ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 august 2008 reclamantul B.G. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Maramureș, solicitând instanței să dispună anularea hotărârii nr. 1137 din 6 februarie 2003, prin care i s-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 309/2002, arătând în motivare că este îndreptățit să i se recunoască drepturile, întrucât a efectuat stagiul militar în cadrul D.G.S.M. Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș, iar pe fond a solicitat respingerea contestației ca nefondată. Prin sentința civilă nr. 3004 din 1 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4271/100/2008, Tribunalul Maramureș a declinat competența de soluționare cu privire la plângerea formulată de petentul B.G.

împotriva hotărârii nr. 1137 din 6 februarie 2003 emisă de C.J.P. Maramureș, în favoarea Curții de Apel Cluj. După declinare, s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel acțiunea reclamantului, la data de 6 noiembrie 2008. Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 757 din 4 decembrie 2008, a respins ca tardivă acțiunea. Instanța a reținut că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002. Împotriva sus menționatei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.G., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe fond a cauzei.

Recurentul a susținut că, în mod greșit, prima instanță i-a respins acțiunea ca fiind tardivă și a depus la dosar copia „plângerii” pe care a formulat-o, a adresei din 25 iulie 2008 și a plicului prin care i s-a comunicat, la 13 august 2008, această adresă, arătând că, în raport cu această dată, introducerea acțiunii la 18 august 2008, s-a făcut cu respectarea termenului legal. Critica recurentului este nefondată. Potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) teza I din Legea nr. 309/2002, împotriva hotărârii, persoana interesată poate face contestație la Curtea de Apel, în termen de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ. Coroborând aceste prevederi cu cele ale art. 6 alin. (4) din Legea nr. 309/2002, rezultă că textul de mai sus are în vedere hotărârea motivată, prin care C.J.P.

a soluționat cererea petenților cu privire la acordarea drepturilor prevăzute de legea menționată. În cauză, soluționarea cererii petentului de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr. 309/2002, s-a făcut prin hotărârea nr. 1137 din 6 februarie 2003. Faptul că, ulterior, printr-o altă petiție, recurentul - reclamant a revenit asupra cererii sale, că pârâta i-a răspuns prin adresa din 25 iulie 2008, învederându-i că prin hotărârea nr. 1137/2003 i s-a soluționat deja solicitarea, nu valorează o repunere în termen, atâta timp cât împotriva hotărârii din anul 2003 petentul nu a exercitat în termenul de 30 de zile de la comunicare calea de atac prevăzută de lege. Având în vedere cele expuse, urmează a se constata că prima instanță a stabilit în mod temeinic și legal că acțiunea reclamantului este tardivă, astfel încât, potrivit art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr. 757 din 4 decembrie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2009.