ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1763/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul acțiunii
Prin cererea formulată pe rolul Curții de
Apel Ploiești, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală
pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând:
reactualizarea sumei de 22.040
lei reprezentând cuantumul despăgubirilor, cu indicele de inflație pe perioada
noiembrie 2005 – iunie 2008;
plata efectivă a despăgubirii
într-un interval de timp rezonabil;
plata unor daune cominatorii în
valoare de 9.500 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării
sentinței și până la plata efectivă a despăgubirii.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formulării cererii
Reclamantul consideră că întrucât
între data pronunțării sentinței civile nr. 1310 din 22 noiembrie 2004 și data
la care s-a comunicat Decizia nr. 1595 din 25 iulie 2006, respectiv 15
februarie 2008 se impune o reevaluare a cuantumului despăgubirii, urmare a
creșterii inflației.
Se indică drept temei juridic al
acțiunii, prevederile art. 6 din C.E.D.O.
Apărările formulate de pârâta
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Pârâta invocă lipsa procedurii
prealabile și lipsa calității procesuale pasive cu privire la capătul doi al
acțiunii.
Cu privire la excepția lipsei
procedurii prealabile, pârâta arată că nu a fost îndeplinită cerința
obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Referitor la excepția lipsei
calității procesuale pasive, se arată că pârâta nu are atribuții de efectuare a
plății.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea
acțiunii ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005
nu prevăd actualizarea sumelor stabilite de către instanțele judecătorești prin
hotărâri definitive și irevocabile.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința nr. 181 din 11
septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 563/42/2008, Curtea de Apel Ploiești,
secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca
neîntemeiată cererea pentru reactualizarea sumei de 22.040 lei, a admis
excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a respins cererea de
plată efectivă a despăgubirilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără
calitate procesuală, a respins cererea de plată a daunelor cominatorii ca
neîntemeiată.
Motivele de fapt și de drept care
au stat la baza formării convingerii instanței de fond
5.1. Art. 13
1
din Titlul
VII al Legii nr. 247/2005 a prevăzut în mod expres care este instituția care
achită despăgubirile în numerar pentru imobilele preluate în mod abuziv, și
anume A.N.R.P.;
5.2. Excepția lipsei procedurii
prealabile a fost respinsă prin încheierea de ședință din 4 septembrie 2008.
5.3. Art. 16 alin. (2) Titlul VII
din Legea nr. 247/2005 reglementează posibilitatea actualizării titlului de
despăgubire cu indicele de inflație, în sensul prevăzut de art. 8.
Prin Decizia nr. LII (52) din 4
iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au
interpretat prevederile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 în sensul că
acestea nu se aplică deciziilor, dispozițiilor emise anterior intrării în
vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001
modificată și neatacate în instanță.
5.4. În speță, dispoziția nr. 323/2004
a fost contestată în instanță, care, prin sentința nr. 1310/2004, a stabilit o
despăgubire de 22.040 lei.
5.5. Reclamantul și-a exprimat
opțiunea de a-i fi achitată suma înscrisă în sentință.
Recursul formulat de reclamantul A.G.
Motive de recurs ce pot fi încadrate
la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304
1
C. proc. civ.
6.1. Instanța de fond a reținut în
mod greșit că art. 16 Titlul VII ar reglementa posibilitatea actualizării
titlului de despăgubire cu indicele de inflație.
În realitate, acest text
reglementează circuitul dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea
notificărilor.
6.2. Admiterea excepției lipsei
calității procesuale pasive a intimatei-pârâte este greșită, față de
prevederile H.G. nr. 361/2005.
Atât Comisia Centrală pentru
Stabilirea Despăgubirilor, cât și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în
Numerar sunt departamente în subordinea A.N.R.P.
Recurentul solicită introducerea în
cauză a A.N.R.P.
6.3. Plata trebuie efectuată într-un
termen rezonabil, iar daunele cominatorii au menirea de a constrânge intimata,
astfel încât, respingerea acestui capăt de cerere este greșită.
7.Apărărtile formulate de
intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor
Prin întâmpinare, intimata a
solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că în ședința
Comisiei Centrale din data de 25 mai 2006 s-a hotărât că, în cazul în care
există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care instanța de
judecată s-a pronunțat asupra cuantumului măsurilor reparatorii, decizia se va
emite conform hotărârii judecătorești.
Se mai arată că Titlul VII din Legea
nr. 247/2005 nu conține în dispozițiile sale o reglementare privind
actualizarea cuantumului despăgubirilor.
Reclamantul a făcut cerere de
opțiune pentru plata despăgubirilor conținute în titlul de despăgubire, ceea ce
înseamnă că a fost de acord cu cuantumul stabilit.
II. Considerentele instanței de
recurs
1.
Recursul este nefondat
În mod corect a fost admisă
excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte pentru
soluționarea capătului de cerere privind plata despăgubirilor, deoarece legea
nu-i conferă o asemenea atribuție.
Plata se realizează de către A.N.R.P.,
neavând relevanță dacă intimata-pârâtă este în subordinea acestei autorități.
În materia contenciosului
administrativ, calitatea de pârât este dată de calitatea de emitent al actului
atacat.
În ipoteza de față, pentru plata
despăgubirii nu poate fi chemată în judecată decât A.N.R.P. numai prin acțiunea
introductivă de instanță și nu pe calea recursului.
Instanța de fond a respins în mod
corect și capătul de cerere referitor la actualizarea sumei de 22.040 lei.
Cuantumul despăgubirii a fost
stabilit prin sentință judecătorească și nu în procedura prevăzută de Legea nr.
247/2005.
Recurentul-reclamant a optat pentru
plata acestei sume, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu cuantumul stabilit
de instanță.
Indexarea sumei este posibilă numai
în situația prevăzută de art. 16 și urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În raport de soluția pronunțată,
capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii, trebuie respins,
astfel cum a procedat și instanța de fond.
Față de acestea, urmează a se
constata că sentința atacată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor
legale enunțate anterior, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.
proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se
dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.G.
împotriva sentinței civile nr. 181 din 11 septembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26
martie 2009 .