ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1760/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 12 decembrie 2007, reclamanții A.M., A.V., A.D., A.A., A.G., B.G.B.N., B.I., C.M., C.V., C.I., C.M., C.M., C.F., C.G., C.A., C.M., C.C., C.J., D.M., D.I., D.I., D.M., E.C., G.O., G.H., G.M., G.F., G.M., G.T., I.L., I.V., I.T., I.E., M.D., M.N., M.F., M.L., M.V., M.P., N.F ., N.M., N.A., N.M ., P.E., P.V., P.I.D.,P .D., P.N., R.M., R.T.S.M., Ș.A., S.S. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.A.P.D.R. si L.C.C. F. obligarea acestora din urmă la plata sumelor reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în temeiul prevederilor Legii 142/1998, pe perioada decembrie 2004 - decembrie 2007, conform normelor în vigoare.

Prin întâmpinare pârâtul M.A.P.D.R. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată față de neîndeplinirea procedurii prealabile, ambii pârâți solicitând, pe fond, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată. Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 1350 din 6 mai 2008, a respins excepțiile invocate în cauză, iar pe fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că față de obiectul cauzei deduse judecății și date fiind raporturile de subordonare existente între cei doi ordonatori, nu se poate susține că M.A.D.R. nu are capacitate procesuală pasivă, de vreme ce drepturile bănești solicitate de reclamanți nu s-au putut achita, dată fiind inexistența fondurilor alocate cu această destinație în bugetul de venituri și cheltuieli al angajatorului.

A mai reținut instanța de fond că date fiind raporturile de serviciu similare raporturilor de muncă dintre reclamant și angajator, procedura prealabilă nu este obligatorie, motiv pentru care a respins și această excepție va ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că din cuprinsul dispozițiilor legale incidente în speță, respectiv Legea nr. 142/1989 și Legile bugetului de stat pe anii 2001 – 2007, reiese că salariații din sectorul bugetar pot primi o alocație individuală de hrană, numai în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate potrivit legii, reclamanții beneficiind astfel de un drept sub condiție, în lipsa alocării fondurilor necesare, nefiind posibilă acordarea contravalorii tichetelor de masă, aceasta fiind o posibilitate și nu o obligativitate pentru instituțiile pârâte.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții. Recurenții au susținut că, potrivit deciziilor de numire și în baza contractelor lor de muncă sunt funcționari publici în cadrul L.C.C. F., calitate în care sunt îndreptățiți să beneficieze, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, de o alocație individuală de hrană sub forma tichetelor de masă. Au mai susținut că, în condițiile în care celelalte categorii de funcționari publici din cadrul sectorului bugetar, beneficiază de astfel de tichete de masă, se creează o situație de discriminare, încălcându-se principiul egalității, consacrat de dispozițiile art. 16 alin. (1) din Constituția României. Au mai arătat recurenții că aceste drepturi au fost acordate funcționarilor publici din unități subordonate pârâtului M.P.D.R.

și, mai mult decât atât, Legea nr. 486/2006 privind bugetul de stat pe anul 2007 nu mai prevede limitări ale acestui drept și, prin urmare, dispozițiile Legii nr. 142/1998 sunt pe deplin aplicabile. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 142/1998, salariații pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, numai în condițiile legii și a Normelor de aplicare a acesteia, aprobate prin H.G. nr. 5/1999. Cu alte cuvinte, beneficiile prevăzute de această lege nu reprezintă pentru salariați un drept ci numai o vocație, care se poate transforma într-un drept numai în condițiile prevăzute de art. 1 alin. (2) din lege, potrivit cărora tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetelor locale, pentru unități din sectorul bugetar și în limita de venituri și cheltuieli aprobată, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

În acest sens au statuat și secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 14 din 18 februarie 2008 atunci când au stabilit, între altele, că dispozițiile art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 142/1998 se interpretează în sensul că „aceste beneficii nu reprezintă un drept, ci o vocație, ce se poate realiza doar în condițiile în care angajatorul are prevăzute în buget sume cu această destinație și acordarea acestora a fost negociată prin contractele colective muncă”. Având în vedere considerentele susmenționate, nu se poate reține că instanța de fond a dat o hotărâre cu aplicarea greșită a legii și, în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de I.T., P.V., G.F., C.G., G.T., C.O., D.M., C.M., D.I., D.I., N.M., D.M., B.G., G.M., C.M., P.I.D., C.J., R.T., C.C., M.V., M.P., M.N., M.F., B.N., N.F., P.E., P.N., C.F., I.V., E.C., A.G., A.A., G.M., M.D., G.H., A.D., B.I., S.M., N.A., R.M., A.M., C.M., I.L., Ș.S., I.V., M.L., N. M., C.A., C.M., P.D., C.V., C. I., Ș.A. și I.E. împotriva sentinței nr. 1350 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2009.