ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3851/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului Dâmbovița, reclamanții M.C.P., M.C.C. și S.S. au solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, obligarea

acesteia la plata fără eșalonare a sumei de 92.288 RON actualizată cu indicele

de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective.

În motivarea

acțiunii, reclamanții au arătat că în aplicarea Legii nr. 290/2003 le-a fost

stabilită o suma de bani drept despăgubire pentru bunurile proprietatea

autorilor lor refugiați și pârâta refuză plata acestor drepturi.

Prin întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.

Prin Sentința nr. 572

din 6 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovița a declinat competența de soluționare

a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, având în vedere prevederile art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea de Apel

Ploiești, învestită cu soluționarea cauzei, prin Sentința civilă nr. 256 din 3

decembrie 2009, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții

M.C.P., M.C.C. și S.S. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

și de drept care au format convingerea primei instanțe

Pentru a pronunța

această soluție, prima instanță a reținut că, deși prin Hotărârea din 19

decembrie 2007 a Comisiei Județene Dâmbovița pentru aplicarea Legii nr.

290/2003 s-au acordat reclamanților despăgubiri bănești în sumă de 92.288 RON

pentru imobile abandonate de autorii lor refugiați ca urmare a stării de război

din Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța, autoritatea centrală a

constatat însă că hotărârea a fost emisă fără respectarea prevederilor Legii

nr. 290/2003, fapt ce a fost adus la cunoștința reclamantei M.P. din data de 03

februarie 2009 în sensul că dosarul nu este complet și că trebuie dovedite

pretențiile, însă reclamanții nu au dat curs acestei solicitări.

Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților-Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003

Împotriva acestei

sentinței a declarat recurs Autoritatea Națională pentru restituirea

Proprietăților - Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând prevederile art. 304 pct. 3 și 9

C. proc. civ.

În motivarea căii de

atac, recurenții au susținut, în esență, în ceea ce privește primul motiv de

recurs, că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea competenței altei

instanțe, având în vedere că obiectul pricinii îl constituie obligarea

autorității pârâte la plata despăgubirilor în baza unei hotărâri emise de

Comisia Județeană Dâmbovița în temeiul Legii nr. 290/2003, fiind vorba deci

despre o acțiune în pretenții, datorită neplății acestor despăgubiri în

termenul legal stabilit printr-un act administrativ, caz în care sunt

aplicabile dispozițiile art. 8 din actul normativ sus-menționat.

În privința celui

de-al doilea motiv de recurs, recurenții au susținut că hotărârea atacată a

fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 17 din H.G. nr. 1120/2006,

prevederi care au fost modificate prin H.G. nr. 57/2008, în sensul că a fost

reglementată atribuția autorități pârâte de a propune reanalizarea sau

revocarea actelor administrative apreciate ca fiind emise cu nerespectarea

dispozițiilor Legii nr. 290/2003, modificări care însă nu pot aduce atingere hotărârilor

emise cu respectarea procedurii prevăzute de H.G. nr. 1120/2006, de către

Comisiile locale de aplicare a Legii nr. 290/2003.

Astfel, autoritatea

pârâtă nu a solicitat Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 290/2003

reanalizarea dosarului și nici revocarea hotărârii, caz în care aceasta

continuă să-și producă efectele așa cum a fost adoptată.

Totodată, arată că

hotărârea instanței de fond este netemeinică și pentru că nu s-a reținut faptul

că au fost înaintate pârâtei documentele solicitate, neavându-se astfel în

vedere întreg probatoriul administrat în cauză, pentru că altfel soluția ar fi

fost alta.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

corespunzătoare motivelor de recurs invocate

Examinând sentința

atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de

recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, constată că

recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Obiectul dedus

judecății îl constituie obligarea pârâtei la plata unei sumei de bani în

cuantum de 92.288 RON cuvenită reclamanților cu titlu de despăgubiri, conform

Hotărârii nr. 182/2007 emise de Instituția Prefectului județului Dâmbovița -

Comisia Județeană de aplicare a Legii nr. 290/2003.

Înalta Curte constată

că acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei

județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului,

secția de contencios administrativ și fiscal, în raport de incidența în cauză a

dispozițiilor art. 8 alin. (5) și (6) din Legea nr. 290/2003, care prevăd:

„(5) Hotărârile

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003 sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi

atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu

modificările ulterioare.

(6) Hotărârile

pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.”

Întrucât dispozițiile

sus-menționate - norme cu caracter special, derogatoriu de la dreptul comun în

materie, reprezentat de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 -

prevăd competența exclusivă a secției de contencios administrativ a

tribunalului în ceea ce privește acțiunile având ca obiect contestarea

hotărârilor Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților - Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003, pentru identitate de rațiune, competența

materială este aceeași și în privința acțiunilor având ca obiect obligarea

acestei autorități de a dispune efectuarea plății despăgubirilor.

Înalta Curte reține

și faptul că dispozițiile art. 6 alin. (7) din O.U.G nr. 25/2007 privind

stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului,

cu modificările și completările ulterioare, prevăd că, “prin decizie,

vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, care

coordonează aplicarea Legii nr. 9/1998 și a Legii nr. 290/2003, dispune plata

despăgubirilor acordate în conformitate cu aceste legi, stabilite prin hotărâri

ale comisiilor județene, respectiv ale comisiei municipiului București. (…).

Deciziile de plată

prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin

care se soluționează contestațiile se comunică beneficiarilor și pot fi atacate

în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în

raza căruia domiciliază solicitantul.”

Este de necontestat

faptul că motivul de ordine publică referitor la competența materială a

instanței de judecată este reglementat de norme imperative.

Așa fiind, în

litigiul dedus judecății, se impune a fi aplicat principiul lex specialia

generalibus derogant, fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei

norme speciale, respectiv Legea nr. 290/2003.

în recurs

Pentru considerentele

expuse, conform art. 304 alin. (3) și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre

rejudecare Tribunalului Dâmbovița, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de M.C.P., M.C.C. și S.S. împotriva Sentinței nr. 256 din 3 decembrie

2009 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Dâmbovița.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 24 septembrie 2010.