ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2401/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată
la Curtea de Apel București, la data de 17 octombrie 2007, reclamanții: T.E., B.M.,
P.I.M., M.M.E., C.L., T.F., I.C., D.I., G.C.C.R., H.M., G.C.A., F.G., Ș.M., T.A.,
M.S., B.M., P.E., M.E., Z.C.S., P.D.S., C.E., M.D., C.N.D., P.G., T.V., G.S., P.A.D.,
T.S., C.I., A.E., Ș.A., Z.V., C.A.S., I.A.D., I.N.M., I.V., P.A.Ș., D.L.A., C.N.,
C.D., E.M., A.D., R.A.M.A., C.A., N.F. și R.E. au solicitat în contradictoriu cu
pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, obligarea
pârâtei la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă
de care trebuiau să beneficieze pentru perioada anilor 2001 - 2006, sumă actualizată
cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii,
reclamanții au arătat că în perioada pentru care solicită acordarea sumelor de bani
reprezentând contravaloarea tichetelor de masă au avut calitatea de funcționari
publici în cadrul pârâtei, care avea obligația să le acorde tichetele de masă, în
baza Legii nr. 142/1998 și Legii nr. 188/1999.
Curtea de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3064
din 28 noiembrie 2007 a respins acțiunea reclamanților T.E., B.M., P.I.M., M.M.E.,
C.L., T.F., I.C., D.I., G.C.C.R., H.M., G.C.A., F.G., Ș.M., T.A., M.S., B.M., P.E.,
M.E., Z.C.S., P.D.S., C.E., M.D., C.N.D., P.G., T.V., G.S., P.A.D., T.S., C.I.,
A.E., Ș.A., Z.V., C.A.S., I.A.D., I.N.M., I.V., P.A.Ș., D.L.A., C.N., C.D., E.M.,
A.D., R.A.M.A., C.A., N.F. și R.E. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de
Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, ca neîntemeiată.
În motivarea soluției
s-a reținut că, reclamanții nu au fost vătămați într-un drept recunoscut de lege
de către pârâtă, că reclamanții, potrivit afirmației lor sunt funcționari publici,
iar Legea nr. 142/1998 prevede posibilitatea primirii alocației individuale de hrană,
sub forma tichetelor de masă pentru salariații din cadrul societăților comerciale,
regiilor autonome și din sectorul bugetar.
Împotriva acestei hotărâri
au declarat recurs în termen reclamanții: T.E., B.M., P.I.M., M.M.E., C.L., T.F.,
I.C., D.I., G.C.C.R., H.M., G.C.A., F.G., Ș.M., T.A., M.S., B.M., P.E., M.E., Z.C.S.,
P.D.S., C.E., M.D., C.N.D., P.G., T.V., G.S., P.A.D., T.S., C.I., A.E., Ș.A., Z.V.,
C.A.S., I.A.D., I.N.M., I.V., P.A.Ș., D.L.A., C.N., C.D., E.M., A.D., R.A.M.A.,
C.A., N.F. și R.E., criticând sentința atacată pentru nelegalitate, susținând în
esență că, dispozițiile Legii nr. 142/1998 sunt aplicabile angajaților, indiferent
de natura raportului de muncă sau raport de serviciu; că în calitate de funcționari
publici în cadrul unității pârâte, reclamanții sunt îndreptățiți să primească contravaloarea
tichetelor de masă pentru perioada 2001 - 2006; că prin neacordarea acestui drept
funcționarilor publici s-a încălcat dreptul fundamental al egalității cetățenilor
în fața legii; că actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivel de grup
de unități MMSSF din 15 februarie 2006, modificat la 22 noiembrie 2007 prevede acordarea
tichetelor de masă salariaților din instituțiile care au venituri extrabugetare
sau care se autofinanțează; că acest drept privind acordarea contravalorii tichetelor
de masă ar trebui extins la funcționarii publici în temeiul art. 29 alin. (2) din
Legea nr. 188/1999 întrucât reprezintă o măsură de protecție a salariaților.
Examinând cauza în raport
cu critica adusă hotărârii instanței de fond, precum și potrivit art. 304
1
C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Art. 1 alin. (1) din Legea
nr. 142/1998 prevede că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor
autonome și din sectorul bugetar pot primi alocație individuală de hrană sub forma
tichetelor de masă, suportată integral, pe costuri de angajator.
Reclamanții-recurenți
potrivit propriilor susțineri din acțiune și din recurs sunt funcționari publici,
cărora nu le este aplicabil actul normativ sus menționat, drepturile de natură salarială
ale funcționarilor publici fiind prevăzute de legea privind statutul funcționarilor
publici, în legea de salarizare a funcționarilor publici sau în legi speciale, pentru
fiecare autoritate publică.
Nu se poate reține susținerea
recurenților cu privire la discriminare sau la încălcarea egalității cetățenilor
în fața legii, întrucât salarizarea diferitelor categorii de salariați sau de funcționari
publici are în vedere tocmai diferențele de statut, de drepturi, locul muncii și
specificul său, incompatibilități pentru fiecare categorie în parte, așa cum corect
a reținut instanța de fond.
De menționat și formularea
art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998 care se referă la posibilitatea salariaților
din cadrul societăților comerciale (...) de a primi alocație individuală de hrană
(...) în condițiile alin. (2), respectiv în limita bugetelor aprobate în mod legal.
Referirea recurenților
în motivarea recursului la hotărâri ale unor instanțe, despre care aceștia afirmă
că ar fi practică judiciară în materie nu poate fi reținută, în raport cu prevederile
legale aplicabile în speță, dreptul pretins de reclamanți nefiind prevăzut în nici
un act normativ, iar neacordarea dreptului în aceste condiții nereprezentând sub
nici o formă, atingere adusă prevederilor art. 41 și 53 din Constituția României.
În consecință, recursul
declarat de reclamanți va fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1)
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de T.E., B.M., P.I.M., M.M.E., C.L., T.F., I.C., D.I., G.C.C.R., H.M., G.C.A., F.G.,
Ș.M., T.A., M.S., B.M., P.E., M.E., Z.C.S., P.D.S., C.E., M.D., C.N.D., P.G., T.V.,
G.S., P.A.D.,T.S., C.I., A.E., Ș.A., Z.V., C.A.S., I.A.D., I.N.M., I.V., P.A.Ș.,
D.L.A., C.N., C.D., E.M., A.D., R.A.M.A., C.A., N.F. și R.E. împotriva sentinței
civile nr. 3064 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a
contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 11 iunie 2008.