ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1842/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 230 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de SC M.S.C. SRL în contradictoriu cu Consiliul Județean Buzău prin A.J.T. Buzău, A.R.R. București, A.S.S.I. și SC V.T. SRL, în favoarea Tribunalului Buzău. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că obiectul acțiunii de față este anularea Hotărârii nr. 112/2008 emisă de Comisia Paritară pentru Atribuirea traseelor cuprinse în Programul de Transport Public de Persoane în Sistem Județean, act administrativ emis de o autoritate publică județeană, competența materială de soluționare a acțiunii aparține tribunalului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.R.R. solicitând modificarea ei în sensul respingerii excepției de necompetență materială a Curții de Apel Pitești și trimiterea cauzei spre competentă soluționare acestei instanțe. A fost invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căruia s-a susținut, în esență, că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale O.U.G. nr. 73/2007 și H.G. nr. 625/1998, cu modificările și completările ulterioare, admițându-se în mod greșit excepția necompetenței materiale, în condițiile în care, în virtutea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, reclamanta a înțeles să cheme în judecată și instituții publice centrale, solicitând și anularea parțială a procedurii de atribuire a licențelor în privința a două trasee județene, procedură organizată de o astfel de instituție, respectiv A.S.S.I.

, autoritate care lucrează în regim de putere publică. A precizat, de asemenea, faptul că procedura de atribuire a unui traseu județean constă în atribuirea, în sistem electronic, a acestuia în cadrul unei ședințe de atribuire organizată de A.S.S.I., în temeiul O.U.G. nr. 73/2007, unicul act administrativ fiind rezultatele acestei atribuiri. Hotărârea comisiei paritare nr. 112 din 19 iunie 2008, indicată de reclamanta-intimată în precizarea de acțiune, reprezintă în realitate doar un efect al respectivului act administrativ unilateral, comisia paritară neavând ca atribuție stabilirea rezultatelor procedurii de atribuire și a câștigătorilor participanți la atribuirile publice.

Aceste comisii, susține recurenta, sunt entități fără personalitate juridică, ce desfășoară o activitate temporară, la convocarea autorității județene de transport înființată de consiliile județene, materializând exclusiv rezultatele atribuirii, întrucât legiuitorul nu le-a conferit competența de a emite acte în regim de putere publică. Recursul este fondat. Examinând actele dosarului și criticile recurentei, prin prisma dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii, în sensul dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pentru considerentele în continuare arătate. Din interpretarea sistematică a regulilor de procedură civilă în materie de competență rezultă anumite principii, între care și acela potrivit căruia competența instanței este subiectivă prin actul de investire.

Prin urmare, obiectiv, competența de atribuire și competența teritorială a instanțelor judecătorești sunt predeterminate de lege, pe baza unor criterii generale și impersonale însă, subiectiv, individualizarea instanței se realizează prin cererea de chemare în judecată, ca element al acțiunii civile. Una din consecințele ce decurg din acest principiu este aceea că pentru verificarea competenței instanței nu interesează momentul stabilirii situației juridice dintre părți, ci acela al introducerii cererii de chemare în judecată, ca urmare a degenerării unei anumite situații într-o stare conflictuală susceptibilă de rezolvare numai prin mijlocirea instanței. În speță, prin cererea introductivă de instanță reclamanta SC M.S.C.

SRL a chemat în judecată A.R.R., instituție publică centrală și Consiliul Județean Buzău, A.J.T., solicitând admiterea cererii și anularea parțială a procedurii de atribuire a două trasee județene de transport, iar la termenul de judecată din 24 septembrie 2008, când au fost depuse și precizări la acțiunea introductivă, la cererea acesteia au fost introduse în cauză în calitate de pârâte A.S.S.I., autoritate care lucrează în regim de putere publică și, respectiv, SC V.T. SRL, declarată câștigătoare în urma licitației. Este real faptul că prin respectivele precizări reclamanta a solicitat anularea Hotărârii nr. 112 din 19 iunie 2008 a Comisiei Paritare pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public de persoane în sistem județean, din conținutul acestora rezultând însă că s-a contestat modalitatea de desfășurare a procedurii de atribuire și de atribuire a punctajelor, invocându-se nerespectarea criteriilor prevăzute de lege în acest sens.

În aceste condiții, în considerarea principiului rolului activ al judecătorului consacrat prin art. 129 C. proc. civ., instanța era datoare să stăruie pentru determinarea cu exactitate a obiectului cererii de chemare în judecată, ținând seama și de natura dreptului pretins vătămat, de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii și de dispozițiile legale incidente în materia autorizării și organizării transporturilor rutiere, atrăgând atenția reclamantei asupra obligațiilor procedurale ce-i revin în acest sens. Real este și faptul că potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (2) și (3) din Legea nr. 92/2007 consiliile județene sunt obligate să înființeze autorități județene de transport persoane prin care să organizeze și să reglementeze prestarea serviciului public de transport public de persoane între localitățile județului, cum a reținut instanța de fond.

Traseele cuprinse în programele de transport județene se atribuie însă, în sistem electronic, în cadrul unei ședințe de atribuire organizată în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 73/2007 de A.S.S.I. , autoritate care lucrează în regim de putere publică, actul administrativ producător de efecte juridice sub aspectul acestei atribuiri neputând fi altul decât cel care conține rezultatele atribuirii stabilite de această autoritate.

Ordinul nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 92/2007 nu a conferit comisiilor paritare înființate prin hotărâri ale Consiliilor județene, ca entități fără personalitate juridică ce desfășoară o activitate temporară, atribuții privind stabilirea rezultatelor procedurii de atribuire și a câștigătorilor participanți la licitație și nici competența de a emite acte în regim de putere publică, ci numai pe aceea de a materializa, prin hotărâre, exclusiv rezultatele atribuirii electronice comunicate de organizatorul ședinței de atribuire.

Prin urmare, hotărârea nr. 112 din 19 iunie 2008 a Comisiei Paritare constituite prin hotărâre a Consiliului Județean Buzău, care a materializat rezultatele licitației electronice și a cărei valabilitate încetează la data soluționării contestației formulată de reclamante, în condițiile admiterii acesteia, modificării rezultatului licitației și declarării contestatorului câștigător, astfel cum se prevede prin art. 1 alin. (2), nu constituie un act administrativ în sensul art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, cum greșit a reținut instanța de fond. Față de cele expuse, având în vedere și susținerile reclamantei-intimate în sensul că nu a înțeles să renunțe la cererea de anulare parțială a procedurii de atribuire în sistem electronic, precizările în discuție fiind făcute în completarea cererii inițiale, motivat de faptul că a fost emis și un act subsecvent care a materializat rezultatele respectivei proceduri, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) și (3) C. proc.

civ., coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul, modificând sentința atacată în sensul respingerii excepției de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești, cu consecința trimiterii cauzei spre competentă soluționare respectivei instanțe, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.R.R. împotriva sentinței nr. 230 din 5 noiembrie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal Modifică sentința atacată în sensul că respinge excepția de necompetență materială a Curții de Apel Ploiești. Trimite cauza spre competentă soluționare Curții de Apel Ploiești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2009.