ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2818/2008

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor

cauzei constată următoarele:

Prin

încheierea din 12 noiembrie 2007, dată în dosarul nr. 19994/1/2005, Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, în baza art. 155

1

C. proc.

civ., a dispus suspendarea judecății apelului formulat de reclamanții M.G.B.,

P.G. și G.L., de pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor

și Consiliul General al municipiului București, Administrația Fondului

Imobiliar și de intervenienții C.G. și P.C.S., împotriva sentinței nr. 884 din

31 octombrie 2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în

dosarul nr. 7137/2002.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, până la termenul din 12 noiembrie

2007, reclamantul nu a făcut dovada decesului intervenientei C.G. și nu a

indicat moștenitorii acesteia, așa cum i s-a solicitat de către instanța la

termenul de judecată anterior, astfel că, în temeiul art. 155

1

C.

proc. civ., s-a dispus suspendarea judecății cauzei până la îndeplinirea

condițiilor prevăzute de acest text de lege.

Împotriva

acestei încheieri au declarat recurs reclamanții G.L., M.G.B. și P.G.,

criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Deși

recursurile au fost declarate separat, acestea privesc aceleași critici, în

sensul că încheierea recurată este dată cu încălcarea dispozițiilor art. 156

alin. (1) C. proc. civ. ; art. 129 alin. (5) C. proc. civ. și aplicarea greșită

a art. 155

1

C. proc. civ., art. 47, art. 48, art. 49 și art. 51 C.

proc. civ.

Astfel, se

arată că numita C.G. apare în proces cu calitatea de „apelant” și nu aceea de

intervenient în interesul altei persoane.

Deși au fost

citați în cauză în calitate de succesori ai defunctei M.I., P.G. și M.G.B., la

termenul din 12 noiembrie 2007, se aflau pentru prima dată în fața instanței și

fiind primul termen la care au fost citați, cu încălcarea gravă a dispozițiilor

art. 156 C. proc. civ., li s-a încălcat dreptul la apărare.

Instanța de

judecată a pronunțat încheierea recurată cu încălcarea dispozițiilor art. 129

alin. (5) C. proc. civ., deoarece trebuia să stăruie prin toate mijloacele

legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului.

Or, în speță,

instanța a refuzat să dea curs solicitării de a se înainta, prin intermediul

instanței, o adresă pentru obținerea unui extras de pe certificatul de deces al

numitei C.G. de la Consiliul local al sectorului 3 București – Oficiul de stare

civilă.

În ceea ce

privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 47, art. 48, art. 49 și art. 51

C. proc. civ. , se arată că prin încheierea recurată s-a încălcat dreptul

apelanților de a fi judecată cauza „într-un termen rezonabil”, drept prevăzut

de Convenția Europeană a Drepturilor Omului; întrucât prin suspendarea

nejustificată a cauzei în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., judecata

apelului este tergiversată nejustificat.

De asemenea,

se arată că prin pronunțarea acestei încheieri, instanța de apel a încălcat

dispozițiile privind stabilirea cadrului procesual și principiul

disponibilității, întrucât numita C.G. nu are apel în cauză, instanța de apel

împiedicând astfel judecarea apelurilor existente în cauză și, mai mult, a pus

în sarcina apelanților o obligație imposibil de executat.

În recurs,

s-a depus adresa nr. 276/264 din 7 mai 2008 emisă de B.N.P. „M.R.”, din care

rezultă că numita C.G. a decedat la data de 14.08.2006, cu ultim domiciliu în

București, că succesiunea acesteia a fost dezbătută, eliberându-se certificatul

de legatar nr. 42 din 2 octombrie 2006, în dosarul nr. 42/2006, unica

moștenitoare fiind E.A., în calitate de legatară universală.

Examinând

recursul declarat de reclamanții P.G., M.G.B. și G.L., în limita criticilor

formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., instanța

constată următoarele:

Încheierea

recurată nu a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 156 alin. (1) C.

proc. civ., deoarece, potrivit acestui text, instanța poate acorda un singur

termen pentru lipsă de apărare, temeinic justificată.

