ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3191/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta P.R.M. a

solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta A.N.R.P. - D.A.D.N., obligarea

acesteia la actualizarea sumei de 232.004,3 RON reprezentând despăgubiri

acordate, în raport cu indicele de inflație pe perioada 17 octombrie 2005, data

rămânerii definitive a Deciziei civile nr. 1394/2005, și până la 01 noiembrie 2008,

actualizare estimată de reclamantă la 48.167 lei, precum și obligarea uneia sau

a ambelor pârâte la câte 100 lei pe fiecare zi de întârziere de la data

pronunțării hotărârii și până la data achitării integrale a actualizării, cu

cheltuieli de judecată.

Prin

întâmpinare, pârâta A.N.R.P. a invocat faptul că, în baza hotărârii

judecătorești, C.C.S.D. a emis în favoarea reclamantei Decizia nr. 1224 din 23

august 2007, în cuantumul fixat de instanță, de 232.004,3 lei, iar în baza

acesteia și a opțiunii reclamantei a fost emis titlul de plată din 09 octombrie

2008 pentru aceeași sumă.

Se

mai arată că reclamanta avea posibilitatea, dacă nu era mulțumită de cuantumul

despăgubirilor acordate, să conteste Decizia nr. 1224 din 23 august 2007,

astfel că, neprocedând astfel, prezenta acțiune este inadmisibilă.

Prin sentința civilă nr.

1902 din 6 mai 2009, Curtea de Apel București a respins excepția inadmisibilității

și, totodată, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanta P.R.M. a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Înainte de a analiza

motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a

fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul

prevăzut de art. 301 C. proc. civ. și de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004

privind contenciosul administrativ.

Potrivit art. 301 C.

proc. civ. „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii” iar

conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „hotărârea prin care s-a

soluționat acțiunea în contencios poate fi atacată cu recurs, în termen de 15

zile de la comunicare”.

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a

fost comunicată la data de 11 noiembrie 2009, iar recursul a fost înregistrat

la data de 21 ianuarie 2010, potrivit rezoluției de la fila nr. 2 a dosarului,

depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textele legale sus

citate.

Conform dispozițiilor

art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac și

neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea,

afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost

împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voința ei”.

Cum în cauză,

recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în

termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voința ei, se va

constata că recursul este tardiv formulat și în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. se va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de P.R.M. împotriva sentinței civile nr. 1902 din 6 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv

formulat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 17 iunie 2010.