ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2818/2008

Deliberând asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin încheierea din 12 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 19994/1/2005, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în baza art. 155 1 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelului formulat de reclamanții M.G.B., P.G. și G.L., de pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul General al municipiului București, Administrația Fondului Imobiliar și de intervenienții C.G. și P.C.S., împotriva sentinței nr. 884 din 31 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. 7137/2002. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, până la termenul din 12 noiembrie 2007, reclamantul nu a făcut dovada decesului intervenientei C.G.

și nu a indicat moștenitorii acesteia, așa cum i s-a solicitat de către instanța la termenul de judecată anterior, astfel că, în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text de lege. Împotriva acestei încheieri au declarat recurs reclamanții G.L., M.G.B. și P.G., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Deși recursurile au fost declarate separat, acestea privesc aceleași critici, în sensul că încheierea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ. ; art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și aplicarea greșită a art. 155 1 C. proc. civ., art. 47, art. 48, art. 49 și art. 51 C. proc.

civ. Astfel, se arată că numita C.G. apare în proces cu calitatea de „apelant” și nu aceea de intervenient în interesul altei persoane. Deși au fost citați în cauză în calitate de succesori ai defunctei M.I., P.G. și M.G.B., la termenul din 12 noiembrie 2007, se aflau pentru prima dată în fața instanței și fiind primul termen la care au fost citați, cu încălcarea gravă a dispozițiilor art. 156 C. proc. civ., li s-a încălcat dreptul la apărare. Instanța de judecată a pronunțat încheierea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., deoarece trebuia să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului. Or, în speță, instanța a refuzat să dea curs solicitării de a se înainta, prin intermediul instanței, o adresă pentru obținerea unui extras de pe certificatul de deces al numitei C.G.

de la Consiliul local al sectorului 3 București – Oficiul de stare civilă. În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 47, art. 48, art. 49 și art. 51 C. proc. civ. , se arată că prin încheierea recurată s-a încălcat dreptul apelanților de a fi judecată cauza „într-un termen rezonabil”, drept prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului; întrucât prin suspendarea nejustificată a cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., judecata apelului este tergiversată nejustificat. De asemenea, se arată că prin pronunțarea acestei încheieri, instanța de apel a încălcat dispozițiile privind stabilirea cadrului procesual și principiul disponibilității, întrucât numita C.G. nu are apel în cauză, instanța de apel împiedicând astfel judecarea apelurilor existente în cauză și, mai mult, a pus în sarcina apelanților o obligație imposibil de executat.

În recurs, s-a depus adresa nr. 276/264 din 7 mai 2008 emisă de B.N.P. „M.R.”, din care rezultă că numita C.G. a decedat la data de 14.08.2006, cu ultim domiciliu în București, că succesiunea acesteia a fost dezbătută, eliberându-se certificatul de legatar nr. 42 din 2 octombrie 2006, în dosarul nr. 42/2006, unica moștenitoare fiind E.A., în calitate de legatară universală. Examinând recursul declarat de reclamanții P.G., M.G.B. și G.L., în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța constată următoarele: Încheierea recurată nu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 156 alin. (1) C. proc. civ., deoarece, potrivit acestui text, instanța poate acorda un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic justificată.

Or, în speță, așa cum rezultă din practicaua încheierii din 12 noiembrie 2007, apelanții-reclamanți P.G. și M.G.B., introduși în cauză în calitate de moștenitori ai defunctei apelante-reclamante M.I., nu și-au motivat temeinic cererea de amânare, instanța apreciind legal că față de data primirii citației aceștia puteau să-și angajeze apărător. Critica privind pronunțarea încheierii recurate cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 47, art. 48 și art. 49 și art. 51 C. proc. civ., referitoare la stabilirea cadrului procesual, respectarea principiului disponibilității și a dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, este nefondată, deoarece aceste dispoziții legale sunt cuprinse în Partea I, Capitolul II al Codului de procedură, privind persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte și, respectiv, Capitolul III, privind alte persoane care pot lua parte la judecată.

În speță, instanța de apel, cu aplicarea corectă a art. 49 și art. 51 C. proc. civ., a stabilit calitatea numitei C.G. de intervenientă în interesul părților SC C.I. SA, Administrația Fondului Imobiliar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor, întrucât cererea acesteia de intervenție a fost admisă de instanța de apel la termenul din 6 aprilie 2004, consecința fiind aceea că aceasta a dobândit calitatea de parte în cauză, iar actele de procedură următoare admiterii cererii de intervenție se vor îndeplini și în contradictoriu cu cel care a intervenit. În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., critica este, de asemenea, nefondată, deoarece acest text de lege reglementează rolul activ al judecătorilor în prevenirea oricărei greșeli privind aflarea adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale, prin ordonarea și administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare soluționării cauzei.

Or, în speță, nu se pune problema ordonării și administrării, din oficiu, a unei probe necesare soluționării dosarului, ci a rezolvării unui impediment procedural ivit în urma decesului uneia din părți, intervenienta C.G., în timpul judecății apelului, situație în care procesul trebuia continuat în contradictoriu cu moștenitorii intervenientei. Citația emisă pentru intervenienta C.G., pentru termenul din data de 1 octombrie 2007, fiind restituită cu mențiunea „destinatar decedat”, instanța de apel a acordat un nou termen, pentru ca apelantul G.L. să facă dovada decesului acesteia și să indice moștenitorii defunctei, însă apelantul nu s-a conformat acestor dispoziții. În această situație, legal, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 155 1 C. proc.

civ., a dispus suspendarea judecății apelului formulat de reclamanți, arătând prin încheierea recurată care sunt obligațiile care nu au fost respectate. De altfel, la luarea acestei măsuri dispuse de instanța de apel s-a opus numai mandatarul reclamantului G.L. nu și recurenții-reclamanți P.G. și M.G.B., prezenți în instanță, care au fost de acord cu suspendarea judecății cauzei. În această situație, când părțile, mai puțin mandatarul recurentului G.L., nu s-au opus suspendării judecății cauzei în temeiul art. 155 1 C. proc. civ., critica formulată de recurenți în sensul că prin încheierea recurată li s-a încălcat dreptul la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil apare ca nefondată. De altfel, față de înscrisul depus la fila 33 dosar recurs, cu care se face dovada decesului intervenientei C.G.

și prin care se indică moștenitoarea acesteia, conform art. 155 1 alin. (2) C. proc. civ., judecata apelurilor poate fi reluată, la cererea părților, întrucât obligațiile stabilite de instanță au fost îndeplinite și, potrivit legii, judecata poate continua. Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamanții P.G., M.G.B. și G.L. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2007, dată de Curtea de Apel București, secția a III –a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 8 mai 2008.