ÎCCJ, decizie (scj.ro #85007)

Act administrativ emis de o  agenție teritorială fără

personalitate juridică. Instanța competentă să judece

litigiul.

Codul de procedură

civilă, art. 2 alin. (1) lit. c)

Legea nr. 554/2004, art.

2 alin. (1) lit. b) - c)

Lipsa personalității juridice a

autorității emitente nu exclude capacitatea procesuală în

contenciosul administrativ, pentru a avea calitatea de pârât sau intimat fiind

suficient să se facă dovada că acea autoritate publică este

emitenta actului administrativ, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin.

(1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

Competența

de soluționare a litigiului, stabilită corespunzător nivelului

avut de autoritatea emitentă în ierarhia autorităților

administrative, va aparține în consecință, potrivit

dispozițiilor art. 2 pct. 1 lit. d) din Codul de procedură

civilă, tribunalului.

Î.C.C.J.,

Secția de contencios administrativ și fiscal,

Decizia

nr. 1352 din 2 martie 2007

Prin cererea adresată

Tribunalul Teleorman,  SC C SRL Alexandria a formulat cerere de anulare a

Deciziei nr.1121/20.09.2006 emisă de Autoritatea Rutieră Română

– Agenția Teleorman prin care s-a dispus suspendarea pe o perioadă de

30 de zile a licenței de transport eliberată de reclamantă

Prin sentința civilă nr.1267/24.10.2006

pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția civilă –

complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, a fost

admisă excepția necompetenței materiale a instanței și

a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București – Secția contencios administrativ

și fiscal.

În motivarea hotărâri s-a

arătat că în conformitate cu prevederile H.G. nr.625/1998 privind

organizarea și funcționarea Autorității Rutiere Române,

aceasta este o instituție publică centrală și pentru

îndeplinirea atribuțiilor sale în teritoriu are agenții care nu au

personalitate juridică și, pe cale de consecință, nu pot

sta în instanță în nume propriu.

Cauza a fost înregistrată

la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal sub nr.4761/87/2006, iar prin sentința

civilă nr.3223/29.XI.2006 a fost respinsă excepția lipsei

capacității procesuale de exercițiu și a lipsei

calității procesuale pasive a Agenției Teleorman a Autorității

Rutiere Române invocate de Autoritatea Rutieră Română, a fost

declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Teleorman (contencios administrativ).

În motivarea soluției,

s-a reținut că, chiar dacă agențiile ARR, potrivit H.G.

nr.625/1998 nu au personalitate juridică, ele funcționează în

structura organizatorică a ARR pentru îndeplinirea atribuțiilor

acestei instituții publice centrale în teritoriu, agențiile

emițând acte, în limita atribuțiilor stabilite, iar actul

administrativ contestat a fost emis de Autoritatea Rutieră Română  -

Agenția Teleorman și nu de ARR, astfel că, în primă instanță,

competența de soluționare a cererii revenea tribunalului.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs Autoritatea Rutieră Română –

arătând că instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea

greșită a legii, respectiv a art.3 pct.1 Cod proc. Civ. coroborate cu

art.10 din Legea nr.554/2004 și ale art.7 din H.G.nr.625/1998,

modificată și completată de H.G. nr.1392/2006.

Prin decizia nr.1353/2.03.2007

recursul declarat a fost respins de Înalta Curte de Casație și

Justiție  - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Constatându-se conflictul

negativ de competență, acesta a fost înaintat spre soluționare

la Înalta Curte de Casație și Justiție

Analizând conflictul ivit, Înalta

Curte stabilește competența de soluționare a cererii în favoarea

Tribunalului Teleorman – Secția contencios administrativ și fiscal

pentru următoarele considerente:

Potrivit  art.2  alin.

(1)  lit.b)  din Legea nr.554/2004 autoritatea  publică este definită

ca  fiind orice  organ de  stat sau al unităților

administrativ-teritoriale care acționează în regim de  putere

publică, pentru satisfacerea unui interes public.

Într-un litigiu de

contencios  administrativ, pentru a avea calitatea  de pârât sau intimat  este

suficient  să se  facă dovada  că acea  autoritate  publică

este  emitenta actului  administrativ, astfel cum este  definit de art.2 alin.

(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter

individual sau  normativ, emis  de o autoritate  publică în vederea

executării  și a organizării executării legii, dând

naștere, modificând sau stingând  raporturi juridice.

În cauză, cu certitudine

actul a  cărui anulare  se  cere a  fost  emis  de  o autoritate

publică județeană, care chiar  dacă  nu are personalitate

juridică, are capacitate  de  drept public.

Mai mult, societatea

reclamantă nu a  solicitat ARR-printr-o plângere  prealabilă, să

fie  revocată decizia  emisă de  Agenția teritorială

Teleorman.

De altfel, în cuprinsul Legii

nr.554/2004 sunt  numeroase texte care fac  trimitere la autoritatea

emitentă a  actului (art.7  alin. (1) – „să solicite

autorității publice  emitente”, art.13  ain. (1) – „va putea  cere

autorității al cărui act  este  atacat”) dar nu  există

nici o prevedere legată de personalitatea juridică a

autorității publice.

Potrivit dispozițiilor

art.10 alin. (1) teza 1 din Legea nr.554/2004 coroborate cu dispozițiile

art.2 pct.1 lit.d) Cod proc. Civ. tribunalele judecă, în primă

instanță, recursurile în materie de contencios administrativ când

actul administrativ atacat a fost emis de o autoritate sau instituție de

interes local sau județean.

Cum în speță actul

administrativ a fost emis de Autoritatea Rutieră Română –

Agenția Teleorman, competența de soluționare revine Tribunalului

Teleorman.