Or, în speță,

așa cum rezultă din practicaua încheierii din 12 noiembrie 2007,

apelanții-reclamanți P.G. și M.G.B., introduși în cauză în calitate de

moștenitori ai defunctei apelante-reclamante M.I., nu și-au motivat temeinic

cererea de amânare, instanța apreciind legal că față de data primirii citației

aceștia puteau să-și angajeze apărător.

Critica

privind pronunțarea încheierii recurate cu aplicarea greșită a dispozițiilor

art. 47, art. 48 și art. 49 și art. 51 C. proc. civ., referitoare la stabilirea

cadrului procesual, respectarea principiului disponibilității și a dreptului la

soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, este nefondată, deoarece aceste

dispoziții legale sunt cuprinse în Partea I, Capitolul II al Codului de

procedură, privind persoanele care sunt împreună reclamante sau pârâte și,

respectiv, Capitolul III, privind alte persoane care pot lua parte la judecată.

În speță,

instanța de apel, cu aplicarea corectă a art. 49 și art. 51 C. proc. civ., a

stabilit calitatea numitei C.G. de intervenientă în interesul părților SC C.I.

SA, Administrația Fondului Imobiliar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor,

întrucât cererea acesteia de intervenție a fost admisă de instanța de apel la

termenul din 6 aprilie 2004, consecința fiind aceea că aceasta a dobândit

calitatea de parte în cauză, iar actele de procedură următoare admiterii

cererii de intervenție se vor îndeplini și în contradictoriu cu cel care a

intervenit.

În ceea ce

privește încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (5) C. proc. civ., critica

este, de asemenea, nefondată, deoarece acest text de lege reglementează rolul

activ al judecătorilor în prevenirea oricărei greșeli privind aflarea

adevărului în cauză, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale,

prin ordonarea și administrarea tuturor probelor pe care le consideră necesare

soluționării cauzei.

Or, în speță,

nu se pune problema ordonării și administrării, din oficiu, a unei probe

necesare soluționării dosarului, ci a rezolvării unui impediment procedural

ivit în urma decesului uneia din părți, intervenienta C.G., în timpul judecății

apelului, situație în care procesul trebuia continuat în contradictoriu cu

moștenitorii intervenientei.

Citația emisă

pentru intervenienta C.G., pentru termenul din data de 1 octombrie 2007, fiind

restituită cu mențiunea „destinatar decedat”, instanța de apel a acordat un nou

termen, pentru ca apelantul G.L. să facă dovada decesului acesteia și să indice

moștenitorii defunctei, însă apelantul nu s-a conformat acestor dispoziții.

În această

situație, legal, instanța, făcând aplicarea dispozițiilor art. 155

1

C.

proc. civ., a dispus suspendarea judecății apelului formulat de reclamanți,

arătând prin încheierea recurată care sunt obligațiile care nu au fost

respectate.

De altfel, la luarea acestei măsuri

dispuse de instanța de apel s-a opus numai mandatarul reclamantului G.L. nu și

recurenții-reclamanți P.G. și M.G.B., prezenți în instanță, care au fost de

acord cu suspendarea judecății cauzei.

În această situație, când părțile,

mai puțin mandatarul recurentului G.L., nu s-au opus suspendării judecății

cauzei în temeiul art. 155

1

C. proc. civ., critica formulată de

recurenți în sensul că prin încheierea recurată li s-a încălcat dreptul la

soluționarea cauzei într-un termen rezonabil apare ca nefondată.

De altfel, față de înscrisul depus

la fila 33 dosar recurs, cu care se face dovada decesului intervenientei C.G.

și prin care se indică moștenitoarea acesteia, conform art. 155

1

alin.

(2) C. proc. civ., judecata apelurilor poate fi reluată, la cererea

părților, întrucât obligațiile stabilite de instanță au fost îndeplinite și,

potrivit legii, judecata poate continua.

Pentru aceste considerente,

instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul declarat de recurenții-reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de

reclamanții P.G., M.G.B. și G.L. împotriva încheierii din 12 noiembrie 2007,

dată de Curtea de Apel București, secția a III –a civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 8 mai 2008.