ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2801/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanții R.S.A. și

R.M.L. au chemat în judecată pe pârâtul M.J. solicitând obligarea acestuia să

le răspundă la solicitarea pe care au formulat-o în temeiul O.U.G. nr. 51/2008.

În

motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 27 mai 2008 s-au adresat

pârâtului cu o cerere în aplicarea O.U.G. nr. 51/2008, la care au revenit la

data de 29 mai 2008, iar pârâtul nu și-a respectat obligația de a răspunde în

termen de 30 de zile de la primire, conform art. 2 lit. h) din Legea nr. 554/2004.

La data de 21 octombrie 2008 pârâta a formulat

întâmpinare invocând excepția

rămânerii fără obiect a acțiunii, arătând că prin adresa din

06 iunie 2008 a transmis reclamanților prin scrisoare recomandată, la adresa

indicată prin petiție, iar datorită faptului că în luna august corespondența a

fost restituită, cu mențiunea

„destinatar

lipsă domiciliu" și „expirat termen de păstrare", la data de 28

august 2008

s-a trimis reclamanților un mesaj prin e-mail, la care s-a

atașat răspunsul la petiția formulată, retrimis corect la data de 29 august 2008.

Prin sentința civilă nr. 2754

din 21 octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamanților.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în esență, că în luna august

corespondența a fost restituită, cu mențiunea „destinatar lipsă domiciliu"

și „expirat termen de păstrare", iar la data de 28 august 2008 s-a trimis

reclamanților un mesaj prin e-mail, la care s-a atașat răspunsul la petiția

formulată, iar urmare a mesajului acestora prin care arăta că nu au primit nici

un plic și nici un aviz privitor la corespondență, mesajul a fost retrimis

corect la data de 29 august 2008.

Prin

urmare, instanța de fond a constatat că, după introducerea cererii de chemare

în judecată, respectiv 15 august 2008, pârâta a transmis reclamanților

răspunsul la petiție, iar restituirea corespondenței nu este imputabilă

acestuia, întrucât a fost expediată la adresa indicată de către reclamanți în

petiție, neprimirea adresei fiind cauzată de lipsa reclamanților de la adresa

indicată și a expirării termenului de păstrare.

Împotriva acestei hotărâri reclamanții

R.S.A. și R.M.L. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se critică

soluția instanței de fond pentru că:

- nu le poate fi imputată lipsa

avizării de către părți cu privire la existența vreunei corespondențe între

părți, mai ales că în locuință există cel puțin o persoană acasă;

- e-mailul despre care se

face vorbire (transmis la 29 august 2008 și nu la 28 august 2008) îmbracă forma uzuală a unei corespondențe particulare și nicidecum forma unui răspuns oficial,

așa cum impune legea în aceste situații;

- răspunsul invocat de

intimată a fost transmis după introducerea acțiunii și încalcă vădit condițiile

de formă ale unui răspuns oficial;

- chiar în cuprinsul

răspunsului a fost invocat un pretext nelegal care, în fapt și în drept,

echivalează cu refuzul soluționării petiției și, chiar dacă inițial obiectul acțiunii

a fost lipsa răspunsului, ulterior, în cadrul procedurii contencioase, intimata

a refuzat soluționarea petiției;

- este criticat răspunsul

dat de M.J. pentru că se încalcă prevederile art. 14 din C.E.D.O. care

interzice discriminarea.

M.J.L.C. a formulat întâmpinare

și a solicitat respingerea recursului, arătând că, pentru prima oară în recurs,

se invocă existența unui tratament discriminatoriu la care ar fi supuși în

raport cu avocații din Uniunea Națională a Barourilor din România.

recurs.

După examinarea motivelor de

recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge

recursul declarat pentru următoarele considerente:

Reclamanții s-au adresat

instanței de fond pentru a fi obligat Ministerul Justiției să răspundă la o

cerere adresată acestuia la 27 mai 2008, având în vedere că avea obligația de a răspunde în termen de 30 de zile, adică până la 30 iunie 2008.

Instanța de fond a admis

excepția rămânerii fără obiect a acțiunii și a respins acțiunea reținând faptul

că pârâtul răspuns la cererea adresată.

În motivele de recurs

recurenții nici nu contestă faptul că ar fi primit răspuns la acea cerere

adresată Ministerului Justiției la 27 mai 2008, numai că se invocă faptul că răspunsul a fost transmis după introducerea acțiunii și nu ar îndeplini

condițiile de formă ale unui răspuns oficial.

Potrivit art. 1 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 orice persoană care se consideră vătămată într-un drept

al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică printr-un act

administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri se poate

adresa instanței de contencios administrativ.

Chiar în art. 2 alin. (1) lit.

b) din Legea nr. 554/2004 este definită sintagma „nesoluționarea în termenul

legal a unei cereri” ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen

de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt

termen.

Obiectul cererii adresate instanței

de fond a fost tocmai „nesoluționarea în termenul legal al unei cereri”.

În mod corect, instanța de

fond a respins acțiunea reclamanților ca rămasă fără obiect în condițiile în

care s-a făcut dovada că pârâtul a răspuns cererii reclamanților, iar aceștia

nu contestă faptul că pe parcursul litigiului au primit răspuns la cererea

formulată.

Obiectul oricărei acțiuni

civile este ceea ce se cere prin acțiune, pretenția concretă a reclamantului.

Dacă, în urma litigiului, se

constată că reclamantului i s-a dat ceea ce a cerut, atunci acțiunea rămâne fără

obiect, astfel că toate criticile din recurs ce vizează aceste aspecte vor fi

respinse.

În motivele de recurs este

criticat răspunsul primit de la Ministerul Justiției dar aceste motive, ce ar viza un refuz nejustificat de soluționare a

cererii, nu vor putea fi analizate pentru că ele reprezintă cereri noi,

formulate, pentru prima oară, în fața instanței de recurs, ori potrivit art. 316

C. proc. civ. raportat la art. 294 C. proc. civ., în fața instanței de recurs

nu se pot face cereri noi, prin asemenea cereri noi putând fi înțelese acele

cereri care nu au fost formulate în fața primei instanțe.

Ori, nu se poate face confuzie

între „nesoluționarea în termenul legal a unei cereri” și „refuzul nejustificat

de a soluționa o cerere”, care este definit ca exprimarea explicită, cu exces

de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

În speță, reclamanții au

învestit instanța de fond cu o cerere ce a avut ca obiect „nesoluționarea în

termenul legal a unei cereri” și nu „refuzul nejustificat de a soluționa o

cerere”, astfel că nu vor fi reținute criticile ce vizează greșita soluționare

a cererii reclamanților.

Acestea ar fi putut fi analizate

numai dacă instanța de fond ar fi fost învestită să cenzureze răspunsul primit

de reclamanți la cererea adresată, ori o asemenea cerere nu a fost adresată

instanței de fond, ci critici au fost aduse răspunsului numai în motivele de

recurs.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va

fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de R.S.A. și R.M.L., împotriva sentinței civile nr. 2754 din 21 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 22 mai 2009.