ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 508/2010

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului Teleorman, la data de 14 martie 2007, reclamanții M.L., M.E.,

T.M. și B.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice

– D.G.F.P. Teleorman, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte ce

Casație si Justiție si Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman, obligarea

pârâților la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă,

indexate cu valoarea indicelui de inflație pentru perioada anilor 2004 - 2007

și în continuare, la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor cadou

cu ocazia sărbătorilor de Crăciun, de Paști și de Ziua Justiției indexate

semestrial cu indicele preturilor de consum înregistrat la mărfurile alimentare

pană la plata efectivă, la acordarea acestor tichete cadou în continuare și

obligarea pârâtului Ministerul Finanțelor Publice să vireze în contul

Ministerului Public fondurile necesare.

Prin sentința civilă nr. 1657

din 02 noiembrie 2007, Tribunalul Teleorman a respins, ca nefondată, excepția

lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul M.E.F. și a admis

acțiunea formulată de reclamanți, iar prin decizia civilă nr. 953 din 07

aprilie  2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost admis recursul formulat de recurenții - pârâți Ministerul

Economiei și Finanțelor și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție, dispunându-se casarea acestei sentințe și trimiterea

cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Instanța de control judiciar

a reținut că sentința civilă nr. 1657/2008 a fost pronunțată de un complet

format de un singur judecător deși la data de 02 noiembrie 2007 era în vigoare art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/20904 în forma care prevede expres faptul că

litigiile de contencios administrativ se soluționează în complet format din doi

judecători.

Prin încheierea de ședință

din 30 septembrie 2008, Tribunalul Teleorman a dispus scoaterea cauzei privind

pe reclamanții M.L., M.E., T.M. și B.S. de pe rol și trimiterea cauzei la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținând incidența art.

11 alin. (2) din O.G. nr. 75/2008.

Cauza a fost înregistrată pe

rolul Curții de Apel București, la termenul de judecată din 30 septembrie 2009,

instanța invocând din oficiu excepția de necompetență materială.

Prin Sentința Civilă nr. 2992

din 30 septembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă excepția invocată, declinându-se competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman. Totodată, s-a

constatat ivit conflictul negativ de competență și s-a trimis dosarul Înaltei

Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în

vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a constatat că reclamantele, funcționari publici, au raport

de serviciu cu autoritatea publică angajatoare, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Teleorman.

Reținând incidența în cauză

a art. 109 din Legea nr. 188/1999 și art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța a

apreciat că în speță este vorba de refuzul nejustificat al autorității

angajatoare de a acorda drepturile bănești solicitate de reclamante, iar, prin

prisma textelor de lege invocate, în raport cu calitatea de autoritate de

interes local a angajatorului, a concluzionat în sensul că în cauza de față

competența de soluționare revine Tribunalului Teleorman.

Hotărând asupra conflictului

negativ de competență ivit între cele două instanțe, în condițiile art. 22 alin.

(5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența materială de soluționare

a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman, secția de contencios administrativ

și fiscal, pentru considerentele în continuare arătate.

Reclamantele au calitatea de

funcționari publici, aflându-se într-un raport de serviciu cu Parchetul de pe

lângă Tribunalul Teleorman. Prin demersul lor judicios, acestea au acționat

pentru recunoașterea și valorificarea unui pretins drept la acordarea

tichetelor de masă și a tichetelor cadru cu ocazia Sărbătorilor de Crăciun, de Paște

și de Ziua Justiției.

În conformitate cu

prevederile art. 109 din Legea nr. 188/1999 „cauzele care au ca obiect raportul

de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de

contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită

expres prin lege competența altor instanțe”.

Legea nr. 554/2006

reglementează, prin art. 10 alin. (1), competența materială a instanțelor de

contencios administrativ în funcție de două criterii: (i) poziționarea

autorității publice emitente în sistemul administrației publice; (ii) criteriul

valoric, atunci când litigiul privește taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale, precum și accesorii ale acestora.

În raport cu aceste

dispoziții legale, coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) lit. d) și art. 3

alin. (1) C. proc. civ., competența curților de apel în materia contenciosului

administrativ pentru situația când litigiul nu privește impozite, taxe, etc.,

cum este cazul în speță, intervine doar în prezența actelor emise de

autoritățile publice centrale.

Prin urmare, în speță,

raportat la obiectul acțiunii reclamantelor și în condițiile în care obligația

de acordare a unor drepturi derivate din raportul de serviciu aparține

autorității angajatoare, respectiv Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman,

autoritate publică de interes local, în sensul Legii contenciosului

administrativ, competența materială și soluționarea cauzei revine Tribunalului

Teleorman, conform art. 10 alin. (1) din Legea  nr. 554/2004, corelat cu art. 2

pct. 1 lit. d) C. proc. civ.

Împrejurarea că, pe lângă

instituția publică locală care are calitatea de parte în raportul de serviciu,

au fost chemate în judecată și autorități publice centrale, nu produce efecte

asupra competenței instanței, hotărâtor fiind, în acest sens, criteriul

rangului autorității publice sau instituției angajatoare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei privind pe M.L., M.E., T.M., B.S. și pe Ministerul

Finanțelor Publice – D.G.F.P. Teleorman, Ministerul Public - Parchetul de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București, Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman în favoarea Tribunalului

Teleorman, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 februarie 2010.