Decizia nr. 422/2009 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul acțiunii Reclamanta solicită obligarea pârâților la plata sumei de 352.458.176 lei vechi (329.770,00 lei plus 22.688.176 lei indicele de inflație de la 1 decembrie 2005) în conformitate cu sentința civilă nr. 338 din 18 mai 2004.

Motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea Se arată că prin sentința civilă nr. 338 in 18 mai 2004 pronunțată de t ribunalul Dâmbovița, irevocabilă prin Decizia nr. 10254/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-au statuat despăgubiri în cuantum de 329.770,00 lei și nu acțiuni la Fondul Proprietatea, însă se refuză plata.

Apărările părților Pârâta D.G.F.P. Dâmbovița susține lipsa calității sale procesuale pasive, iar pârâta A.N.R.P. susține excepția prematurității cererii, deoarece până în prezent nu a fost finalizată procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005. Se invocă și excepția necompetenței materiale a Tribunalului Dâmbovița, excepție admisă prin sentința civilă nr. 668 din 21 aprilie 2008 a Tribunalului Dâmbovița. Curtea de Apel Ploiești este investită cu soluționarea cauzei, și se pronunță prin sentința nr. 169 din 21 august 2008.

Hotărârea Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Instanța de fond respinge excepția prematurității acțiunii invocată de pârâta A.N.R.P. ca rămasă fără obiect și respinge ca neîntemeiată acțiunea.

Motivele de fapt și de drept ce au stat la baza sentinței instanței de fond. Curtea de Apel Ploiești respinge excepția prematurității acțiunii ca rămasă fără obiect urmare a emiterii Deciziei nr. 2113 din 27 martie 2008. Pe fondul cauzei, se apreciază că reclamanta nu a fost vătămată în nici un drept al său, procedura punerii în executare a titlului de despăgubire se află în curs de derulare, aceasta este o procedură administrativă specială și obligatorie, iar plata în numerar a despăgubirilor se efectuează la data stabilită de art. 18 2 lit. a) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

Recurs declarat de reclamantă Reclamanta formulează motive de recurs ce pot fi încadrate la art. 304 1 C. proc. civ., considerând că: - sunt îndeplinite condițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, recurenta este vătămată în drepturile sale, deoarece din anul 2005 de când a rămas irevocabilă sentința civilă nr. 338/2004 au trecut trei ani, iar din decizia emisă de A.N.R.P. nu rezultă data la care se va face plata; - sunt îndeplinite și condițiile art. 18 din Legea nr. 554/2004, pentru plata de daune morale și daune cominatorii.

Apărările formulate de intimata A.N.R.P. Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat. Potrivit istoricului speței se arată că: - prin notificarea nr. 14/2001, recurenta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul compus din teren și construcție demolată, situat în orașul Găești, județul Dâmbovița; - notificarea recurentei a fost respinsă prin Dispoziția nr. 1010 din 10 noiembrie 2003; - prin sentința civilă nr. 338 din 18 mai 2004, Tribunalul Dâmbovița a admis contestația recurentei, a anulat dispoziția Primăriei Găești și a constatat că recurenta este îndreptățită la acordarea de despăgubiri ce au fost stabilite la suma de 329.770.000 ROL; - prin Dispoziția nr. 875/2006, Primăria orașului Găești a propus acordarea de despăgubiri bănești în favoarea recurentei conform sentinței civile nr. 338/2004; - în temeiul art. 16 alin. (2) titlul VII din Legea nr. 247/2005 dosarul a fost transmis secretariatului C.C.S.D. - prin nota din 23 iunie 2006, D.G.F.P. Dâmbovița a propus spre aprobare M.F.P. punerea în executare a sentinței civile nr. 338/2004. Intimata - pârâtă invocă în apărare Decizia nr. 52 din 4 iunie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secțiile unite prin care a fost soluționat recursul în interesul legii privind aplicabilitatea prevederilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 în soluționarea contestațiilor având ca obiect acordarea de măsuri reparatori în echivalent formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 nemodificată, în condițiile în care pe parcursul judecății au intrat în vigoare dispozițiile noului act normativ. În raport de aceste aspecte intimata arată că a fost emisă de către Comisia Centrală, Decizia nr. 2113 din 27 martie 2008 conținând titlul de despăgubire în cuantum de 32.977 RON, reprezentând valoarea despăgubirilor reținute de sentința civilă nr. 338/2004, fiind respectate și dispozițiile Deciziei nr. 52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secțiile unite. Recurenta a formulat o cerere de opțiune, în sensul că a solicitat plata în numerar. Instanța de fond a reținut în mod corect că A.N.R.P. urma să emită titlul de plată în conformitate cu art. 18 din O.U.G. nr. 81/2007, modalitatea valorificării acestuia și data efectuării plății fiind reglementate prin art. 18 1 și art. 18 2 din Legea nr. 247/2005, astfel încât reclamanta nu a fost vătămată în drepturile sale. Intimata mai arată că suma de 32.977 RON a fost achitată, scop în care s-a depus la dosar extrasul de cont (fila 45). Intimata consideră că nu poate fi obligată la plata sumei actualizată cu indicele inflației, deoarece sentința civilă nr. 338/2004 nu a dispus în această privință, iar daunele cominatorii și morale nu au fost solicitate prin acțiune. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 2. Critica formulată de recurenta-reclamantă împotriva hotărârii Curții de Apel este neîntemeiată în raport de conținutul Deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secțiile unite, de opțiunea recurentei pentru emiterea titlului de despăgubire în cuantumul stabilit prin raportul de expertiză administrat și analizat de instanță, conform sentinței civile nr. 338 din 18 mai 2004, precum și față de existența Deciziei nr. 1651 din 13 martie 2008 a C.C.S. d . 3. Conform Deciziei nr. 52 din 4 iunie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secțiile unite, prevederile cuprinse în art. 16 și urm. din Legea nr. 247/2005, privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor nu se aplică deciziilor /dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, constituite în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005. Cuantumul despăgubirilor primite de recurentă este de 32.977 lei, astfel cum a stabilit instanța de judecată. 4. Recurenta a solicitat, prin adresa din 10 mai 2006 plata despăgubirii cuprinse în sentința civilă nr. 338 din 18 mai 2004. 5. În raport de prevederile d eciziei nr. 1651 din 13 martie 2008, în situația în care cuantumul măsurilor reparatorii prin echivalent, prevăzute de Legea nr. 10/2001, a fost stabilit prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, titlul de despăgubire se va emite în baza respectivei hotărâri în cuantumul prevăzut de către aceasta. Recurenta a fost încunoștințată de existența acestei decizii și a optat pentru punerea în executare și plata de despăgubiri în cuantumul stabilit de instanță, fără a exista posibilitatea ca suma să fie actualizată în raport cu indicele de inflație. 6. Se va constatat că recurenta nu a solicitat prin acțiune plata de daune cominatorii și morale, o atare cerere formulată direct în recurs, fiind inadmisibilă. 7. Față de cele arătate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, urmează a se respinge recursul ca nefondat.