ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Curții de Apel București, la data de 12 decembrie 2007, reclamanții A.M., A.V.,

A.D., A.A., A.G., B.G.B.N., B.I., C.M., C.V., C.I., C.M., C.M., C.F., C.G., C.A.,

C.M., C.C., C.J., D.M., D.I., D.I., D.M., E.C., G.O., G.H., G.M., G.F., G.M., G.T.,

I.L., I.V., I.T., I.E., M.D., M.N., M.F., M.L., M.V., M.P., N.F

., N.M., N.A., N.M

., P.E., P.V., P.I.D.,P

.D., P.N., R.M., R.T.S.M., Ș.A., S.S. au

solicitat în

contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R.

si L.C.C.

F. obligarea acestora din urmă la plata sumelor reprezentând

contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în temeiul

prevederilor Legii 142/1998, pe perioada decembrie 2004 - decembrie 2007,

conform normelor în vigoare.

Prin

întâmpinare pârâtul M.A.P.D.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale

pasive și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată față de neîndeplinirea

procedurii prealabile, ambii pârâți solicitând, pe fond, respingerea acțiunii,

ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

București, prin sentința civilă nr. 1350 din 6 mai 2008, a respins excepțiile invocate în cauză, iar pe fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că față de obiectul cauzei deduse judecății și date

fiind raporturile de subordonare existente între cei doi ordonatori, nu se

poate susține că M.A.D.R. nu are capacitate procesuală pasivă, de vreme ce

drepturile bănești solicitate de reclamanți nu s-au putut achita, dată fiind

inexistența fondurilor alocate cu această destinație în bugetul de venituri și

cheltuieli al angajatorului.

A mai reținut

instanța de fond că date fiind raporturile de serviciu similare raporturilor de

muncă dintre reclamant și angajator, procedura prealabilă nu este obligatorie,

motiv pentru care a respins și această excepție va ca neîntemeiată, apreciind

că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004.

Pe

fondul cauzei, instanța a constatat că din cuprinsul dispozițiilor legale incidente

în speță, respectiv Legea nr. 142/1989 și Legile bugetului de stat pe anii 2001

– 2007, reiese că salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație

individuală de hrană, numai în limita bugetelor de venituri și cheltuieli

aprobate potrivit legii, reclamanții beneficiind astfel de un drept sub

condiție, în lipsa alocării fondurilor necesare, nefiind posibilă acordarea

contravalorii tichetelor de masă, aceasta fiind o posibilitate și nu o

obligativitate pentru instituțiile pârâte.

Împotriva

acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.

Recurenții

au susținut că, potrivit deciziilor de numire și în baza contractelor lor de

muncă sunt funcționari publici în cadrul

L.C.C.

F.,

calitate în care sunt îndreptățiți să beneficieze, potrivit art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 142/1998, de o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor

de masă.

Au

mai susținut că, în condițiile în care celelalte categorii de funcționari

publici din cadrul sectorului bugetar, beneficiază de astfel de tichete de

masă, se creează o situație de discriminare, încălcându-se principiul

egalității, consacrat de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția

României.

Au

mai arătat recurenții că aceste drepturi au fost acordate funcționarilor

publici din unități subordonate pârâtului M.P.D.R. și, mai mult decât atât,

Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu mai prevede limitări

ale acestui drept și, prin urmare, dispozițiile Legii nr. 142/1998 sunt pe

deplin aplicabile.

Recursul

este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Conform

dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, salariații pot primi o

alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, numai în

condițiile legii și a Normelor de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 5/1999.

Cu

alte cuvinte, beneficiile prevăzute de această lege nu reprezintă pentru

salariați un drept ci numai o vocație, care se poate transforma într-un drept

numai în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din lege, potrivit cărora

tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetelor locale, pentru

unități din sectorul bugetar și în limita de venituri și cheltuieli aprobată,

potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

În

acest sens au statuat și secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și

Justiție, prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 atunci când au stabilit,

între altele, că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se

interpretează în sensul că „aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o

vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are

prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost

negociată prin contractele colective muncă”.

Având

în vedere considerentele susmenționate, nu se poate reține că instanța de fond

a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și, în consecință, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de

I.T.,

P.V., G.F., C.G., G.T., C.O.,

D.M., C.M., D.I., D.I., N.M., D.M., B.G., G.M., C.M., P.I.D., C.J., R.T., C.C.,

M.V., M.P., M.N., M.F., B.N., N.F., P.E., P.N., C.F., I.V., E.C., A.G., A.A., G.M.,

M.D., G.H., A.D., B.I., S.M., N.A., R.M., A.M., C.M., I.L., Ș.S., I.V., M.L., N.

M., C.A., C.M., P.D., C.V., C.

I., Ș.A. și I.E.

împotriva sentinței nr. 1350 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 26 martie 2009.