ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4486/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința nr. 89 din 24 mai 2009, Curtea

de Apel Suceava, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamanta L.M., în contradictoriu

cu pârâtele A.N.R.P. și C.C.S.D., prin care solicita anularea deciziei nr. 2401

din 17 iulie 2008 emisă de această din urmă pârâtă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii

procedurii prealabile, adresându-se direct instanței judecătorești pentru

anularea actului administrativ contestat.

Împotriva acestei sentințe, considerând-o

netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art.

304 pct. 5 C. proc. civ. și susținând, în motivarea recursului, că instanța de

fond a procedat în mod greșit judecând cererea, deși nu se solicitase judecarea

în lipsă; de asemenea, arată recurenta-reclamantă, judecând cauza în lipsa sa,

instanța de fond a privat-o de posibilitatea de a face dovada îndeplinirii

procedurii prealabile.

Examinând cauza și sentința atacată, în

raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă,

precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta

în continuare.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. (l)

din Titlul VII al Legii

nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele

măsuri

adiacente, „Deciziile adoptate de către C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile

Legii contenciosului administrativ nr. 5 54/2004, cu modificările și

completările ulterioare, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin C.C.S.D.”.

Or, sintagma „în condițiile legii

contenciosului administrativ” impune respectarea tuturor dispozițiilor acestei

legi, inclusiv în ceea ce privește cerința formulării plângerii prealabile,

potrivit art. 7 alin. (l) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare, reținând că reclamanta nu a

parcurs această procedură obligatorie ci a sesizat direct instanța de judecată,

contrar dispozițiilor art. 109 alin. (2) C. proc. civ., în mod corect instanța

de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă.

Susținerea recurentei, potrivit căreia instanța

de fond a privat-o de posibilitatea de a face dovada îndeplinirii procedurii

prealabile, nu este întemeiată, de vreme ce nici în recurs această dovadă nu a

fost făcută.

Nici critica referitoare la încălcarea de

către prima instanță a formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității

de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., nu este întemeiată, împrejurarea invocată

de recurenta-reclamantă, și anume judecarea cauzei în lipsa sa, fără ca aceasta

să o fi solicitat expres, nu poate fi considerată o încălcare a formelor de

procedură, în sensul dispozițiilor legale sus menționate; aceasta, întrucât,

așa cum rezultă din întâmpinările formulate în cauză, ambele pârâte au

solicitat judecarea în lipsă, iar reclamanta a fost citată legal pentru

termenul la care pricina a fost judecată.

Pentru motivele arătate, recursul va fi

respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta L.M.

împotriva

sentinței nr. 89 din 24 mai 2009

a Curții de Apel Suceava, secția comercială, de

contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

octombrie 2009.