ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4486/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 89 din 24 mai 2009, Curtea de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta L.M., în contradictoriu cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., prin care solicita anularea deciziei nr. 2401 din 17 iulie 2008 emisă de această din urmă pârâtă. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, adresându-se direct instanței judecătorești pentru anularea actului administrativ contestat. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art. 304 pct. 5 C. proc.

civ. și susținând, în motivarea recursului, că instanța de fond a procedat în mod greșit judecând cererea, deși nu se solicitase judecarea în lipsă; de asemenea, arată recurenta-reclamantă, judecând cauza în lipsa sa, instanța de fond a privat-o de posibilitatea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (l) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, „Deciziile adoptate de către C.C.S.D.

pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 5 54/2004, cu modificările și completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.S.D.”. Or, sintagma „în condițiile legii contenciosului administrativ” impune respectarea tuturor dispozițiilor acestei legi, inclusiv în ceea ce privește cerința formulării plângerii prealabile, potrivit art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004. Ca urmare, reținând că reclamanta nu a parcurs această procedură obligatorie ci a sesizat direct instanța de judecată, contrar dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă. Susținerea recurentei, potrivit căreia instanța de fond a privat-o de posibilitatea de a face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, nu este întemeiată, de vreme ce nici în recurs această dovadă nu a fost făcută.

Nici critica referitoare la încălcarea de către prima instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu este întemeiată, împrejurarea invocată de recurenta-reclamantă, și anume judecarea cauzei în lipsa sa, fără ca aceasta să o fi solicitat expres, nu poate fi considerată o încălcare a formelor de procedură, în sensul dispozițiilor legale sus menționate; aceasta, întrucât, așa cum rezultă din întâmpinările formulate în cauză, ambele pârâte au solicitat judecarea în lipsă, iar reclamanta a fost citată legal pentru termenul la care pricina a fost judecată. Pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta L.M. împotriva sentinței nr. 89 din 24 mai 2009 a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.