ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1451/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 26 din 13 ianuarie 2009 a Tribunalului

Teleorman, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost emisă excepția de

necompetență materială a instanței în soluționarea cauzei privind pe reclamanta

SC T.U. SA în contradictoriu cu C.J. Teleorman, A.R.R., A.S.S.I., Ministerul Administrației

și Internelor și cu intervenienții SC T. SRL și SC A. SRL și a fost declinată competența

de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această

hotărâre, Tribunalul a reținut că obiectul acțiunii reclamantei, așa cum a fost

precizată, privește anularea licitației din 30 aprilie 2008 iar, din interpretarea

dispozițiilor legale aplicabile cauzei, a rezultat că atribuirea traseelor județene

în urma licitației s-a realizat de A.S.S.I., instituție publică situată în cadrul

autorității administrației publice la nivel central, fapt ce atrage competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința nr. 3586

din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București a fost admisă excepția de necompetență

materială a instanței și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.

De asemenea, Curtea a

constatat existența conflictului negativ de competență și a dispus sesizarea Înaltei

Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prevederile legale dispun că traseele cuprinse în

programele de transport județene se atribuie operatorilor de transport rutier în

cadrul unei ședințe de atribuire, de către Comisia paritară, iar licențele de traseu

în transport public județean de persoane prin curse regulate, se acordă de A.R.R.,

în baza hotărârii Comisiei paritare, formate din reprezentanții C.J. și reprezentanții

A.R.R. din județul respectiv.

Instanța a reținut că

atribuirea traseelor se va face electronic, prin sistemul național, pentru fiecare

județ, urmând ca pe baza rezultatelor acestea, Comisia paritară să emită o hotărâre

privind traseele atribuite.

Curtea a apreciat că actul

administrativ care produce efecte juridice și care poate forma obiectul acțiunii

în contencios administrativ este hotărârea Comisiei paritare, constituită prin hotărâre

a Consiliului Județean, iar lista cu rezultatele atribuirii electronice emisă de

A.S.S.I. reprezintă doar un act premergător emiterii hotărârii paritare.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs intervenienta SC T. SRL care a solicitat modificarea sa și menținerea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

În motivarea căii de atac,

recurenta arată că prima instanță a aplicat greșit prevederile legale incidente

în materie, respectiv art. 13 alin. (1) și (5) din Legea nr. 51/1006, art. 3

alin. (1) C. proc. civ. și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată.

Recurenta precizează faptul

că reclamanta a solicitat prin cererea dedusă judecății obținerea licenței de transport

pe traseele 28 și 33, iar aceste acte se acordă numai de către A.R.R., pe baza rezultatelor

licitației organizate de A.S.S.I. Măsura contestată aparține unei autorități centrale

și nu locale, câtă vreme suspendarea licenței ce a stat la baza depunctării societății

a fost dispusă de către A.R.R., iar transmiterea acestei informații la A.S.S.I.,

pentru introducerea în baza de date, aparține tot A.R.R.

Analizând sentința atacată,

în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat și că instanța competentă

în soluționarea cauzei în primă instanță este Tribunalul Teleorman, secția de contencios

administrativ și fiscal, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Pentru stabilirea competenței

materiale a instanței de contencios administrativ, prevederile art. 10 din Legea

nr. 554/2004, modificată, au în vedere locul autorității publice care emite sau,

după caz, încheie un act administrativ în sistemul organelor administrației publice.

Intimata-reclamantă SC

T. SA a învestit instanța de contencios administrativ cu cererea de anulare a deciziei

din 30 aprilie 2008 privind rezultatele etapei de atribuire electronică a traseelor

de transport public de persoane în județul Teleorman, de anulare parțială a hotărârii

nr. 1 din 9 mai 2008 adoptată de Comisia paritară pentru atribuirea traseelor din

cadrul C.J. Teleorman și de atribuire a traseelor nr. x (Alexandria - Plosca - Roșiorii

de Vede), alături de SC T. SRL, și nr. y (Alexandria -Mavrodin - Paru Rotund).

Legea nr. 92/2007 stabilește

cadrul juridic privind autorizarea și organizarea serviciilor de transport public

județean.

Conform art. 1 alin.

(2) din această lege și art. 3 din Ordinului M.I.R.A. nr. 353/2007 de aprobare a

Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 92/2007, consiliile județene sunt

obligate să înființeze prin hotărâre autorități județene de transport prin care

să asigure, să organizeze și să coordoneze serviciul de transport public local de

persoane.

Potrivit art. 19

alin. (1) din ordinul anterior menționat, traseele cuprinse în programele de transport

județene se atribuie operatorilor de transport rutier, în cadrul unei ședințe de

atribuire, de către Comisia paritară, iar licențele de transport public județean

de persoane prin curse regulate se acordă de A.R.R., în baza hotărârilor Comisiei

paritare formate din reprezentanții consiliului județean și reprezentanții A.R.R.

din județul respectiv.

În aplicarea acestor dispoziții

normative a fost constituită și Comisia paritară pentru atribuirea traseelor din

cadrul C.J. Teleorman care a emis actul administrativ contestat în cauză.

Autoritatea publică este

definită, de art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind

orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează,

în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public.

În materia contenciosului

administrativ nu are relevanță personalitatea juridică a autorității publice astfel

definite, ci capacitatea ei de drept administrativ, constând în aptitudinea prevăzută

de lege de a realiza prerogative de putere publică, asigurând organizarea executării

și executarea în concret a legii.

Transpusă în plan procesual,

capacitatea administrativă conferă autorității publice capacitatea de a sta în proces,

indiferent dacă are sau nu personalitate juridică și prin urmare, capacitate juridică

în sensul civil al noțiunii. Acest fapt produce efecte asupra modului de aplicare

a criteriului rangului autorității emitente în determinarea instanței competente.

Conform art. 10 alin.

(1) teza I din Legea nr. 554/2004, modificată, și art. 2 pct. 1 lit. d) din C. proc.

civ., în competența tribunalelor, în primă instanță, sunt date procesele și cererile

în materia contenciosului administrativ privind actele autorităților sau instituțiilor

locale sau județene.

Or, în speța de față,

actul administrativ contestat a fost emis de o autoritate publică locală, respectiv

Comisia paritară din cadrul C.J. Teleorman.

În consecință, în raport

de prevederile art. 22 C. proc. civ și art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul și va stabili competența de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ

și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC T. SRL Roșiorii de Vede împotriva sentinței civile nr. 3586 din 29 octombrie

2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei la Tribunalul Teleorman, secția contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 martie 2010.