Decizia nr. 1763/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal · Dosar nr. 563/42/2008 — recurs

Obiectul acțiunii Prin cererea formulată pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamantul A.G. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor solicitând: 1. reactualizarea sumei de 22.040 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor, cu indicele de inflație pe perioada noiembrie 2005 – iunie 2008; 2. plata efectivă a despăgubirii într-un interval de timp rezonabil; 3. plata unor daune cominatorii în valoare de 9.500 lei pe zi de întârziere, începând cu data pronunțării sentinței și până la plata efectivă a despăgubirii.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formulării cererii Reclamantul consideră că întrucât între data pronunțării sentinței civile nr. 1310 din 22 noiembrie 2004 și data la care s-a comunicat Decizia nr. 1595 din 25 iulie 2006, respectiv 15 februarie 2008 se impune o reevaluare a cuantumului despăgubirii, urmare a creșterii inflației. Se indică drept temei juridic al acțiunii, prevederile art. 6 din C.E.D.O.

Apărările formulate de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Pârâta invocă lipsa procedurii prealabile și lipsa calității procesuale pasive cu privire la capătul doi al acțiunii. Cu privire la excepția lipsei procedurii prealabile, pârâta arată că nu a fost îndeplinită cerința obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive, se arată că pârâta nu are atribuții de efectuare a plății. Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 nu prevăd actualizarea sumelor stabilite de către instanțele judecătorești prin hotărâri definitive și irevocabile.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 181 din 11 septembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 563/42/2008, Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea pentru reactualizarea sumei de 22.040 lei, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, a respins cererea de plată efectivă a despăgubirilor ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, a respins cererea de plată a daunelor cominatorii ca neîntemeiată.

Motivele de fapt și de drept care au stat la baza formării convingerii instanței de fond 5.1. Art. 13 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a prevăzut în mod expres care este instituția care achită despăgubirile în numerar pentru imobilele preluate în mod abuziv, și anume A.N.R.P.; 5.2. Excepția lipsei procedurii prealabile a fost respinsă prin încheierea de ședință din 4 septembrie 2008. 5.3. Art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 reglementează posibilitatea actualizării titlului de despăgubire cu indicele de inflație, în sensul prevăzut de art.

Prin Decizia nr. LII (52) din 4 iunie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au interpretat prevederile art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005 în sensul că acestea nu se aplică deciziilor, dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 modificată și neatacate în instanță. 5.4. În speță, dispoziția nr. 323/2004 a fost contestată în instanță, care, prin sentința nr. 1310/2004, a stabilit o despăgubire de 22.040 lei. 5.5. Reclamantul și-a exprimat opțiunea de a-i fi achitată suma înscrisă în sentință. 6. Recursul formulat de reclamantul A.G. Motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 304 1 C. proc. civ. 6.1. Instanța de fond a reținut în mod greșit că art. 16 Titlul VII ar reglementa posibilitatea actualizării titlului de despăgubire cu indicele de inflație. În realitate, acest text reglementează circuitul dispozițiilor emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor. 6.2. Admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte este greșită, față de prevederile H.G. nr. 361/2005. Atât Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cât și Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar sunt departamente în subordinea A.N.R.P. Recurentul solicită introducerea în cauză a A.N.R.P. 6.3. Plata trebuie efectuată într-un termen rezonabil, iar daunele cominatorii au menirea de a constrânge intimata, astfel încât, respingerea acestui capăt de cerere este greșită. 7.Apărărtile formulate de intimata-pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că în ședința Comisiei Centrale din data de 25 mai 2006 s-a hotărât că, în cazul în care există hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care instanța de judecată s-a pronunțat asupra cuantumului măsurilor reparatorii, decizia se va emite conform hotărârii judecătorești. Se mai arată că Titlul VII din Legea nr. 247/2005 nu conține în dispozițiile sale o reglementare privind actualizarea cuantumului despăgubirilor. Reclamantul a făcut cerere de opțiune pentru plata despăgubirilor conținute în titlul de despăgubire, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu cuantumul stabilit. II. Considerentele instanței de recurs 1. Recursul este nefondat 2. În mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei-pârâte pentru soluționarea capătului de cerere privind plata despăgubirilor, deoarece legea nu-i conferă o asemenea atribuție. Plata se realizează de către A.N.R.P., neavând relevanță dacă intimata-pârâtă este în subordinea acestei autorități. În materia contenciosului administrativ, calitatea de pârât este dată de calitatea de emitent al actului atacat. În ipoteza de față, pentru plata despăgubirii nu poate fi chemată în judecată decât A.N.R.P. numai prin acțiunea introductivă de instanță și nu pe calea recursului. 3. Instanța de fond a respins în mod corect și capătul de cerere referitor la actualizarea sumei de 22.040 lei. Cuantumul despăgubirii a fost stabilit prin sentință judecătorească și nu în procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005. Recurentul-reclamant a optat pentru plata acestei sume, ceea ce înseamnă că a fost de acord cu cuantumul stabilit de instanță. Indexarea sumei este posibilă numai în situația prevăzută de art. 16 și urm. din Titlul VII din Legea nr. 247/2005. 4. În raport de soluția pronunțată, capătul de cerere referitor la plata de daune cominatorii, trebuie respins, astfel cum a procedat și instanța de fond. 5. Față de acestea, urmează a se constata că sentința atacată a fost pronunțată cu respectarea prevederilor legale enunțate anterior, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată să se dispună respingerea recursului ca nefondat.