ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2009
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința nr. 230 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești a fost declinată competența de soluționare a
acțiunii formulate de SC M.S.C. SRL în contradictoriu cu Consiliul Județean
Buzău prin A.J.T. Buzău, A.R.R. București, A.S.S.I. și SC V.T. SRL, în
favoarea Tribunalului Buzău.
Pentru a pronunța această hotărâre,
instanța a reținut că obiectul acțiunii de față este anularea Hotărârii nr.
112/2008 emisă de Comisia Paritară pentru Atribuirea traseelor cuprinse în
Programul de Transport Public de Persoane în Sistem Județean, act administrativ
emis de o autoritate publică județeană, competența materială de soluționare a
acțiunii aparține tribunalului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat
recurs A.R.R. solicitând modificarea ei în sensul respingerii excepției de
necompetență materială a Curții de Apel Pitești și trimiterea cauzei spre
competentă soluționare acestei instanțe.
A fost invocat motivul de recurs prevăzut
de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în
esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor
art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 73/2007 și
H.G. nr. 625/1998, cu modificările și completările ulterioare, admițându-se în
mod greșit excepția necompetenței materiale, în condițiile în care, în virtutea
principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamanta a
înțeles să cheme în judecată și instituții publice centrale, solicitând și
anularea parțială a procedurii de atribuire a licențelor în privința a două
trasee județene, procedură organizată de o astfel de instituție, respectiv A.S.S.I.
, autoritate care lucrează în regim de putere publică.
A precizat, de asemenea, faptul că
procedura de atribuire a unui traseu județean constă în atribuirea, în sistem
electronic, a acestuia în cadrul unei ședințe de atribuire organizată de A.S.S.I.,
în temeiul O.U.G. nr. 73/2007, unicul act administrativ fiind rezultatele
acestei atribuiri.
Hotărârea comisiei paritare nr. 112 din 19
iunie 2008, indicată de reclamanta-intimată în precizarea de acțiune,
reprezintă în realitate doar un efect al respectivului act administrativ
unilateral, comisia paritară neavând ca atribuție stabilirea rezultatelor
procedurii de atribuire și a câștigătorilor participanți la atribuirile
publice.
Aceste comisii, susține recurenta, sunt
entități fără personalitate juridică, ce desfășoară o activitate temporară, la
convocarea autorității județene de transport înființată de consiliile județene,
materializând exclusiv rezultatele atribuirii, întrucât legiuitorul nu le-a
conferit competența de a emite acte în regim de putere publică.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului și criticile
recurentei, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte
reține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în
sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în
continuare arătate.
Din interpretarea sistematică a regulilor
de procedură civilă în materie de competență rezultă anumite principii, între
care și acela potrivit căruia competența instanței este subiectivă prin actul
de investire.
Prin urmare, obiectiv, competența de
atribuire și competența teritorială a instanțelor judecătorești sunt
predeterminate de lege, pe baza unor criterii generale și impersonale însă,
subiectiv, individualizarea instanței se realizează prin cererea de chemare în
judecată, ca element al acțiunii civile.
Una din consecințele ce decurg din acest
principiu este aceea că pentru verificarea competenței instanței nu interesează
momentul stabilirii situației juridice dintre părți, ci acela al introducerii
cererii de chemare în judecată, ca urmare a degenerării unei anumite situații
într-o stare conflictuală susceptibilă de rezolvare numai prin mijlocirea
instanței.
În speță, prin cererea introductivă de
instanță reclamanta SC M.S.C. SRL a chemat în judecată A.R.R., instituție
publică centrală și Consiliul Județean Buzău, A.J.T., solicitând admiterea
cererii și anularea parțială a procedurii de atribuire a două trasee județene
de transport, iar la termenul de judecată din 24 septembrie 2008, când au fost depuse și precizări la acțiunea introductivă, la cererea acesteia au fost
introduse în cauză în calitate de pârâte A.S.S.I., autoritate care lucrează în
regim de putere publică și, respectiv, SC V.T. SRL, declarată câștigătoare în
urma licitației.
Este real faptul că prin respectivele
precizări reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 112 din 19 iunie 2008 a Comisiei Paritare pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public de
persoane în sistem județean, din conținutul acestora rezultând însă că s-a
contestat modalitatea de desfășurare a procedurii de atribuire și de atribuire
a punctajelor, invocându-se nerespectarea criteriilor prevăzute de lege în
acest sens.
În aceste condiții, în considerarea
principiului rolului activ al judecătorului consacrat prin art. 129 C. proc.
civ., instanța era datoare să stăruie pentru determinarea cu exactitate a
obiectului cererii de chemare în judecată, ținând seama și de natura dreptului
pretins vătămat, de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii și de dispozițiile
legale incidente în materia autorizării și organizării transporturilor rutiere,
atrăgând atenția reclamantei asupra obligațiilor procedurale ce-i revin în acest
sens.
Real este și faptul că potrivit dispozițiilor
art. 16 alin. (2) și (3) din Legea nr. 92/2007 consiliile județene sunt
obligate să înființeze autorități județene de transport persoane prin care să
organizeze și să reglementeze prestarea serviciului public de transport public
de persoane între localitățile județului, cum a reținut instanța de fond.
Traseele cuprinse în programele de
transport județene se atribuie însă, în sistem electronic, în cadrul unei
ședințe de atribuire organizată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr.
73/2007 de A.S.S.I. , autoritate care lucrează în regim de putere publică,
actul administrativ producător de efecte juridice sub aspectul acestei
atribuiri neputând fi altul decât cel care conține rezultatele atribuirii
stabilite de această autoritate.
Ordinul nr. 353/2007 pentru aprobarea
Normelor de aplicare a Legii nr. 92/2007 nu a conferit comisiilor paritare
înființate prin hotărâri ale Consiliilor județene, ca entități fără
personalitate juridică ce desfășoară o activitate temporară, atribuții privind
stabilirea rezultatelor procedurii de atribuire și a câștigătorilor
participanți la licitație și nici competența de a emite acte în regim de putere
publică, ci numai pe aceea de a materializa, prin hotărâre, exclusiv
rezultatele atribuirii electronice comunicate de organizatorul ședinței de
atribuire.
Prin urmare, hotărârea nr. 112 din 19
iunie 2008 a Comisiei Paritare constituite prin hotărâre a Consiliului Județean
Buzău, care a materializat rezultatele licitației electronice și a cărei
valabilitate încetează la data soluționării contestației formulată de
reclamante, în condițiile admiterii acesteia, modificării rezultatului
licitației și declarării contestatorului câștigător, astfel cum se prevede prin
art. 1 alin. (2), nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c)
din Legea nr. 554/2004, cum greșit a reținut instanța de fond.
Față de cele expuse, având în vedere și
susținerile reclamantei-intimate în sensul că nu a înțeles să renunțe la
cererea de anulare parțială a procedurii de atribuire în sistem electronic,
precizările în discuție fiind făcute în completarea cererii inițiale, motivat
de faptul că a fost emis și un act subsecvent care a materializat rezultatele
respectivei proceduri, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C.
proc. civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul,
modificând sentința atacată în sensul respingerii excepției de necompetență
materială a Curții de Apel Ploiești, cu consecința trimiterii cauzei spre
competentă soluționare respectivei instanțe, secția contencios administrativ și
fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de A.R.R.
împotriva sentinței nr. 230 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal
Modifică sentința atacată în sensul că
respinge
excepția
de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești.
Trimite cauza spre competentă soluționare
Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și
fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.