ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 422/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii
Reclamanta solicită
obligarea pârâților la plata sumei de 352.458.176 lei vechi (329.770,00 lei
plus 22.688.176 lei indicele de inflație de la 1 decembrie 2005) în
conformitate cu sentința civilă nr. 338 din 18 mai 2004.
Motivele de fapt și de
drept pe care se întemeiază cererea
Se arată că prin sentința
civilă nr. 338 in 18 mai 2004 pronunțată de
t
ribunalul
Dâmbovița, irevocabilă prin Decizia nr. 10254/2005 a Înaltei Curți de Casație
și Justiție s-au statuat despăgubiri în cuantum de 329.770,00 lei și nu acțiuni
la Fondul Proprietatea, însă se refuză plata.
Apărările părților
Pârâta D.G.F.P. Dâmbovița
susține lipsa calității sale procesuale pasive, iar pârâta A.N.R.P. susține
excepția prematurității cererii, deoarece până în prezent nu a fost finalizată
procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005.
Se invocă și excepția
necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, excepție admisă prin sentința
civilă nr. 668 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmbovița.
Curtea de Apel Ploiești este
investită cu soluționarea cauzei, și se pronunță prin sentința nr. 169 din 21
august 2008.
Hotărârea Curții de Apel
Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.
Instanța de fond respinge
excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta A.N.R.P. ca rămasă fără
obiect și respinge ca neîntemeiată acțiunea.
Motivele de fapt și de
drept ce au stat la baza sentinței instanței de fond.
Curtea de Apel Ploiești respinge
excepția prematurității acțiunii ca rămasă fără obiect urmare a emiterii
Deciziei nr. 2113 din 27 martie 2008.
Pe fondul cauzei, se
apreciază că reclamanta nu a fost vătămată în nici un drept al său, procedura
punerii în executare a titlului de despăgubire se află în curs de derulare,
aceasta este o procedură administrativă specială și obligatorie, iar plata în
numerar a despăgubirilor se efectuează la data stabilită de art. 18
2
lit. a) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Recurs declarat de
reclamantă
Reclamanta formulează motive
de recurs ce pot fi încadrate la art. 304
1
C. proc. civ.,
considerând că:
- sunt îndeplinite
condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, recurenta este vătămată în drepturile
sale, deoarece din anul 2005 de când a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 338/2004
au trecut trei ani, iar din decizia emisă de A.N.R.P. nu rezultă data la care
se va face plata;
- sunt îndeplinite și
condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, pentru plata de daune morale și
daune cominatorii.
Apărările formulate de
intimata A.N.R.P.
Prin întâmpinare, se
solicită respingerea recursului ca nefondat.
Potrivit istoricului speței
se arată că:
- prin notificarea nr. 14/2001,
recurenta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus
din teren și construcție demolată, situat în orașul Găești, județul Dâmbovița;
- notificarea recurentei a
fost respinsă prin Dispoziția nr. 1010 din 10 noiembrie 2003;
- prin sentința civilă nr. 338
din 18 mai 2004, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația recurentei, a anulat
dispoziția Primăriei Găești și a constatat că recurenta este îndreptățită la
acordarea de despăgubiri ce au fost stabilite la suma de 329.770.000 ROL;
- prin Dispoziția nr. 875/2006,
Primăria orașului Găești a propus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea
recurentei conform sentinței civile nr. 338/2004;
- în temeiul art. 16 alin.
(2) titlul VII din Legea nr. 247/2005 dosarul a fost transmis secretariatului C.C.S.D.
- prin nota din 23 iunie 2006, D.G.F.P. Dâmbovița a propus spre aprobare M.F.P.
punerea în executare a sentinței civile nr. 338/2004.
Intimata - pârâtă invocă în
apărare Decizia nr. 52 din 4 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile unite prin care a fost soluționat recursul în interesul legii
privind aplicabilitatea prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în
soluționarea contestațiilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatori în
echivalent formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 nemodificată, în condițiile
în care pe parcursul judecății au intrat în vigoare dispozițiile noului act
normativ.
În raport de aceste aspecte
intimata arată că a fost emisă de către Comisia Centrală, Decizia nr. 2113 din
27 martie 2008 conținând titlul de despăgubire în cuantum de 32.977 RON,
reprezentând valoarea despăgubirilor reținute de sentința civilă nr. 338/2004,
fiind respectate și dispozițiile Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție – secțiile unite.
Recurenta a formulat o cerere
de opțiune, în sensul că a solicitat plata în numerar.
Instanța de fond a reținut
în mod corect că A.N.R.P. urma să emită titlul de plată în conformitate cu art.
18 din O.U.G. nr. 81/2007, modalitatea valorificării acestuia și data
efectuării plății fiind reglementate prin art. 18
1
și art.
18
2
din Legea nr. 247/2005, astfel încât reclamanta nu a fost
vătămată în drepturile sale.
Intimata mai arată că suma
de 32.977 RON a fost achitată, scop în care s-a depus la dosar extrasul de cont
(fila 45).
Intimata consideră că nu
poate fi obligată la plata sumei actualizată cu indicele inflației, deoarece
sentința civilă nr. 338/2004 nu a dispus în această privință, iar daunele
cominatorii și morale nu au fost solicitate prin acțiune.
II. Considerentele instanței de recurs.
Recursul este nefondat.
Critica formulată de
recurenta-reclamantă împotriva hotărârii Curții de Apel este neîntemeiată în
raport de conținutul Deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secțiile unite, de opțiunea recurentei pentru emiterea
titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză
administrat și analizat de instanță, conform sentinței civile nr. 338 din 18
mai 2004, precum și față de existența Deciziei nr. 1651 din 13 martie 2008 a C.C.S.
d
.
Conform Deciziei nr. 52
din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secțiile unite,
prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind
procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor
/dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, constituite în
termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea
nr. 247/2005.
Cuantumul despăgubirilor
primite de recurentă este de 32.977 lei, astfel cum a stabilit instanța de
judecată.
Recurenta a solicitat,
prin adresa din 10 mai 2006 plata despăgubirii cuprinse în sentința civilă nr. 338
din 18 mai 2004.
În raport de prevederile
d
eciziei nr. 1651 din 13 martie 2008,
în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute
de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza
respectivei hotărâri în cuantumul prevăzut de către aceasta.
Recurenta a fost
încunoștințată de existența acestei decizii și a optat pentru punerea în
executare și plata de despăgubiri în cuantumul stabilit de instanță, fără a
exista posibilitatea ca suma să fie actualizată în raport cu indicele de
inflație.
Se va constatat că
recurenta nu a solicitat prin acțiune plata de daune cominatorii și morale, o
atare cerere formulată direct în recurs, fiind inadmisibilă.
Față de cele arătate, în
temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004
modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de S.Z. împotriva sentinței nr. 169 din 21 august 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 28 ianuarie 2009.