12.119,80 euro și data la care s-a achitat efectiv această sumă, respectiv 29 februarie 2012. După cum corect a reținut și instanța de fond este evident faptul că de la data stabilirii despăgubirilor (12 octombrie 2007) și până la plata acestora (29 februarie 2012) este o diferență de curs valutar pe care trebuie să o suporte pârâta, fiind în culpă pentru neplata obligației care îi revenea, motivele invocate de către apelantă cu privire la criza economico-financiară, respectiv aprobarea efectuării plăților abia prin H.G.

nr. 1143/2011 nefiind de natură a înlătura pentru pârâtă obligația suportării prejudiciului suferit prin efectuarea cu întârzierea a plății despăgubirilor către persoanele îndreptățite. Nu sunt întemeiate susținerile apelantei privind înlăturarea sa de la plata diferenței de curs valutar câtă vreme reclamanții prin declarații pe proprie răspundere autentificată din 10 februarie 2009 ar fi acceptat cuantumul despăgubirii prin hotărârea din 12 octombrie 2007, deoarece, după cum am mai menționat anterior, reclamanții nu sunt nemulțumiți și nici nu solicită un alt cuantum al despăgubirii (care a fost stabilit în euro și nu în RON) ci doar solicită echivalentul acestei despăgubiri la cursul euro/RON al Băncii Naționale a României de la data plății.

Impotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs pârâta, cale de atac întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. În motivare a reiterat excepția decăderii reclamanților din dreptul de a mai solicita o sumă suplimentară pentru imobilul expropriat. A susținut că este eronată reținerea instanței de apel potrivit căreia referirea la moneda națională din hotărârea din 12 octombrie 2007 s-a făcut doar cu privire la modalitatea de plată a despăgubirii și nu la cuantumul acesteia. În această hotărâre nu se menționează că plata se va face prin raportare la cursul valutar stabilit la data plății, iar art. 3 alin. (1) din Regulamentul Băncii Naționale a României nr. 4/2005 stipulează că plățile se realizează numai în RON.

A mai susținut că instanța de apel a interpretat greșit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 198/2004. Termenul de 15 zile prevăzut de acesta nu este un termen instituit în favoarea titularului dreptului real supus exproprierii, ci are efect în cadrul procedurii, exclusiv între instituțiile statului. De asemenea, instanța a interpretat greșit și dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004. În opinia recurentei reclamanții nu mai puteau solicita majorarea cuantumului despăgubirii oferite de expropriator cât timp au acceptat acest cuantum prin declarația autentică din 10 februarie 2009. Recursul nu este fondat.

În mod corect, instanța de apel a respins excepția decăderii reclamanților din dreptul de a formula acțiunea cu motivarea că, în speță, nu s-a solicitat majorarea cuantumului despăgubirii oferite, ci doar diferența de curs valutar înregistrată în intervalul 12 octombrie 2007-29 februarie 2012, care este datorată de pârâta recurentă pentru nerespectarea termenului de 15 zile stipulat de art. 8 din Legea nr. 198/2004. Trebuie menționat că prin hotărârea din 12 octombrie 2007 cuantumul despăgubirii a fost stabilit în euro, plătibil în RON la cursul existent la acea dată, în vederea protejării expropriatului de efectele negative ale inflației. Raportarea despăgubirii la moneda euro presupune că plata acesteia, în cazul unei întârzieri la plată, se va realiza în RON, la cursul existent la data plății, pentru a asigura o protecție efectivă a expropriatului față de fluctuația cursului valutar.

Ca atare, recurenta trebuia să achite, la data de 29 februarie 2012, echivalentul în RON al despăgubirii în cuantum de 12.119,80 euro, la cursul de la acea dată. Nu se poate reține susținerea recurentei conform căreia cuantumul despăgubirii ar fi suma de 40.352,87 RON, echivalentul despăgubirii de 12.119,80 euro la data emiterii hotărârii de către expropriator, din moment ce prin această hotărâre, la art. 3 se stipulează expres că despăgubirea stabilită este de 12.119,80 euro. În consecință, instanța a reținut corect că trimiterea la moneda națională din hotărâre s-a făcut doar cu referire la modalitatea de plată și nu la cuantumul despăgubirii. Este adevărat că art. 3 al Regulamentului nr. 4/2005 al Băncii Naționale a României stipulează că plățile pe teritoriul statului se fac în moneda națională, însă această dispoziție nu este aplicabilă și în cazul stabilirii cuantumului despăgubirii.

Potrivit acestui act normativ recurenta era obligată să plătească în RON, la cursul existent la data plății, despăgubirea de 12.119,80 euro. Conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 198/2004, în termen de 5 zile, dar nu mai mult de 15 zile de la data emiterii hotărârii comisiei prevăzute la art. 6, expropriatorul efectuează, prin transfer bancar sau numerar, plata despăgubirii către titularii drepturilor de proprietate asupra imobilelor expropriate. Din interpretarea acestui text legal rezultă că legiuitorul a instituit, printr-o normă cu caracter imperativ, o obligație în sarcina expropriatorului care trebuie îndeplinită în termenul expres stipulat. Acestei obligații îi corespunde dreptul corelativ al expropriatului de a încasa despăgubirile.

În acest context, este evident că termenul de cel mult 15 zile menționat nu operează între instituțiile statului, cum susține recurenta, ci în favoarea expropriatului. Ca urmare a nerespectării acestui termen imperativ, de 15 de zile, expropriatorul este de drept pus în întârziere și, potrivit art. 1088 și 1079 C. civ. poate fi obligat la plata de daune interese pentru neexecutare. Nu va fi reținută nici ultima critică inserată în motivarea recursului. Prin declarația autentică din 10 februarie 2009, depusă la dosarul de fond, reclamantul B.G. a acceptat cuantumul despăgubirii de 12.119,80 euro și nu echivalentul acestuia în RON de la data emiterii hotărârii.

Pentru faptul că pârâta nu a achitat la data de 29 februarie 2012 echivalentul în RON, de la acea dată, al cuantumului despăgubirii de 12.119,80 euro, reclamanții au promovat prezenta acțiune prin care au solicitat diferența de curs valutar, reprezentând deprecierea monedei naționale în perioada 12 octombrie 2007-29 februarie 2012. Ca atare, reclamanții nu au contestat cuantumul despăgubirii oferite de expropriator, iar dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, la care face referire recurenta nu au incidență în cauză. Având în vedere aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C.N.A.D.N.R. SA București împotriva deciziei nr. 64A din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013.