ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamanții M.C.P., M.C.C. și S.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea acesteia la plata fără eșalonare a sumei de 92.288 RON actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective. În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în aplicarea Legii nr. 290/2003 le-a fost stabilită o suma de bani drept despăgubire pentru bunurile proprietatea autorilor lor refugiați și pârâta refuză plata acestor drepturi.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. Prin Sentința nr. 572 din 6 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, având în vedere prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Ploiești, învestită cu soluționarea cauzei, prin Sentința civilă nr. 256 din 3 decembrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții M.C.P., M.C.C. și S.S. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

3. Motivele de fapt și de drept care au format convingerea primei instanțe Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, deși prin Hotărârea din 19 decembrie 2007 a Comisiei Județene Dâmbovița pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 s-au acordat reclamanților despăgubiri bănești în sumă de 92.288 RON pentru imobile abandonate de autorii lor refugiați ca urmare a stării de război din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, autoritatea centrală a constatat însă că hotărârea a fost emisă fără respectarea prevederilor Legii nr. 290/2003, fapt ce a fost adus la cunoștința reclamantei M.P. din data de 03 februarie 2009 în sensul că dosarul nu este complet și că trebuie dovedite pretențiile, însă reclamanții nu au dat curs acestei solicitări.

4. Recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților-Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 Împotriva acestei sentinței a declarat recurs Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenții au susținut, în esență, în ceea ce privește primul motiv de recurs, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei instanțe, având în vedere că obiectul pricinii îl constituie obligarea autorității pârâte la plata despăgubirilor în baza unei hotărâri emise de Comisia Județeană Dâmbovița în temeiul Legii nr. 290/2003, fiind vorba deci despre o acțiune în pretenții, datorită neplății acestor despăgubiri în termenul legal stabilit printr-un act administrativ, caz în care sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din actul normativ sus-menționat. În privința celui de-al doilea motiv de recurs, recurenții au susținut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 17 din H.G.

nr. 1120/2006, prevederi care au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008, în sensul că a fost reglementată atribuția autorități pârâte de a propune reanalizarea sau revocarea actelor administrative apreciate ca fiind emise cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 290/2003, modificări care însă nu pot aduce atingere hotărârilor emise cu respectarea procedurii prevăzute de H.G. nr. 1120/2006, de către Comisiile locale de aplicare a Legii nr. 290/2003. Astfel, autoritatea pârâtă nu a solicitat Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 290/2003 reanalizarea dosarului și nici revocarea hotărârii, caz în care aceasta continuă să-și producă efectele așa cum a fost adoptată. Totodată, arată că hotărârea instanței de fond este netemeinică și pentru că nu s-a reținut faptul că au fost înaintate pârâtei documentele solicitate, neavându-se astfel în vedere întreg probatoriul administrat în cauză, pentru că altfel soluția ar fi fost alta.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Obiectul dedus judecății îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sumei de bani în cuantum de 92.288 RON cuvenită reclamanților cu titlu de despăgubiri, conform Hotărârii nr. 182/2007 emise de Instituția Prefectului județului Dâmbovița - Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte constată că acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de incidența în cauză a dispozițiilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003, care prevăd: „(5) Hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

(6) Hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.” Întrucât dispozițiile sus-menționate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea acestei autorități de a dispune efectuarea plății despăgubirilor.

Înalta Curte reține și faptul că dispozițiile art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, cu modificările și completările ulterioare, prevăd că, “prin decizie, vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București.

(…). Deciziile de plată prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.” Este de necontestat faptul că motivul de ordine publică referitor la competența materială a instanței de judecată este reglementat de norme imperative. Așa fiind, în litigiul dedus judecății, se impune a fi aplicat principiul lex specialia generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003. 2. Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, conform art. 304 alin. (3) și art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de M.C.P., M.C.C. și S.S. împotriva Sentinței nr. 256 din 3 decembrie 2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.