ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4306/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 20 august 2008

reclamantul B.G. a chemat în judecată pârâta C.J.P. Maramureș, solicitând

instanței să dispună anularea hotărârii nr. 1137 din 6 februarie 2003, prin

care i s-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 309/2002, arătând în

motivare că este îndreptățit să i se recunoască drepturile, întrucât a efectuat

stagiul militar în cadrul D.G.S.M.

Prin întâmpinare, pârâta a

invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Maramureș, iar pe fond

a solicitat respingerea contestației ca nefondată.

Prin sentința civilă nr. 3004

din 1 octombrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 4271/100/2008, Tribunalul

Maramureș a declinat competența de soluționare cu privire la plângerea

formulată de petentul B.G. împotriva hotărârii nr. 1137 din 6 februarie 2003

emisă de C.J.P. Maramureș, în favoarea Curții de Apel Cluj.

După declinare, s-a

înregistrat pe rolul Curții de Apel acțiunea reclamantului, la data de 6

noiembrie 2008.

Curtea de Apel Cluj, secția comercială,

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 757 din 4

decembrie 2008, a respins ca tardivă acțiunea.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 6 alin. (5) din Legea nr. 309/2002.

Împotriva sus menționatei sentințe

a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.G., solicitând casarea

hotărârii atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru judecarea pe

fond a cauzei.

Recurentul a susținut că, în

mod greșit, prima instanță i-a respins acțiunea ca fiind tardivă și a depus la

dosar copia „plângerii” pe care a formulat-o, a adresei din 25 iulie 2008 și a

plicului prin care i s-a comunicat, la 13 august 2008, această adresă, arătând

că, în raport cu această dată, introducerea acțiunii la 18 august 2008, s-a

făcut cu respectarea termenului legal.

Critica recurentului este

nefondată.

Potrivit prevederilor art. 6

alin. (5) teza I din Legea nr. 309/2002, împotriva hotărârii, persoana

interesată poate face contestație la Curtea de Apel, în termen de 30 de zile de

la comunicarea hotărârii, potrivit Legii contenciosului administrativ.

Coroborând aceste prevederi

cu cele ale art. 6 alin. (4) din Legea nr. 309/2002, rezultă că textul de mai

sus are în vedere hotărârea motivată, prin care C.J.P. a soluționat cererea

petenților cu privire la acordarea drepturilor prevăzute de legea menționată.

În cauză, soluționarea

cererii petentului de acordare a drepturilor compensatorii prevăzute de Legea nr.

309/2002, s-a făcut prin hotărârea nr. 1137 din 6 februarie 2003.

Faptul că, ulterior,

printr-o altă petiție, recurentul - reclamant a revenit asupra cererii sale, că

pârâta i-a răspuns prin adresa din 25 iulie 2008, învederându-i că prin

hotărârea nr. 1137/2003 i s-a soluționat deja solicitarea, nu valorează o

repunere în termen, atâta timp cât împotriva hotărârii din anul 2003 petentul

nu a exercitat în termenul de 30 de zile de la comunicare calea de atac

prevăzută de lege.

Având în vedere cele expuse,

urmează a se constata că prima instanță a stabilit în mod temeinic și legal că

acțiunea reclamantului este tardivă, astfel încât, potrivit art. 312 alin. (1)

teza a II-a C. proc. civ., recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul B.G. împotriva sentinței civile nr. 757 din 4 decembrie 2008 a

Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 14 octombrie 2009.